"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
ce trist..sunt si eu o mamica de ingeras,acum 2 zile l-am inmormantat pe micutul nostru Eric..luna aceasta pe 19 am nascut prin operatie cezariana un baietel superb,a fost prematur(34 sapt)dar a avut greutatea f.buna (2.600 gr)..scor apgar 8/9..a fost cel mai frumos moment din viata mea,atunci cand a scos capsorul si a inceput sa planga..doamne ce tare tipa..apoi mi l-au aratat..cateva secunde dar am simtit ca au fost ore..numai noi 2 existam,ne-am privit ochi in ochi..i-am spus 'puiutul meu mic' iar el a tacut..ne priveam..doamne ce sentimente..apoi l-au luat sa-l duca la salonul de nou'nascuti.la nastere a fost ff bine,apoi dupa cateva ore starea lui sa inrautatit,a devenit hipoglicemic,a inceput sa geama iar venele i se spargeau si sangerau..l-au trimis de urgenta la un spital din timisoara iar acolo a ajuns stabilizat..dar a facut hemoragie pulmonara..si desi au incercat sa-l stabilizeze,n-au reusit..iar acum micutul meu e acolo..alaturi de ingerasii vostri:(nu mai pot..il vreau inapoi..inapoi in burtica..ce greu e,cum sa fac fata la atata durere..?..ma simt din ce in ce mai pustiita,imi este atat de dor de el..n-am apucat sa-l tin in brate cat era inca viu..cand l-am adus acasa de la morga l-am luat in brate,l-am sarutat..l-am mangaiat si i-am spus cat de mult il iubesc..doamne ce n-as da sa il tin iar in brate..sa-l aud plangand..sa-l alint..de ce mi l-a dat dumnezeu daca nu mi l-a lasat,nu a stiut ca el e viata mea si mi l-a luat..am simtit ca ma rup in mii de bucati atunci cand i-au dat drumul la sicrias in groapa..nu vroiam sa dau drumul la patutul lui de lemn dar mi-au luat mainile cu forta si l-au bagat acolo..in locul ala rece si intunecat..doamne ce greu e!!cat de dorit a fost,atat l-am asteptat..l-am iubit atat de mult inca din primele momente cand am aflat ca sunt insarcinata..i-am adorat fiecare miscare din burtica..doamne,cat am sa mai rezist?!
Cristina-mamica Ingerasului Eric Stefan,si a unui printisor aici pe pamant Lukas Matei.
Cristina,draga mea, imi pare nespus de rau pentru pierderea pe care ai suferit-o! Iti sunt alaturi si tare m-as bucura sa te pot strange in brate. Dramele noastre seamana asa de mult...Sunt Angela, din Timisoara...si sunt mamica de ingeras din 11 ianuarie. Am nascut si eu atunci cu cezariana un baietel perfect sanatos, la 35 de saptamani si cu 2,350kg...a trait 6 ore si 45 de minute si s-a dus la ingerasi in urma unei hemoragii cerebrale...daca o sa ai puterea sa citesti "povestea" noastra e aici si cred ca ai sa-ti dai seama ca inteleg perfect ce simti in aceste clipe.... Sa-ti dea Dumnezeu puterea de a merge mai departe...e greu, durerea e acolo si trebuie doar sa invatam sa traim cu ea...si fara copilasii nostri dragi...Dar sa fii convinsa ca ei sunt bine acolo la Doamne Doamne si de fapt sunt cu noi pretutindeni... Sincer, as vrea sa-ti pot alina durerea...stiu cum mi-a fost si mie in primele zile...nici acum nu e cu mult mai bine...dar pentru ingerasii nostri trebuie sa fim tari...sa le cinstim memoria... Noi avem aici in Timisoara un grup de suport...suntem cateva mame de ingerasi care ne intalnim aproape lunar si...ne alinam durerea...intr-un loc in care lacrimile nu sunt rusinoase si intre oameni care stiu exact ce simte celalalt... Urmatoarea intalnire o avem sambata, pe 7 iunie, la ora 11...Iti spun aceste lucruri doar ca sa stii ca daca vei simti nevoia sa-ti descarci sufletul alaturi de alte mame de ingerasi...suntem aici si te primim cu bratele deschise. Inca o data iti spun "IMI PARE RAU" si Dumnezeu sa aiba grija de sufletelul puiului tau drag, Eric...
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
OFFF.....Cristina mea draga,cata durere....lacrimi...intrebari....la care nu vom primii niciodata raspuns.Imi pare atat de rau pentru tine si ingerasul tau mic,Eric.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe puiutul tau,tie sa-ti dea putere sa inveti sa traiesti cu aceasta mare durere in suflet,sa poti merge mai departe,sa cinstesti memoria micului tau ingeras. Ingerasilor nostrii,l-e este bine acolo intre stele,se joaca impreuna si sunt tare fericiti. Dumnezeu i-a iubit atat de mult,ca i-a luat acolo sus,la EL.As vrea sa fiu langa tine,sa te strang in brate,sa te mangai ,sa-ti mai alin macar putin din suferinta. Te imbratisez cu mare drag Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Cristina, nu pot spune decat ca imi pare enorm de rau si ca sunt alaturi de tine.As vrea sa ti fiu aproape si sa pling cu tine.In momente de genul asta ai impresia ca nimic nu mai conteaza.In fata ochilor tai nu exista decat tu si Eric. Asa si va fi pt mult timp.Pt moment stiu ca nu ai puterea sa te duci sau sa auzi istoria altor femei, caci in momentul asta nimic nu te consoleaza,nimic nu poate egaliza cu durerea ta ce ti sfisie pieptul, insa cand vei considera ca esti suficient de puternica ar fi bine sa ti deschizi sufletul alaturi de alte mame de inger, asa cum ti a sugerat o alta doamna pe forum. Te imbratisez si chiar daca vei simti ca viata nu mai merita traita, nu uita, noi suntem aici alaturi de tine si gata sa te ajutam.Te pup
multumesc mult ca mi-ati raspuns..!e atat de greu..mi-e atat de greu de fiecare data cand vad cate un copilas pe afara..ma intreb oare el cum ar fi fost,cum mi-ar fi zambit..ce sa fac cu toata durerea asta ce imi sfasie trupul si sufletul..?doamne,ce dor imi este de el..!atata durere..azi mergem la locsorul unde doarme el,ar fi fost primul an in care i-am fi serbat ziua copilului..e atat de aiurea cand toti ne spun'lasa ca sunteti tineri si o sa mai aveti altul..'..eu..il vreau doar pe micutul meu Eric..frumosul meu,papusica mea..
Cristina-mamica Ingerasului Eric Stefan,si a unui printisor aici pe pamant Lukas Matei.
Scumpa mamicutza de ingeras, Cristina. " Imi pare rau" ar fi mult prea putin sa-ti spun. Cred ca e de nesuportat acum gandul ca e real tot ce s-a intamplat cu puiul tau. Incerc sa-mi gasesc cuvintele dar au disparut... Sunt muta la durerea ta. Ar fi prea mult acum sa-ti spun ca te vei simti mai linistita peste ceva timp dar sa ai incredere in Dumnezeu. Acum, Eric e cu toti ingerasii... Cred ca ar vrea sa se bucure mai mult de Ziua Copilului cu ceilalti ingerasi dar va vede foarte tristi si... O sa mai plangi dar el va va ajuta sa-l iubiti si sa va bucurati de el asa, la distanta. Ai grija de tine si Doamne ajuta! Te imbratisez cu drag, Rodica, mama ingerasului Andreas si a fetitelor Evi si Bia
Buna Cristina,chiar vroiam sa iti zic sa intri pe acest forum,aici ne mai alinam una pe alta!!Stiu k si voi fetele de pe forum(copilul.ro)mi-ati fst alaturi knd am trecut prin acest cosmar..de aceea si eu la randul meu sunt alaturi de tine..desi as fi preferat sa nu fim aici,plangandu-ne una la alta..ci sa fim alaturi de ingerasii nostri serband ziua copilului.. Stiu k orice ti-as spune nu isi are rostul si nu ti-ar alina sau ti-ar lua vreun pic din durere,de aceea iti zic din suflet k Eric e bine acolo unde e langa Doamne Doamne..sejoaca cu Raisa si cu ceilalti ingerasi!!
Da,Eric e acolo impreuna cu ingerasii vostri si se joaca..azi am fost la mormantelul lui si i-am aprins o candela,ce n-as da sa'i fi aprins o lumanarica pe tortuletul lui de ziua copilului..Amelia,cand Raisa a devenit ingeras am fost foarte afectata..nu am fost in stare sa scriu atunci pe forum(copilul.ro)dar am plans si am incercat sa ma pun in pielea voastra..dar n-am reusit decat acum,acum cand am simtit si noi ce ati simtit voi..e atat de greu..ma uitam zilele trecute la tv ca o tipa si-a scos bebelusul la vanzare pe net pt 1 euro pe motiv ca ar fi prea galagios..ce n-as da sa planga si al meu,sa-l alint..cat tanjesc dupa scancetul lui..va multumesc ca imi sunteti alaturi,imi face atat de bine sa vb..sa scriu ce simt si sa stiu ca ma intelegeti..
Cristina-mamica Ingerasului Eric Stefan,si a unui printisor aici pe pamant Lukas Matei.
Sa-ti dea Dumnezeu putere, Cristina, sa treci peste aceasta nenorocire care s-a abatut asupra familiei tale! Sa fii sigura ca Eric te vegheaza de acolo, printre ceilalti ingeri. Te imbratisez cu drag, Delia, mamica a 2 ingerasi pe care nu i-am vazut decat la echo.
da codruta,si eu am inca lactatie desi nu l-am alaptat pe Eric..la fiecare 3 ore imi curge laptic si spun ca ii este fomica puiului meu..am vazut video cu tine,cu voi..imi pare atat de rau..George are grija de micutul meu,sa-l faca un ingeras mare..si impreuna au grija de noi..cei care atat de tare si mult tanjim dupa ei..ma ajuta atat de mult sa scriu aici pe forum..stiu ca orice as scrie nu vi se pare deplasat..pt ca asta ati simtit si voi..in seara asta am tinut in brate o bebelusa de 4 saptamani..cate sentimente amestecate..cat mi-as dori sa-l fi tinut macar cateva secunde si pe micutul meu Eric in brate..inca am senzatia ca misca in burtica mea,pun mana si imi dau seama ca nu mai e..ce tare doare..
Cristina-mamica Ingerasului Eric Stefan,si a unui printisor aici pe pamant Lukas Matei.
Draga Cristina.....din tot sufletul imi pare rau pentru Eric. E dureros ce ti s-a intamplat....ai reusit totusi sa-i scrii povestea desi stiu ca nu a fost usor...eu nici macar atat nu am putut sa fac. Parca doare prea tare si parca as recunoaste ca intradevar s-a intamplat tragedia...desi mi-am vazut fetita nou-nascuta.... .fara viata, am fost acolo cand au ingropat-o dar mintea mea parca refuza sa accepte realitatea. La mine au trecut 4 luni si 1 saptamana si tot am impresia ca o mai simt pe Maruta cum misca in burtica.... Iar cu laptele, la 8 saptamani dupa nastere eu inca mai aveam lapte si ma trezeam noaptea sa-mi hranesc fetita.... Nu ti-au dat nimic pentru oprirea lactatiei? Eu am primit Bromocriptina 2 saptamani dar degeaba, abia cu 4 pastilute de Dostinex s-a oprit. Stiu ca e greu si stiu ca durerea e paralizanta....dar tot ce putem face acum e sa gasim un sens durerii noastre...si sa invatam sa traim cu ea...cum? .....inca nu stiu nici eu.... Dar stiu un lucru, nu lasa pe nimeni sa-ti minimalizeze durerea, plangi cand simti nevoia sa plangi, tipa, rade, ai voie orice te face sa suporti mai usor durerea asta coplesitoare.... Si apropo si eu sunt din Petrosani, de 8 ani m-am mutat in Timisoara, asa ca atunci cand vin prin oras poate ti-ar place sa ne intalnim si sa mai vorbim, sa ne strangem in brate, sa vorbim despre ingerasii nostrii, asa cum numai mamele care au trecut prin experienta pierderii unui copil o pot face. Stiu ca il vrei fizic langa tine...el si toti ingerasii sunt in sufletul nostru si alturi de noi....doar ca nu-i putem vedea. Ei sunt bine acolo sus cu Doamne-Doamne, nu au nici o grija...noua celor care am ramas in urma ne e teribil de greu sa invatam sa traim fara ei... Dar va fi bine..... speranta moare ultima......
Dumnezeu sa-i aiba in paza Lui pe Eric, si pe toti ingerasii nostrii.... Te imbratisez cu drag, Genny mamica de ingeras, Mara-Eliza
nu mi-au dat nimic pentru lactatie..cand m-am externat din spital micutul meu Eric traia,si nici prin cel mai ascuns gand nu imi trecea k se va intampla asa ceva..m-au externat sambata iar luni seara trebuia sa plec la timisoara,sa fiu langa el..sa-i alin suferinta spunandu-i cat de mult il iubesc..dar luni dupa'masa m-au sunat acasa sa-mi spuna ca sufletelul meu mic nu mai este..azi am vb cu o prietena care e psiholog..mi-a zis k nu poate sa mi tina sedinta de psihoterapie,ca inainte de psiholog e femeie,mama si stie ca trebuie sa treaca o perioada de minim 6 luni de doliu..totusi am vb cu ea..ca de la mama la mama..pe zi ce trece parca imi este tot mai greu,mai mare dor de el..ma simt din ce in ce mai goala pe dinauntru..toti imi spun ca am numai 19 ani si k voi trece peste..k va veni un alt copil..da,poate ca va mai fi un copil,doi..dar nu la fel de dorit ca Eric..atatea planuri,vise,dorinte..
Cristina-mamica Ingerasului Eric Stefan,si a unui printisor aici pe pamant Lukas Matei.
Este cumplit de greu Cristina şi pe măsură ce trece timpul tot mai dor îţi va fi, dar eşti puternică pentru că eşti o mamă de îngeraş şi asta te face specială. Cred că toate mămicile de îngeri avem asemenea momente, iar cei din jur nu ştiu că uneori ne rănesc deşi ei de fapt cred că te ajută. Eu şi acum, simt că nu am cu cine să vorbesc, că nu am cui să povestesc tot ce simt. De când am scris pe forumul EMMA am început să prin curaj, să mă exteriorizez şi să vorbesc cu ANDREI ca şi când ar fi lângă mine. Eu îl visez pe Ingeraşul meu în fiecare seară şi acest lucru mă ajută să trec mai uşor fiecare zi. Ştiu cât îţi este de greu şi sunt alături de tine cu tot sufletul. Te îmbrăţişez cu mult drag. Mihaela, mămica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
Imi pare rau ca soarta a fost atit de nedreapta cu tine, si l-a luat de linga tine pe Eric atit de devreme. Inca o poveste trista, inca un destin zdrobit
Stiu cit iti e de greu, totul e inca atit de recent. Vei vedea ca pe masura ce saptaminile vor trece vei invata (dar e greu, e foarte greu...) sa traiesti fara Eric, purtindu-l doar in gind si in inima. Atita dragoste aveai sa ii oferi, si dintr-o data nu mai poti, e doar acel gol in suflet. Fetele de aici vor gasi mereu un cuvint de alinare, vom incerca sa fim alaturi de tine cum putem, macar cu o imbratisare, cu o vorba buna.
Nu am prea inteles raspunsul prietenei tale psiholog... Bineinteles ca vei traversa acea perioada de doliu, si ca ai nevoie de timp sa iti iei ramas bun de la copilul pe care l-ai pierdut, de la toate visele pe care le-ai facut pentru el... Dar nu vad de ce nu poti avea o discutie cu un psiholog cit de curind? Nu vrea ea sa se implice pentru ca te cunoaste prea bine? Sau ii e ei frica sa se angajeze in acest demers? Consilierea psihologica se face in timp, e nevoie de multe sedinte ca sa obtii un rezultat cit de cit... si e foarte important sa inceapa cit de curind dupa lovitura, dupa pierderea copilului... Este un topic despre asta (viewtopic.php?f=13&t=46 )
Sper sa gasesti pe cineva sa te ajute (poate se razgindeste ea...!?), si sa gasesti puterea de a merge mai departe.
Va fi greu, vor fi zile cind vei simti mai puternic dorul de puiul tau, apoi cu timpul, intr-o zi vei invata sa zimbesti din nou, sa te bucuri de viata, de cei dragi, de ce e frumos in jurul tau. Dar Eric va ramine pentru totdeauna in inima ta, si n-ai sa il poti uita niciodata...
Te imbratisez cu drag,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Imi pare nespus de rau pentru voi , aveti un ingeras superb.Sper ca cuvintele noastre sa-ti aline putin durerea, sa simti ca suntem cu tine in suflet, ca incercam sa ne tinem tare cu totii, si asa impreuna poate reusim. Acest forum, parerea mea e ca tine loc unui psiholog, pentru ca un psiholog care nu a trecut prin ce am trecut noi nu va intelege niciodata cu adevarat ce avem noi in suflet , nici nu doresc nimanui, dar soarta e cruda si lista ingerasilor de pe acest site tot creste din pacate. Va imbratisez cu drag,si poate daca te asigur ca Eric este alaturi de voi tot timpul, o sa va fie mai usor putin.
Draga Cristina, Stiu cum e sa fi mamica tanara, pe ingerasul meu Paula am nascut-o cand aveam 21 de ani si fericirea nu mi se putea sterge de pe chip cu toate ca toata lumea imi spunea atunci ca sunt prea tanara ( un copil cu copil).Din fericire eu am avut-o langa mine 16 ani jumate , am crescut si am invatat ce e viata impreuna cu ea...fata mea frumoasa, inteleapta si desteapta,... din nefericire a"plecat ACASA" si ea si gemenii mei frumosi si micuti. Nu te lasa influentata de alti, tu simti cel mai bine ca esti in stare sa dai viata si sa cresti un copilas. Iubeste-l pe ERIC, cinsteste-l , imbratiseaza-l in gand si adu-i pe lume un fratior sau o surioara. Te imbratisez in lumina, iubire , armonie Steluta, mama a 3 ingeri
Cristina,dupa cum ti-am zis si pe mess...tre sa mergem inainte,cu greu...daca picam jos sa ne facem curaj si sa ne ridicam sa mergem mai departe...Eu stiu sa dau sfaturi,dar....Stiu k ingersilor nostrii nu le-ar fi placut sa ne vada triste suparate..vor sa ne vada zambind!! Mie at knd a murit bubu,cineva de pe forum(copilul.ro)mi-a zis sa nu mai plang k ii ingreunez aripioarele raisei si nu mai poate urca ssus la Doamne Doamne repede..Si asa te intreb si eu,vrei k Eric sa nu ajunga repede sus la Doamne Doamne sa se joace cu ceilalti ingerasi?Vrei sa ii ingreunezi drumul?puup cristina si tre sa fim tari