"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Data limita pana la care se mai poate completa chestionarul, este 1 septembrie.
Pana cum a fost completat de 166 de persoane... Va multumesc celor care ati raspuns apelului nostru&M.I.S.S. Foundation....precum si celor care o vor face!
Completand acest chestionar va ajutati atat pe voi insiva cat si pe altii ca voi....
Pentru a ajunge la chestionar, dati click pe: http://asupublicprograms.us.qualtrics.c ... P8VRmft9Rj ...si daca aveti pagina pe FB, postati-l si acolo...cine stie,...poate va fi vazut de alti parinti care nu au descoperit inca E.M.M.A.
Va imbratisez cu drag si va doresc sa descoperiti in voi, curajul si puterea de care aveti nevoie pentru a accepta si a merge mai departe, bucurandu-va din nou de viata...pentru ca se poate...chiar daca nimic nu va mai fi la fel ca inainte de plecarea puiului....! Doamne ajuta!
Bianca, am ajuns pe acest forum pentru ca bebelusul nostru, acum inca in burtica si in viata pentru inca doua zile , a fost diagnosticat cu o malfromatie complexa la inima la 32 saptamani de sarcina, si asta din inamplare pentru ca am ales eu sa mai consult un doctor. Dupa ce am citit aici am vazut ca sunt multe mame care patesc la fel, malformatia putea fi depistata de la 22 de saptamani, dar doctorul care m-a monitorizat nu a vazut nimic , si nici dupa ce i-am spus ce au vazut ceilati doctori, el tot sustinea ca nu e nimic, hai poate ceva nesemnificativ, dar vedem la nastere spunea el. 7 din cei mai buni doctori din bucuresti mi-au spus ca malformatia e incompatibila cu viata si poate muri la nastere sau va trai maxim 2 saptamani sub aparate. As vrea sa stiu daca putem contacta alte fundatii sau asociatii , eu as vrea in memoria bebeluslui meu si in sprijinul altor mamici sa intorducem o lege prin care doar medici competenti / calificati sa poate face ecografiile morfofetale. Sa fi monitorizata de un doctor, dar pentru bi test/ triplu test si morfotefale de trim 2 si 3 sa trebuiasca sa mergi la un specialist in ecografie. Acest doctor la care am fost eu mi-a fost recomandat ca fiind foarte bun, are cabinet in dorobanti..am platit foarte mult..si am avut toata increderea in el. ca sa aflu acum ca aceast malformatie putea fi descoperita de la 22 de saptamani..eu cred ca si polihidramnios aveam mult mai devreme si el nu a vazut. As vrea sa nu treaca si alte mame prin ce trec eu acum, sa traiesti o luna cu bebelusul in burtica stiind ca astea vor fi ultimele momente, sau sa il nasti si sa moara in brate pentru ca un doctor nu si-a facut treaba si nu a fost in stare sa puna un diagnostic corect. Asa cum pentru radiografii sau ecografii ale altor parti ale corpului mergem la doctori specializati in ecografie, asa asa vrea si ca pentru aceste 4 teste sa mergem doar la specialisti. Te rog sa imi spui daca se poate, daca avem vreo sansa sa introducem legea aceasta, si ce ar putea insemna? Iti multumesc de raspuns!
Vreau sa zambesc pentru ingerasul meu! Alexandru Ioan 21.08.2013
Am sa-ti raspund aici, atat la intrebarea pe care ai pus-o aici, cat si vizavi de situatia in care esti, despre care am citit in topicul tau ...
Sunt total de acord ca sistemul de urmarire a sarcinii ar trebui schimbat si imbunatatit, astfel incat mamele sa fie informate de la bun inceput asupra a ce au de facut si urmarite de specialisti, asigurand astfel posibilitatea de a afla daca si ce probleme apar si ce este de facut, in timp util...
Nu este usor de creat o lege in conditiile actuale din Romania, in care totul este dat peste cap....dar nici imposibil! Insa daca te inhami la asa ceva iti trebuie multa tenacitate, rabdare, timp, disponibilitate emotionala dar si materiala si mai ales rezistenta... Pentru ca la inceput esti plin de energie si de idei bune dar care, daca in timp nu sunt sustinute nu doar de tine ci si de cei din jurul tau, devine extrem de greu de dus, nu munca in sine ci dezamagirea provocata de faptul ca cei cu care pornesti la drum sau ii intalnesti pe parcurs, desi la inceput sunt entuziasti si spun ca vor face si vor drege, in timp renunta...din diverse motive... Poti sa faci si singur sau cu inca 2-3 dar este mult mai anevoios.. Ideea este ca viata, cu problemele ei, este ca un tavalug si sunt putini cei care au determinarea, anduranta si curajul, necesare realizarii unor proiecte indraznete...
Stiu ca nu suna motivant ce am scris pana acum ...si-mi pare rau ca nu pot scrie altfel, in acest moment... Dar, lasand asta la o parte , cand te vei simti pregatita sa pornesti pe acest drum, ne putem intalni si sta de vorba, pentru a pune tara la cale
Ideea este ca, pe baza ideilor preluate de la mame care s-au lovit de diverse probleme, trebuie scris un proiect, cu sprijinul catorva persoane de specialitate (medici, juristi si avocati) si apoi prezentat si insistat, pana este acceptat De putut se poate! Si am sa-mi inchei "pledoaria" cu o platitudine....extrem de adevarata, insa: Daca vrei, poti!
Legat de decizia ta....Imi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva...Mi-e foarte greu sa gasesc cuvintele potrivite, cititindu-ti povestea care este oarecum asemanatoare cu a mea si intelegand starile prin care treci... Decizia trebuie sa o iei ascultand numai si numai de ce-ti spune inima ta...
Noi, mamele de aici si cei cei din jurul tau, iti spunem fiecare parerile noastre, in functie de experientele proprii, de cunostintele pe care le avem dar si de felul fiecaruia, de a fi... Insa, in afara de Dumnezeu nu te cunoaste nimeni mai bine decat tu insati....si atunci trebuie sa cauti raspunsul in tine... Nu stiu daca este clar ce incerc sa transmit...Si, sincer, mi-e si tema sa spun ceva pentru ca am mai facut-o, din dorinta de a ajuta, dar s-a interpretat gresit si am fost pusa la zid, intr-un mod foarte brutal si urat.... Am pus-o pe seama traumei mamei respective
Este infiorator de greu sa iei o hotarare, fie ca este vorba de a decide daca sa continui sarcina sau nu, fie daca sa-ti vezi copilasul sau nu.... Am fost si eu acolo si stiu.... In speranta ca nu ma vei intelege gresit, am sa-ti impartasesc cate ceva din "ale mele"... Ia-o, te rog, ca pe o relatare, nu ca pe un sfat!!!
In ceea ce ma priveste, cand am aflat (inca din luna a 4a) ca Emma mea are malformatii la inimioara, nicio secunda nu m-am gandit sa intrerup sarcina...desi mi s-a sugerat acest lucru. Este adevarat ca nu mi s-a spus ca este ceva incompatibil cu viata dar, in acelasi timp mi s-a spus ca nimeni nu-mi poate garanta ce fel de viata va avea, fiind posibil fie sa aiba nevoie de mai multe operatii de-a lungul vietii sau doar de una, fie sa traiasca doar cateva luni, fie ...nu se stie cat.... Chiar si asa, nu am putut concepe sa ii curm viata... Soarta a facut ca inimoara ei sa se opreasca cu 2 zile inainte de operatia de cezariana....scutind-o probabil de cine stie cata suferinta... la fel, poate, si pe noi, familia ei, care am fi suferit vazand-o cum se chinuie...
Cand am aflat ca inimioara Ei a incetat sa bata, am avut sansa sa fiu inconjurata de oameni extraordinari, care au facut tot ce le-a stat in putinta, pentru a-mi crea un minim de confort emotional....Si de la pranz, pana seara, cand m-au operat, m-au incurajat cu foarte multa delicatete, sa-mi vad fetita si sa -mi iau bun rama de la ea, fiind unica sansa de a o vedea si de a-mi petrece minute pretioase cu ea....
Nu exista cuvinte pentru a descrie starea pe care am avut-o in acele ore, intrebandu-ma daca sa o fac sau nu, primul gand fiind acela ca nu pot face asta.....gand pe care l-am avut pana m-au operat ... Apoi, dupa operatie, in salon fiind, cand au intrat sa ma intrebe pentru ultima oara ce -am hotarat, cumva, dintr-o data....am zis...Da!... Simteam ca-mi pocnesc inima si capul....simteam ca nu mai am aer...mi-era cumplit de frica de ce va urma... Au fost crunte acele minute scurse intre raspunsul meu si clipa in care a intrat pe usa...cu EA... Insa cand mi-au adus-o..."dormind", spalata, infasata si pusa intr-un cosulet de paie...mi s-a asternut o pace in suflet....imposibil de descris... Nu mai era un copil nascut fara viata, de care mi-era groaza sa-l vad... Era fetita mea
M-au lasat singura cu ea cam vreo ora....timp care mi s-a parut o eternitate dar in acelasi timp, parca a fost o secunda... Am strans-o in brate, am mangaiat-o, i-am pupat manutele, fruntea, obrajorii, nasucul, i-am vorbit, i-am cantat, am leganat-o, am jelit-o, i-am facut poze .... A fost....UNIC! A doua zi dimineata mi-au adus-o din nou...scurt...pentru ultima oara....
Ce a urmat a fost cumplit de greu dar nu voi regreta niciodata deciziile luate ba din contra, voi fi mereu recunoscatoare pentru faptul ca mi s-a oferit sansa de a-mi vedea si de a-mi tine in brate fetita, chiar daca a fost pentru un timp atat de scurt, si pentru ca am putut sa-mi iau bun ramas de la ea... Nu stiu cum mi-ar fi fost daca nu as fi facut-o.... ... Iti sugerez sa citesti articolele si sa vezi filmuletele de pe link-urile urmatoare...poate te vor ajuta un pic...
Trebuie sa te avertizez ca aici: http://www.youtube.com/watch?v=su0RLM0qcE4 este un filmulet foarte impresionant, facut de o mamica de inger (pe care am cunoscut-o cand am fost la o conferinta in SUA) care, afland ca bebelusul ei, suferind de anencefalie, va muri la scurt timp dupa nastere, a hotarat sa ii faca cea mai frumoasa mica viata posibila, desi nu stia cat va trai!!!! Desi nu era niciun risc pentru ea sa nasca natural, a facut cezariana, de teama ca baietelul ei sa nu moara in timpul travaliului si sa nu apuce sa-l tina viu, in brate; a chemat familia si prietenii (au venit vreo 40 de persoane), i-a luat amprentele de la manute si picioruse, i-a facut baita, a facut un tort, i-au cantat "Happy Birthday", i-a pus muzica, i-a cantat, i-a facut foarte multe poze....baietelul murind in bratele tatalui sau, la 5 ore dupa ce s-a nascut...A avut probabil cea mai scurta dar si cea mai frumoasa viata posibila!!!!!! O poveste de dragoste, incredibila...
Draga mea, imi cer iertare daca ce ti-am scris te-a bulversat si te rog, sa iei din ce-ai citit, doar ce simti in adancul sufletului, ca este bun pentru tine! Acela este instinctul iar instinctul este telefonul fara fir cu Dumnezeu...
Nu te gandi la ce spun altii, nu-ti fie teama ca te vor judeca si asculta-ti inima! TU esti cea care hotarasti ce este mai bine pentru tie si pentru puiul tau, Alexandru!
Tine minte ca indiferent care va fi decizia ta...va fi cea buna pentru acel moment!
La ce spital vei merge? ...daca este posibil, ai vrea sa vin, sa fiu langa tine? ...
Te imbratisez strans mamico si iti doresc curaj, putere si intelepciune... Doamne ajuta!
Iti multumesc pentru mesaj, am nascut la ora 2 si dupa 3 ore Alexandru a plecat la Doamne Doamne. Nu am apucat sa il vad pt ca sunt la post operator , l-a vazut sotul meu, i-a facut poze si a reusit sa ii ia si mulajul. Iti multumesc din suflet pentru kit. Toata sarcina mi-am dorit sa ii manac piciorusele, abia asteptam sa se nasca. Asa macat i le voi pitea mangaia, pupa. Aseara cand am vorbit cu el l-am rugat sa ma astepte sa ol vad, dar astazi dupa ce mi-a trimis sotul poza cu el si era cu pimnisori stransi, se chinuia. Atunci m-am rugat sa ma auda si sa nu ma mai astepte. Sa se duca la Doamne Doamne, si la scurt timp a venit neonatologul si mi-a spus ca ii pare rau ca trebuie ea sa imi dea vestea. Acum sper sa il pot vedea. In 2 -3 ore imi dau drumu de aici si atunci sa ma duca sa il vad. Multumesc pentru sfaturi si pentru incurajari, sustinere. Cu drag.
Vreau sa zambesc pentru ingerasul meu! Alexandru Ioan 21.08.2013
Dragi mamici de Ingerasi, vreau sa va trimit cate o imbratisare sincera, din suflet, fiecareia in parte Pe 3 septembrie, la 4 ani de cand Serban al meu a devenit Inger, am primit o oferta pe care nu o puteam refuza...dar asta inseamna ca eu sa plec din tara, pentru aproximativ o luna si jumatate, timp in care nu stiu cat voi avea acces la internet. Fiind mamica de Inger, dar si moderator pe acest forum, am incercat sa fiu, cat am putut, alaturi de voi, sa incerc sa va alin putin durerea, si, imi doresc din suflet sa va gasiti linistea sufleteasca, pastrand vie amintirea Ingerasului iubit
Imi pare rau ca nu voi putea intra zilnic pe forum, sa fiu aproape de voi in scris, dar va asigur ca sufletul meu ramane aproape de sufletul vostru, iar gandurile mele se vor indrepta mereu spre voi
As avea o rugaminte Daca ati vrea, sa preluati munca de moderator, aceea de a intra zilnic de forum si a scrie mamicilor noi, si a scrie Ingerasilor care sunt comemorati in ziua respectiva, de asemenea si la zilele aniversare ale mamicilor, va rog din suflet sa lasati un mesaj privat Biancai, Marwanei, Loredanei M sau Paulei (Ingerasul Gabriela)... pentru a putea sa va spuna in cateva cuvinte ce trebuie facut.
Va cu mare drag si va doresc din suflet multa liniste sufleteasca! Doamne ajuta!
in sfarsit si eu, ca alte mamici de ingerasi, mi-am facut si eu curaj sa scriu!!!! Ma doare si acum, si cu siguranta ma va durea pana inima imi bate in piept, pt ingerasul meu si minunea mea de craciun ...pe nume Ayanna Kassandra!!!!! va imbratisez cu drag...si ZBOR LIN INGERASILOR NOSTRII!!!!!
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă, pe lumea asta!"
Draga Ruxandra primeste imbratisarea mea stransa. Regret ca ai intrat in familia noastra ca mamica de ingeras Ayanna Kassandra. Cu durere in suflete echipa E.M.M.A iti ureaza bun venit.
Daca vrei sa ne faci cunostinta cu fetita ta, poti deschide un subiect in care sa ne povestesti despre ea - atunci cand vei fi pregatita, asa iti vom putea fi alaturi atunci cand ai nevoie de noi. Pasii pe care trebuie sa ii urmezi sunt simpli, ii gasesti aici : viewtopic.php?f=10&t=236#p5027
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Din nefericire ma alatur mamelor de ingerasi mici... Nu pot sa spun "Bine v-am gasit!"... dar m-a ajutat foarte mult in ultimele 2 saptamani sa citesc mesajele voastre! Din pacate pe data de 3 august baietelul nostru s-a inaltat la Doamne Doamne, la 20 de saptamani sarcina...
esti in tot ce simt, ce vad, ce aud, ce respir... te-am iubit, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsit.
Draga Ana Maria, primeste imbratisarile noastre. Regretam ca ai intrat in familia noastra ca mamica de Ingeras gingas . Cu durere in suflete, echipa E.M.M.A iti ureaza bun venit. Stim ca suna dureros, dar pe acest Forum, parintii de Ingeri isi cauta linistea sufleteasca si pastreaza vie amintirea Ingerasilor lor. Iar impreuna, incercam sa mergem mai departe in viata. Durera pierderii propriului copil e atat de mare, incat e foarte greu sa o depasesti singur
Zbor lin si Lumina vesnica, Ingeras gingas!
Daca vrei sa ne faci cunostinta cu Ingerasul tau, poti deschide un subiect in care sa ne povestesti despre el - atunci cand vei fi pregatita, asa iti vom putea fi alaturi atunci cand ai nevoie de noi. Pasii pe care trebuie sa ii urmezi sunt simpli, ii gasesti aici : viewtopic.php?f=10&t=236#p5027
M-am hotarat sa ma inscriu pe acest site in speranta ca voi fi inteleasa.... Sunt mama , dar mama de inger ((((((((( A fost un copil dorit, l-am asteptam cu mult drag dar D-zeu l-a iubit mai mult decat l-am iubit eu..... Totul s-a intamplat acum 2 luni, pe 14 iulie, dimineata la 6 m-am trezit cu o scurgere abundenta de lichid.....am mers la urgenta, dupa ce m-a vazut doctorul la ecograf mi-a zis ca nu mai am lichid si ca inimioara ii bate f foarte incet.....am crezut ca mor in momentele alea...de ce mie sa mi se intample asta.....aveam doar 19 saptamani iar la 16 saptamani imi spusese ca totul este ff bine.....au urmat zile de groaza, nu trece o zi fara sa nu ma gandesc la puiul meu David, ca a plecat si mi-a lasat sufletul gol si pustiit. (((((((((((((((((((((((((((( AM CREZUT CA SUNT MAI PUTERNICA DAR SIMT CA INNEBUNESC DE DURERE David , te iubeste mami mult si nu o sa te uit niciodata!! Diagnosticul pus de doctor este insuficienta- cervico- istmica
ai facut bine ca te-ai inscris aici.... si eu am stat zile in sir si ma uitam pe site si ma gandeam daca sa ma inscriu si eu.. parca era ca si cum as recunoaste ca sunt mama de inger... Apoi am avut nevoie de linistea sufleteasca pe care doar o femeie care si-a pierdut puiutul o poate oferi. Cei din jur te aud dar nu inteleg ce simti cu adevarat...
Dumnezeu sa aiba in paza sufletelul copilasului tau, iar tie sa iti dea multa putere sa accepti si sa poti merge prin viata.
Zbor lin ingerasului David
esti in tot ce simt, ce vad, ce aud, ce respir... te-am iubit, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsit.
Draga mea, Iti multumesc tare mult pentru cuvintele tale..... Inca o zi fara puiul meu:(((((( si cel mai mult ma doare ca si eu si nasa mea mea am fost insarcinate aproape in acelasi timp.......ea a nascut un baietel frumos si se bucura in fiecare zi de el ( si eu ma bucur pt ea ) iar eu am ramas cu un dosar de hartii si cu ecografiile lui David,,,atata tot ce mi-a mai ramas de la el....si doare, doare al naibii de tare:(((((((((( .....Nu stiu daca daca o sa gasesc taria sa merg la botez, desi mi-ar placea.... Iubitul meu David, mami te iubeste si sper ca acolo ti-e mai bine:(((( D-zeu sa ii aiba in paza Lui pe toti ingerasii ( David si Matei al tau) si sa ne aline suferinta
Offf draga mea, cat de bine te inteleg. Sora sotului meu are o minunatie de fetita de 3 luni, in blocul in care stau eram 5 gravidute, 2 au nascut deja, au niste bijuterii de bebelusi, la serviciu am un coleg a carei fata e gravida in 25 de saptamani (cu o saptamana in urma mea)... Sunt inconjurata de gravidute si bebelusi... Imi este extrem de greu (nu invidiez, Doamne fereste) doar ca nu inteleg de ce noi?
Prima data cand am vazut-o pe nepotica mea a fost la 4 zile dupa ce Mati mic s-a dus la Doamne Doamne. Am simtit ca mi se smulge inima din piept / in burtica era gol enorm, dar trebuia sa ma duc sa o vad... Imi era frica sa nu ajung sa nu mai vreau sa vad copii mici.. Te inteleg.. nu e greu, e atat de greu ca nu poti nici respira de cat de tare doare... Tu stii cat poti sa suporti, tu trebuie sa iei decizia daca sa mergi sau nu la botez. Si indiferent de decizia luata nu o regreta, la acest moment e solutia pe care o consideri buna pentru tine.
Of ingerasi mici sa fiti cumintei si sa va jucati frumos! Te imbratisez cu drag! Doamne ai in paza ta sufletele lor mici!
esti in tot ce simt, ce vad, ce aud, ce respir... te-am iubit, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsit.
Doamne, asa ma bucur ca m-am inscris si ca ma incurajezi... Iti multumesc din suflet si iti trimit o imbratisare calduroasa! ....Mai devreme i-am aratat sotului meu aceste randuri si am plans amandoi...ne-am mai descarcat putin.... Sufletelul lu mami, te rog sa nu fii suparat pe noi ca nu am avut puterea sa te vedem dar vei fi mereu prezent in inimile noatre. Te iubim enorm!!!! Azi pt prima data sotul meu mi-a marturist ca David al nostru semana cu el, sora mea i-a spus, doar ea a avut puterea sa-l vada:((((((((((((((((((
Si eu te imbratisez. Din pacate nici eu nu am avut curajul sa-l vad, acum regret. In schimb am avut parte de un doctor de nota zece, care mi-a luat pe o hartie amprentele de la piciorus si manuta, cu sangele pe care il avea pe corp. Totodata mi-a facut si o poza pe care a spus ca mi-o va da cand sunt pregatita sa o vad. Am aflat acest lucru saptamana trecuta cand am fost la control. Tot atunci am aflat si de faptul ca sotul meu l-a vazut pe micut si la si mangaiat. Mi-a spus ca avea o fetisoara trista. Micul de el s-a chinuit cred ca nu vroia sa ne lase singuri...doar ca nu a mai avut putere sa lupte..
Dar stiu sigur ca el e cu noi asa cum micutul vostru e cu voi si asa va fi pana la sfarsitul vietii noastre. Tot timpul ii vom avea acolo sus.
In noaptea asta se fac 6 saptamani de cand nu il mai am in burtica.. Noi mergem mereu sambata spre duminica noaptea in fata spitalului unde a plecat la Doamne Doamne si ii spunem cat de mult il iubim... si asa vom face si azi.
Nu vom putea trece niciodata peste aceasta pierdere, eu ma rog la Dumnezeu sa ne dea putere sa o acceptam si sa putem trai cu acest gol in suflet. Si il implor pe Doamne Doamne sa ne mai dea cat de repede un bebelus viu si sanatos.
Te imbratisez cu drag! Doamne ai grija de sufletele lor mici! Te iubeste si mami si tati Mati mic - baiatul nostru iubit si dorit.
esti in tot ce simt, ce vad, ce aud, ce respir... te-am iubit, te iubesc si te voi iubi pana la sfarsit.
Dragi mamici ...va cer iertare pentru lipsa mesajelor mele...Asa cum am mai scris aici, ritmul vietii pe care o am acum, nu-mi mai permite sa fiu la fel de prezenta ca la inceputurile acestui Forum Insa asta nu inseamna ca nu-mi mai pasa si nici nu ma impiedica sa va port in sufletul meu si sa va imbratisez mereu, in gand, cu speranta ca posibilitatea pe care o aveti de a comunica intre voi in acest loc creat special pentru Parintii de Ingeri, va da putere si speranta...
Am intrat pentru a va spune, din nou, acest lucru, pentru ca ma apasa lipsa mea de aici... ... si pentru a va spune ca va doresc sa aveti parte de o primavara blanda, care sa va aline dorul...si atunci cand veti simti pe obraz, o adiere de vant, sa va ganditi ca este ingerasul vostru, care va spune ca este cu voi si ca va iubeste...
Mai jos este unul dintre citatele pe care le fac pentru pagina E.M.M.A. de pe FB care, de asemenea, sper sa aduca un strop de alinare... Pentru asta, mi-am permis sa preiau pasaje din mesajele de aici si sa le redau intr-o forma de anonimat (asta pentru a pastra discretia), in zilele aniversare....pentru a fi alaturi de voi dar si pentru a le oferi parintilor indoliati care nu sunt inscrisi pe Forum, ganduri in care se pot regasi...dar si puterea de a merge mai departe, vazand ca nu sunt singuri si ca alti parinti ca ei, au putut face asta.... Daca doriti sa le urmariti, intrati pe (https://www.facebook.com/pages/Organiza ... 8526023346).
Chiar daca nu ma vedeti, sunt alaturi de voi...(precum sunt stelele ascunse dupa nori ) Cu drag si compasiune, Bianca
Multumi ca ne esti aproape Bianca . Cand Cristian a plecat la ingeri ma simteam foarte foarte rau. Dar te-am descoperit pe tine si Organizatia E.M.M.A. Si poate ca ingerasul meu a rugat-o pe E.M.M.A sa va descopar. Mi-ati mai alinat durerea. Va iubesc! Iti multumesc draga Emma Nicole!
Buna draga Bianca, Din pacate am devenit si eu mamica de ingeras,atunci cand am pierdut sarcina la doar 7 saptamani ,eram insarcinata pentru a doua oara ,prima sarcina decurgand foarte bine si nascand-o pe fetita mea Melina ,o fetita cu chip angelic si este viata mea. Ma intreb ori de cate ori am ocazia de ce oare surioara sau fratiorul fetitei mele nu a putut sa reziste pana la final plecand atat de devreme din burtica mea.S-a intamplat ca aceea bobita sa se transforme intr-o mica ce va lumina cu celelalte stelute pe cer in data de 19 iunie 2012. La un an dupa acea pierdere Doamne Doamne a facut din nou o minune in viata mea ramand insarcinata pentru a treia oara si multumesc lui d-zeu ca de data aceasta sarcina a evoluat foarte bine si asa am nascut si un baietel perfect sanatos voios si foarte gingas pe care il cheama Hari si uite asa sunt acum o mamica a doi copilasi pe care ii iubesc enorm si sunt lumina ochilor mei.Iar pe acea mica steluta care va straluci pe cer pentru mine ,tati si surioara si fratiorul ei pentru totdeauna si ori de cate ori vom avea ocazia o vom privi cu mare si va ocupa pentru totdeauna un loc special in inima mea si nu il voi uita niciodata pe acel . Iar tie draga Bianca iti multumesc din suflet pe aceasta cale si iti trimit un mare mare buchet de si mii de pentru fetita ta care acum te priveste de sus din Cer,iti multumesc inca o data pentru ceea ce ai facut infiintand acest site EMMA, datorita tie se pot numi mamici de ingerasi chiar si cele care au pierdut o sarcina indiferent cat de mica a fost ea, in timp ce cadrele medicale ii numesc niste embrion daca bebe era mai mic de 12 saptamani iar unele persoane care habar nu are ce inseamna sa iti pierzi un copil atat de dorit, bagand replica aceea de doi bani " lasa ca faci altul....,sau " bine ca s-a intamplat la inceput si nu mai tarziu cand apucai sa il simti".... "sunt unele mame care isi peierd copii la varste mai mari ,acelea ce sa mai faca daca tu plangi dupa un embrion" ... isa eu sunt de parere ca fiecare mama percepe durerea in felul ei si nu se pot face comparatii ca una sufera mai mult ca alta . Cam atat de spus despre povestea mea,te si te Tot respectul pentru tine din partea mea .Mamica de Ingeras.