"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Acum am devenit si eu mamica de ingeras.sunt sfarsita de durere.in urma cu trei saptamani IUBITA noastra,ROMINA IOANA,4luni si 3 saptamani si-a pierdut viata in urma unui accident rutier. pana atunci(30 august 2009)eram o familie fericita si implinita.Aveam tot ce ne doream:dragoste,un baietel de 2 ani si 2 luni,RICCARDO ANDREI si pe iubita noastra ROMINA IOANA.acum ea nu mai este printre noi.e adevarat,este Riccardo care ne tine "in picioare"...dar cum facem fara ea?ajutati-ma!va multumesc ca existati sunteti singurii care ne inteleg durerea!
Cand iubita noastra, Romina Ioana avea 6 saptamani,am plecat din Italia cu avionul, acasa la parintii mei la Fetesti.Mama fusese la mine inca de cand eram insarcinata cu ROMINA.Cum ea nu mai putea sa ramana aici, iar eu nu ma descurcam singura cu doi copii mici (Riccardo are acum 2 ani si 4 luni, am hotarat sa mergem noi la mama.A fost o vara superba................Fratele meu s-a casatorit si a avut o nunta frumoasa, la o saptamana am facut botezul ROMINEI.A fost o petrecere superba.Ne-am distrat de parca am fi stiut ca va fi ultima noastra distractie...........................Nici acum nu am reusit sa vizionez casetele inregistrate cu botezul.Nu reusesc sa ma uit la nici un filmat cu ROMINA IOANA.Nu stiu de ce nu am curaj.II spuneam mamei mele ca sunt asa de fericitaaaaa.......Nu mai puteam respira de atata fericire..............Singurul care ne lipsea era tati,sotul meu Romeo (numele Romina vine de la tatal sau).Atat de mare a fost dorul meu si al lui ca am fost deacord sa vine sa ne ia acasa cu ..........masina.Niciodata nu am fost deacord sa facem voiaje lungi cu copii in masina.Atat de tare i-am lipsit noi lui si el noua incat i-am spus ca sunt de acord sa mergem si pe jos, numai sa fim impreuna toti patru.Zis si facut! Dupa numai 2 zile s-a uracat in masina si a venit la noi.( pe drum,in timp ce a oprit sa se odihneasca a visat ca a adormit la volan).
Am plecat in 28 august, vineri de la Fetesti, pe la ora 19 am ajuns la Brasov la socrii mei unde am ramas pana la ora 22.Acolo toti ne-au rugat sa ramanem peste noapte, vazand cat de obosit era Romi.NImic si eu si Romi eram hotarati ca trebuie sa plecam in acea noapte.Ne gandeam ca asa dorm copiii si traversam Romania mai linistiti.Totul a decurs normal.Ce mi se pare acum anormal este somnul in care ma cufundam ori de cate ori inchideam ochii.Un somn adanc de parca nu eram mama a doi copii mici...................... In jurul orei 4 din 29 august ne-am oprit la un popas pentru ai da laptelul ROMINEI dupa care s-a "intins" si Romi sa se odihneasca un pic,eu in secunda doi de cand am inchis ochii dormeam dusa.......................................M-am trezit in urma impactului.Foaaaarte linistita..........Eram convisa ca s-a intamplat ceva grav dar cu toate astea eu ramaneam linistita.Sotul meu atipise la volan.Cand a constientizat ce se intampla a fost prea tarziu.....Intrase cu rotile din partea dreapta intr-un sant si nu a mai reusit sa controleze masina.NE-am oprit intr-un cap de pod, la cca,60 Km de Arad,mai exact in comuna Barzava.Romeo tipa iar eu eram calma.L-am scos pe Riccardo din masina, apoi am luat-o pe Romina care incerca sa deschida ochisorii si i-am dat-o tatalui ei......Atuci cand mi-am dat seama ca Riccardo plangea ,iar Romina " dormea" am inceput sa ma ingrijorez.La scurt timp a venit o ambulanta Smurd si i-a luat pe Romi si ROMINA,dupa care a venit o alta ambulanta si ne-a luat pe mine si pe Riccardo.Am ajuns la spitalul judetean din Arad unde nu stiam incotro s-o apuc cu un copil in brate care nu urla si nu voia sa se dezlipeasca de gatul meu................................ Intr-un final am reusit sa vorbesc cu medicii care au preluat-o peROMINA.Mi-au spus ca a suferit un traumatism cranian cerebral si ca urmeaza s-o transfere la spitalul din Timisoara unde urmeaza s-o opereze M-am linistit inca o data........Acum urma sa aflu unde este sotul meu.L-am gasit la primire urgente era sub stare de soc.Una din medici mi-a spus foarte degajata........."sunteti niste inconstienti".....eu nu intelegeam ce vrea sa zica.Mai tarziu am aflat ca in Romania, Cu toate ca face parte din UE, este interzis purtarea copilului mic in scaunul din fata.Pentru lucrul acesta chiar nu ma simt deloc vinovata sau inconstienta pentru ca am procedat intocmai cu instructiunile de folosire ale navicelei.In Romania este interzis transportul copiilor in scaune speciale si pe locul din fata, dar nu am auzit ca s-ar fi dat vreo amenda celor care isi poarta copiii in brate pe bancheta din spate. Cand am reusit sa ajung langa Romeo nu m-a privit in ochi, mi-a spus doar atat: " i-al pe Riccardo si du-te la maica-ta, s-a terminat." Intre timp starea ROMINEI s-a agravat si n-a mai putut fi transportata la Timisoara.Am vorbit cu pediatra care mi-a spus ca nu ma poate minti si ca nici nu vrea sa-mi dea sperante, dar ca ROMINA nu are sansa nici macar 1%.Eu ramaneam tot linistita, imi spuneam ca nu stie ce vorbeste doctorita.Nici un moment nu m-am gandit ca IUBITA noastra ne va parasi. Singurul lucru pe care il voi regreta toata viata este acela ca n-am avut curaj , sa stau langa ea tot timpul.Au resuscita-o de 8 ori in noaptea de 30 august.Dimineata parca asteptam sa-mi dea vestea cea mai dureroasa.Simteam ca sunt ultimile ore si tot n-am avut curajul sa stau langa ea.De ce Doamne nu mi-ai dat si atunci putere?. Aceasta este tragica noastra poveste care ne-a schimbat vietile pentru totdeauna. Mai tarziu am citit intr-o carte ca nu exista accidente, pur si simplu nimic nu este la intamplare.Poate tebuie sa invatam din plin ceea ce ofera viata,fiecare suflet trebuie sa treaca prin toate pentru a creste spiritual.....Nu stiu ce sa zic.Inca mai caut raspuns la toate intrebarile mele.Cert este ca sunt o alta persoana.O parte din mine a murit impreuna cu ROMINA IOANA, si parca o alta parte a s-a nascut ramane sa descopar care......
ROMINA, iti promit ca nu te voi dezamagi! Mami te iubeste! Somnic usor ingeras dragalas
Ultima oară modificat de LUMINITA CRAIU pe 15 Sep 2010, ora 16:03, modificat 1 dată în total.
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
Buna, Luminita noastra scumpa! Draga de tine...iti intelegem durerea, iti simtim nelinistea si puterea dorului, a nelinistii ce se impleteste cu intrebarea : de ce? Dumnezeu este Bun, mamica iubitoare ce esti tu...e Bun si te sfatuim sa ai mare incredere in El, pentru ca te va intari si te va ajuta sa poti trai cu aceasta durere, cu acest dor. Romina Ioana va fi mereu fetita ta, ea te vede si te aude, iar pentru linistea sufletelului ei pur trebuie sa lupti cu gheara care iti strange sufletul. Trebuie sa lupti cu tot ce poate sa-ti darame inima, si vei reusi...o sa vezi. Incearca sa-ti hranesti sufletul cu tot ce ti-a ramas frumos si bun in viata, astfel incat acest suflet sa nu ramana flamand, iar atunci Dumnezeu va vedea ca ii esti recunoscator pentru ce iti ofera si va avea grija de tine in continuare. Te imbratisam cu multa caldura si sa sti ca in orice clipa vei dori sa deschizi poarta E.M.M.A., noi vom fi aici, pregatiti sa trimitem spre tine ganduri bune si spre Cer vom trimite rugaciuni intru linistea ta. Pupici pupaciosi pentru tine, mamica iubitoare si grijulie. Pentru ingerasa ta, lumina, ....multa lumina. Cu admiratie si drag, familia E.M.M.A.
Draga Luminita, draga mamica de ingeras in cer tare i mi pare rau ca a trebuit sa ni te alaturi, totusi i ti spun BUN VENIT! aici vei gasi mame care pot intelege durerea pierderii tale. Spui spre finalul mesajului '' cum facem fara ea'' , e prea devreme ca sa ti spun si totusi o fac, ea Romina Ioana , va fi mereu fetita ta, iubita ta, incet dar sigur te vei obisnui cu aceasta durere crunta, ea nu va trece dar nici nu se va intensifica. Ai mare incredere in DD, va veni o zi in care te vei certa cu el, noi toate am facut o, nu ti pierde increderea, fii puternica. Plangi daca asta simti sa faci, tipa daca asta te va ajuta, lasa durerea sa iasa nu o tine ascunsa in sufletul tau. Suntem aici si suntem alaturi de tine oricand vei avea nevoie. Te cu multa caldura fierbinte pt sufletelul Romina Ioana
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Off scumpa Luminita, draga mea, imi pare foarte rau pentru pierderea Rominei Cred ca nu e durere mai mare pe lumea asta ca cea a unei mame care isi pierde copilul. Am primit zilele trecute un power point pe mail cu discutia dintre un sufletel care trebuia sa vina pe Pamant in chip de bebelus si Doamne Doamne, ii spunea la sfarsit bebelusului ca aici pe Pamant el va avea un inger pazitor ce se cheama "MAMA". Ma gandeam la noi, la noi toate mamele de ingeri, noi ingerii pazitori ii avem acolo sus in cer, sunt copilasii nostri mult iubiti.
De asemenea scumpa ta ingerasa mititica Romina Ioana are creata o pagina cu povestea sa www.organizatiaemma.ro/node/509 si un balonas alb la rubrica Ingerasii nostri
Sa va dea Doamne Doamne multa putere si curaj pentru a merge inainte!
Mămica îngeraşului fluturaş Denisa Georgiana şi a micuţei Eliza Ana-Maria Desene pentru un îngeraş:http://dennyg.daportfolio.com/
Luminita, am citit mesajul tau si am fost cuprinsa de o profunda tristete.... Cat de crunt poate fi... cat de dureros.... Imi pare atat de rau....
Este bine ca ai gasit puterea de a ne scrie si de a patrunde, chiar si virtual, in aceasta comunitate unde durerea ta este inteleasa... Aici te afli printre suflete de parinti care isi plang copilasii plecati in ceruri mult prea devreme... Aici poti sa-ti descarci suferinta in lacrimi, in cuvinte, in taceri, in intrebari ale caror raspunsuri nu stii daca vor veni vreodata. Aici vei gasi caldura spatiului familiar, caci toate mamele de ingeri cunosc framantarile tale....
Aici vei putea plange dupa Romina Ioana... Noi vom fi aici sa-ti stergem lacrimile si sa te mangaiem...
Te imbratisez cu caldura si cu multa copasiune pentru sufletul tau indurerat LIliana
Ultima oară modificat de Liliana pe 18 Sep 2009, ora 21:16, modificat 1 dată în total.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Multe imbratisari, Luminita draga! Si sa nu uiti niciodata ca si daca nu vei scrie aici, noi te vom purta mereu in sufletele noastre, iar cand vom inchina ceva pentru ingerasi ne vom gandi mereu si la Romina Ioana. Ea, ingerasa ta dulce, va fi mereu in viata acestui forum. O seara buna, Dumnezeu sa te ocroteasca.
Dragele mele,va multumesc mult pentru ca-mi sunteti alaturi.Stiu ca doar voi ne puteti intelege durerea.Eu si sotul meu,Romeo suntem daramati si dezorientati.am cautat mult pana sa va gasim. Doar cu voi pot plage,doar voi puteti intelege golul lasat de pierderea unui copil. Acum suntem la Brasov la socrii mei,nu departe de mormantul unde se odihneste iubita noastra ROMINA IOANA.Pana sa va gasesc m-am simtit extrem de singura.Toti imi spun sa am grija de sotul si de fiul nostru.Imi vine sa le strig cu toate fortele,de mine cine are grija????cine poate sa-mi aline un pic durerea?Aici toti se poarte ca si cum nu s-a intamplat nimic.Bine,nu cer nimanui sa jeleasca toata ziua,dar evita sa pronunte,sa aminteasca de ROMINA.Oare nu-si imagineaza ca ROMINA este clipa de clipa in sufletele noastre?Maine voi face o slujba de pomenire si la mormantul ROMINEI,nu ne insoteste nimeni.Au zis ca nu se face nimic pana la 40 de zile.Eu cred ca pot face ori de cate ori simt...... Sunt un pic mai linistita cand stiu ca voi sunteti alaturi de noi,acum nu mai suntem singuri. Dumnezeu sa va bine-cuvinteze pe voi si pe ingerasii vostri!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
Luminita, tocmai ma pregateam sa inchid calculatorul cand ti-am vazut mesajul.
Cu adevarat, aici, in mijlocul EMMA, nu vei fi singura. Cineva iti va citi mereu cuvintele scrise cu dor si cu lacrimi dupa Romina. Cineva iti va raspunde la strigatul de disperare, la suspinul din inima.
Acum sunt eu aici. Te-am auzit si vreau sa stii ca sunt langa tine. Eu nu sunt mama de inger, dar sunt mama... Nu pot sti cu adevarat cat de mult doare... doar pot sa intuiesc prin prisma sentimentului de mama care isi iubeste copiii ca pe viata insasi... stiu ingrijorarea de mama, stiu teama... Dar, Doamne, nici un parinte n-ar trebui sa stie durerea pierderii propriului copil....
Sunt de peste un an si jumatate ancorata cu intreaga mea fiinta in mijlocul durerii mamelor de ingeri. Am invatat in acest timp ceea ce nici eu nu stiam inainte, asa cum nici rudele tale nu stiu... cum sa inconjori cu caldura si cu intelegere un parinte care isi plange copilul. Cine n-a trecut prin aceasta dureroasa experienta de destin crede ca evitarea subiectului ajuta la linistirea sufletelor parintilor indoliati. Ce greseala !... Acum stiu asta, dar am aflat-o doar pentru ca mi-am dorit sa stiu ce va alina, ce duce la impacarea cu viata, cu lumea, cu Dumnezeu...
Si eu credeam ca a vorbi si a-i rosti numele copilului plecat printre ingerasi mai mult produce tulburare in suflet, mai mult rascoleste si creeaza mai multa suferinta. Acum stiu ca cea mai mare alinare este amintirea copilului adusa in prezent.... Este nevoia sufletului parintelui de a nu se desparti de sufletelul plecat. Multi inca nu inteleg asta, Luminita.... Este greu de inteles... Din acest motiv se nasc reactii nepotrivite care mai mult ranesc decat ajuta.
Este o ora tarzie in care galagia si agitatia zilei lasa loc gandurilor sa se aseze... Opreste-le pe cele frumoase, in care Romina era inca in bratele tale... Noapte buna, Luminita
Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga Luminita, incerc sa-ti las si eu gandurile mele... sper sa-mi dea voie internetul... Am citit povestea ta cu asa multa tristete... Ziua de 30 august este ziua mea de nastere iar pentru tine a fost cea mai cumplita zi... ziua in care micuta Romina Ioana a plecat la Doamne-Doamne. eu nu sunt Mama de Inger, nu sunt nici macar mama, insa stiu ce inseamna pierderile... Chiar astazi plec sa conduc pe ultimul drum pe femeia careia ii datorez toata formarea mea profesionala, nasa mea... Am sufletul greu, impovarat de lacrimi, sunt franta si am sufletelul mic si amarat... As vrea sa te strang in brate si sa plang odata cu tine... Luminita, scumpa mea, Romina este intr-un loc unde nu exista nici durere, nici intristare, nici suspin... Copiii vostri sunt ingeri care va pazesc, ingeri de lumina, zamisliti din unda de curcubeu care va trimit pe norisori pufosi toata dragostea lor... Asa cum spune si Cantecul EMMA: "Ei ne trimit din cer a lor iubire Prin semne, vise dar si prin cuvant Ne alina in a noastra mantuire Chiar de nu-i vedem, alaturi ei ne sunt..." Sunt versuri zamislite de inima franta a Biancai si a bunicutei Georgeta, dupa pierderea micutei Emma-Nicole... Luminita, nu te gandi la reguli! De ce sa nu poti face pomenirea copilului tau pana la 40 de zile? Fa cum simti tu... Nimeni nu poate sa-ti dicteze ce sa faci... Iar celor care evita sa vorbeasca despre scumpa ta Romina, incearca sa le spui ca tu simti nevoia sa vorbesti despre ea si considerandu-l un subiect tabu, iti fac mai mult rau decat bine. Asa cum spune si citatul: "Daca vei rosti numele copilului meu, poate voi incepe sa plang, daca nu-l vei rosti, imi vei frange sufletul..." E atat de graitor... De fapt, spunandu-le celor din jurul tau acest citat, nici nu mai este nevoie de alte cuvinte. Te imbratisam cu drag si te asteptam in mijlocul nostru ori de cate ori vei simti nevoia... Multe si pentru micuta Romina Ioana.
Foarte frumos raspuns Liliana si pe langa ca este frumos este 100% adevarat. Da scumpa noastra Luminita majoritatea oamenilor nu stiu ce sa spuna, cum sa se poarte cu parintii care au pierdut un copil si acesta este si motivul pt care ei actioneaza la modul la care o fac. Este tare greu sa intelgi durerea parintilor care au pierdut un copil. De tine de fapt de linistea sufletului tau vom incerca noi sa avem grija asa cum ne pricepem fiecare si chiar iubita ta fiic v avea grija de tine de acolo de sus, in curand o vei simti alaturi de tine, vei avea semne de la ea. Cred ca pomenirea numelui ei, sa dai ceva pt sufletul ei, daca vrei tu ca un preot sa ii pomeneasc numele la fiecare slujba o poti face linistita daca asta simti tu ca trebuie si vrei sa faci, sunt lucruri lumesti, nimeni nu a scris in nici o carte ca nu poti face asta decat la 40 zile, eu cred ca sunt inventate de oamneni asa ca sincer te sfatuies sa faci asa cum simti tu ca trebuie si ese bine sa faci. Celorlalti daca nu le place decizia ta nu participa dar asta nu trebuie sa te intristeze. pt tine pt tau ROMINA IOANA pt RICCARDO ANDREI
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Buna, Luminita noastra scumpa! Draga noastra, noi stim cat de greu iti cade indiferenta celor din jur. E mai usor sa primesti o palma decat sa accepti indiferenta. Si acum 19 ani, cand am nascut primul meu copil, o fetita Ana Ricolda, dorita enorm si iubita, doar era primul meu copil, primul nepot al tatalui meu, .........am simtit un mare dezgust fata de toti cei care tratau aceasta pierdere a Anei, ca pe o pierdere de ceapa stricata. Dar nu e posibil asa ceva, ....ei daca ar pierde un ficat cum s-ar simti? Un prunc e parte din mama si tata, nu? Cum sa ni se spuna mereu ca va veni altul....cum? Asta nu accept, iar acum sunt in stare sa le raspund extrem de crud, si iti garantez ca nici o persoana la care am raspuns crud, nu ar mai avea curajul sa trateze asa pierderea unui copil. Asa trebuie procedat in viata. Si tu draga noastra, trateaza acesti oameni cu indiferenta, si daca se casatoresc si daca au alte evenimente sau reusite, spune-le ca vin altele...si ca de ce ar fi importante, nu? Ca sa simta o farama cat de mica din ce simti tu. E mare pacat sa ranesti un suflet frumos...de aceea mai bine sa nu faca nici bine dar nici rau. Sa se comporte normal, asta e solutia cea mai buna, daca nu gasesc cuvinte de consolare, daca nu stiu sa ajute un om in suferinta, macar sa-i respecte suferinta. Te imbratisez, draga mea, te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, ...ai mare grija de tine si de toti cei dragi tie. Pentru sufletul tau frumos, milioane de Cu mult drag, Nicoleta. Sa ai un sfarsit de saptamana linistit. Dumnezeu sa te ajute!!!!!
buna Luminita,calde imbratisari si de-as putea sa-ti iau din cumplita durere as face-o bucuroasa pentru ca stiu ce cumplite sunt aceste zile,nimic nu te alina ,si totusi e bine sa fiti impreuna ,toata familia ,sa plangeti ,sa depanati amintiri cu mica voastra ingerasa ,si iar sa plangeti,dar nu lasati pe nimeni sa va umbreasca si bruma de amintiri care v-a ramas nici iubirea pentru Romina Ioana cu vorbe goale si banale,voi o veti purta in suflet toata viata si va doresc ca dupa un timp sa va fie un pic mai usor sa nu mai simtiti atat durere si sa va lasati ingerasul sa va aline si sa va cuprinda sufletele cu Sfanta lui Lumina de la bunul Dumnezeu...sa ramaneti doar cu iubirea voastra pentru frumoasa voastra fetita pentru totdeauna ..pentru toata viata ...si va veni o zi cand veti fi impreuna acolo ,dar pana atunci sa fiti tari pentru scumpul vostru baiat ,pentru voi si cei ce va iubesc.Aici aveti tot timpul sa va strigati durerea si sa fiti intelesi si sustinuti din toate puterile noastre ,aici tot ce este suferinta se transforma in iubire si fericire in timp...Iti poti jeli fetita cand doresti la mormantul ei ,nu trebuie sa te ingradeasca nimeni..astea sunt reguli facute de oameni pentru oameni dar nu au nimic de-a face cu ceea ce simti cu adevarat ,daca tu simti ca ar trebui sa te duci in fiecare zi la mormantul fetitei tale nimeni nu are nici un drept sa te opreasca...Asta am facut si eu saptamani intregi...mii de rugaciuni pentru scumpa ingerasa si mii de flori pentru minunatul ei sufletel
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Draga Luminita. Citind povestea ta nu am putut sa nu-mi aduc aminte de o intamplare care s-a petrecut la nici o luna de cand o pierdusem pe fetita mea Ioana- Valentina. Chiar daca prenumele meu este Daniela-Luminita toti cei din familie ma striga Luminita.In 27 ianuarie s-a stins fetita mea iar in 14 februarie era ziua mea de nastere, zi in care a trebuit sa dau o masa la restaurant pentru colegii mei, zi in care unul dintre ei mi-a pus o dedicatie , o melodie"luminita lampa mica".Ascultand aceasta melodie am izbucnit in lacrimi pentru ca ma simteam atat de mica si neajutorata si mai ales ca numele Luminita este un nume cu o oarecare rezonanta iar cand in melodie spunea "luminita lampa mica" am clacat, am plans mult iar cel care mi-a dedicat melodia nu stia cum sa-si ceara scuze, nu intelegeau de ce acea melodie m-a afectat atat de mult.
Stiu ca iti este greu si iti inteleg foarte bine durerea, stiu ca cei din jur nu pot sa inteleaga ce este in sufletul tau, numai cel ce trece printr-o asemenea durere reuseste sa inteleaga cat de dureros este, cat de greu iti este sufletul si cat de neinteleasa te simti . Sirul intrebarilor"De ce" , te macina in fiecare zi, nu iti gasesti locul , nu stii de ce cei din jur evita sa pronunte numele copilului tau plecat la ceruri, te simti evitata de multe persoane.Este greu , e foarte greu dar trebuie sa putem merge mai departe cu aceasta durere in suflet si minunat pentru tine este ca ne ai aici pe noi, mamele de ingeri cu care poti sa-ti impartasesti durerea, poti plange cu noi si alaturi de noi. Ori de cate ori simti nevoia sa plangi, eu iti ofer umarul meu unde poti plange fara sa te judece nimeni. Si daca tu consideri ca trebuie sa faci ceva pentru copilasul tau drag Romina, fa asa cum te ghideaza inima ta asa cum iti doresti tu . Iti doresc din suflet multa sanatate, multa putere si un buchet mare de . Te cu mult drag.
Dragele mele,sunt un pic mai linistita acum ca v-am intalnit.nu ma mai simt atat de singura. Am facut astazi pomenirea ROMINEI asa cum am dorit,dar tota ziua n-am gasit un moment sa plang.....Fiul nostru sta numai cu mine.Nu vreau sa ma mai vada plangand,sufera.E atat de mic...si intelege ca nu mai sunt aceeasi.Tot timpul ma studiaza.O saruta in fiecare seara pu"BITA" in fotografie si ii trimite pupci in cer.Ultimile zile am mers toti trei la ROMINA si asa frumos s-a jucat acolo... De ce trebuie sa cumpar pentru fetita noastra flori si lumanari si nu jucarii si fustite? Plang acum cu voi si pentru voi!De cand v-am cunoscut ma gandesc doar la ROMINA si la voi. O duminica linistita tuturor!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA
Draga mea Luminita vezi tu copii sunt de multe ori mai inteligenti decat oamenii mari, ei simt altfel si cum bietelul tau este inca pur la suflet poate chiar vb cu ingerasii pe care noi omenii mari nu ii vedem si nu ii simtim. O saruta si ii trimite pupici l cer, un exemplu frumos pt voi toti, trimite i si tu printre lacrimi un zambet la cer, o sa fie fericita ai sa vezi.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga Luminita, imi pare nespus de rau pentru fetita ta,e cumplit dar trebuie sa fi tare pentru cel mic.Ai perfecta dreptate,ai si tu nevoie de incurajari iar daca nu primesti de la prietenii vostri sa sti ca aici ai gasit o mare familie de prieteni.Romina va fi tot timpul cu tine,te va iubi si te va veghea de acolo,de sus,de pe norisorul ei unde se joaca cu ceilalti ingerasi. Draga mea,e foarte greu,dar nu te mai lua dupa nimeni si fa tot ce simti tu in momentul acela,plangi,tipa,du-te la ea si fa-i cate slujbe consideri tu,nu mai pune la suflet nimic.Fi tare draga mea si nu uita ca ori de cate ori ai nevoie de noi ne gasesti aici,noi te intelegem cel mai bine si sigur nu te criticam,aici spui si faci ce simti tu.Pt tine iar pt tau si
A mai trecut o zi fara iubita noastra ROMINA IOANA.e din ce in ce mai greu.ma simt sleita de toate puterile.Apropiatii imi spuneau ca sunt o femeie puternica.Am fost......acum nu mai pot.dorul de fetita mea ma doboara.Simt ca ca nu mai pot.a inceput sa-mi cada parul si am o mancarime groaznica pe tot corpul.nu stiu ce se inampla cu mine,stiu doar ca-mi vreau fetita inapoi.As da orice s-o mai pot tine macar o data in brate... Ma rog la toti ingerasii vostri,dragele mele sa-i arate si ei drumul,ea e noua printre ei. Doamne,dar cati sunt..... Am citit toate povestile ingerasilor vostri si am plans pentru fiecare ingeras si pentru parintii lui.Nu e drept ca suflete nevinovate sa plece asa devreme! Multa lumina tuturor ingerasilor! ROMINA,mami si tati te iubesc mult!Vei fi mereu iubita noastra!
lumi, mamica ingerasului ROMINA IOANA , a baietelului RICCARDO ANDREI si a micutei RENATA