"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Pe langa intamplarile cuprinse in acest forum, a mea este de o mai mica insemnatate. Insa am simtit nevoia sa a impartasesc durerea mea. Am incercat timp de 5 luni sa raman insarcinata, perioada care mi s-a parut o vesnicie. Prima sarcina: Cand renuntasem sa-mi programez intalnirile cu sotul pe baza ovulatiei, am vazut 2 liniute pe un test de sarcina. Eram in culmea fericrii... parca pluteam... ma imaginam cu burtica sau cu bebe in brate... Am anuntat pe toata lumea dar nu am fost la consultatie decat la medicul de famile. Avem dureri lombare difuze si simptome foarte vagi de sarcina. Apoi am inceput sa simt ceva ca niste fluturasi in uter. Nu m-a gandit nicio clipa la ceva rau. La 2 luni am vazut o pata rozie pe chilot. Am intrat in panica, am sunat medicul de familie si am plecat la spital. Acolo, asezata pe incomoda masa ginecologica, doctorul de garda nu a putut sesiza sarcina. Asistentul medical mi-a verificat tensiunea arteriala, care era 130/70 (eu normal avand-o 100/60). Am spus ca e mare dar mi s-a ras in nas. S-a hotarat internare de urgenta si am fost dusa la echo. Acolo vestitul aparat nu a putut identifica sarcina, lucru care l-a facut pe medic sa decida sa nu-mi fie administrate decat hemostatice si No-Spa. degeba tipam eu ca sunt insarcinata. La vreo 6 ore de la internare, primesc un test de sarcina si sunt invitata sa-l utilizez. Bineinteles, pozitiv. Sunt rechemata la echo, unde iar nu se vede nimic. Atunci am inceput sa primesc si medicatie in vederea sustinerii sarcinii. Tensiunea scade spre seara... e 90/60. Eu zic ca e binisor, mai micuta dar inca binisor. Lumea se agita, doctorul clatina din cap si zice "Eu cred ca e extrauterina!" Auuu... Lumea mea incepuse sa se naruie... stiam ca aici se extirpa trompa fara drept de apel in astfel de cazuri. Eu plang in salon, sotul plange de partea cealalta a geamului (ca nu e permisa intrarea vizitatorilor in cladirea maternitatii ). La ora 12 noaptea, dupa administrarea hemostaticului ma ridic sa ma dezmortesc si, surpriza, ametesc si alunec pe spate inapoi pe pat. Vine val-vartej un asistent cu un tensiometru... 70/40 mmHg. Stupoare si apoi ordine clare: sus pentru punctie in fundul de sac Douglas. Dr. ma punctioneaza iar rezultatul e neconcludent. Dupa 3 zile sunt externata fara bilet de iesire din spital (ca doar ce diagnostic sa puna?) cu recomandari de tratament si de continuare a investigatiilor la cabinetul particular. Acasa citesc efecte secundare ale No-Spa-ului si vad ca acesta determina reactii adverse ca hipotensiunea arteriala. Merg la cabinetul particular, sarcina e in uter, e micuta, nu se stie daca e in evolutie, sa continuu tratamentul... Am mai prins curaj.... inghit cate 6 capsule de Utrogestan pe zi, 3 de No-spa si acidul folic de rigoare. In acea saptamana am fost cred de vreo 4 ori la echo iar ultima oara dr era optimist: zicea ca parca i-ar batea inimioara, ca mai crescuse. Deja incepusem sa zambim. Seara dureri lombare de intensitate progresiv crescuta pana dimineata pe la 5 cand au inceput contractiile. La 6 ii spun sotului sa-nmi aduca tratamentul la pat ca nu ma pot ridica. Am dat patura la o parte sa ma ridic in capul oaselor si sotul a observat cu uimire ca incepuse hemoragia si ca era destul de puternica. Am sunat dr. ginecolog care mi-a spus sa stau cumintica si sa astept finalul care era inveitabil. Dupa un, cumva spus, travaliu, la ora 12 am eliminat totul singura. Am inceput sa iau hemostatice si a 2-a zi m-am dus la control. Am scapat fara chiuretaj de data aceea. A doua sarcina: Am ramas insarcinata relativ repede dupa prima sarcina, chiar de la prima incercare. Am facut cadou sotului de martisor testu pozitiv, am sunat dr. care nu mi-a dat voie sa iau niciun tratament de susinere pana ma vede, m-am dus la consultatie unde bebe iar nu s-a vazut prea repede (oare nu e extrauterina?- zice dr). E in uter pana la urma... ah, ce fericire. Incep greturile, dr. ma ameninta cu internarea, eu sunt fericita ca bebe isi face simtita prezenta... apoi simptomele devin din ce in ce mai evidente... bucurie mare... Mergem la un nou control, bebe e bine, creste, are miscari de tub cardiac dar parca, parca ar fi o usoara decolare de placenta... sa continuu tratamentul. La urmatorul control merg increzatoare, intru zambind (cum nu mai intrasem vreodata), ma asez cumintica pe pat si astept... astept... astept o vesnicie... o vesnicie in care medicul a clatinat neincrezator din cap si a repetat obsesiv cuvintele "nu e bine". Am incercat sa intreb ce se intampla dar medicul a intors monitorul echografului spre mine si a dat sonorul la maxim. Atunci am inteles. M-am revoltat: pai cum se poate? Fara niciun semn? M-a programat pentru chiuretaj (cu chiureta! -nu cu vacuum) la spital, cu anestezie generala. De ce la spital, de ce anestezie generala, de ce cu chiureta? Nu am spus nimic, am iesit si m-am prabusit pe o trapta in fata unei scari, inerta, fara macar sa pot plange. Dupa cateva minute, lacrimile s-au revarsat. Am vrut sa cer o a doua parere dar nu am mai apucat. Au inceput durerile si n-am putut decat sa ma programez pentru avort la o clinica particulara. Am avortat din nou singura, si din nou la ora 12 dupa un (de data asta, foarte bine spus) travaliu de cred ca vreo 8 ore. Rezultatul: avort incomplet. Oricum eram programata in acea zi la medic la ora 13. Am ajuns acolo, medicul s-a speriat, anestezia nu si-a facut efectul (pai ce efect sa aiba la inflamatia care era?)... totul s-a desfasurat pe viu impreuna cu pierderea a aproximativ 2 litri de sange. Concluzii: Poate unii ma vor judeca pentru faptul ca nu am mers la urgenta la primele semne ale avortului. Am fost in camera de primire urgente, am inteles cum se procedeaza in cazul unui avort si am hotarat sa stau acasa. Eu incerc totusi sa nu-mi dau cu parerea prea mult aici despre felul in care am fost tratata din punct de vedere medical. Asta o veti judeca voi, avand in vedere ca aceste 2 sarcini au fost monitorizate de acelasi medic, ambele pierdute la 2 luni(una la 8, celalta la 1o saptamani)
Ma bucur ca v-am gasit si pe aceasta cale vreau sa-i multumesc prietenei mele aditza-tl, mamica ingerasului Cosmin, care mi-e fost alaturi in ziua celui de al 2-lea avort secunda de secunda prin intermediul messenger-ului, m-a incurajat si dupa aceea si m-a susinut enorm. Adriana mi-a oferit un umar pe care am putut plange cand mi-a fost greu si pentru acest lucru ii multumesc din tot sufletul!
Catalina mea draga,desii iti stiam povestea,am citit-o cu lacrimi in ochi.Imi pare asa rau pentru ingerasii tai,dar sa nu-ti pierzi speranta in Dumnezeu,intr-o zii vei avea bucuria sa ne spui ca esti insarcinata si bb este perfect sanatos.Ma bucur ca ai avut taria ,sa impartasesti cu noi,povestea ingerasilor tai.Aici,vei gasii mamici care te vor incuraja. Aici nimeni nu te judeca,daca suferi sau plangi,cum sunt tentati sa faca marea majoritate a oamenilor,care nu au trecut prin ce trecem noi.Sunt langa tine cu sufletul,de cate ori vrei sa plangi sunt aici..... Te imbratisez cu mult drag Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Este cumplit prin ce ai trecut, draga mea, dar nu îţi pierde speranţa. Spre că până la urmă vom avea şi noi un pui care să ne spună "mamă". Îngeraşul meu, ANDREI îmi spunea "mamiţa" şi simţeam că sufletul îmi explodează de fericire, iar...acum amintirea acestor vorbe îmi sfâşie sufletul şi inima. Nu tebuie să ne pierdem speranţa şi încrederea. Te sărut cu mult drag, Mihaela, mamiţa lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
d3lia... nu mai e nimic de spus.... stiu prin ce treci, ce simti, neputinta, furie, frustrare... DE CE?????????????.............. nu ne raspunde nimeni....... dr nu se implica atat cat ar trebui sa se implice..... si nimeni nu intelege durerea noastra, decat noi, mamicile si taticii de ingerasi..... as vrea sa te incurajez, sa-ti spun:fruntea sus!!!!!!!!!! mergi inainte ca o sa fie bine!!!!!!!!!!!!!.. imi doresc din toata inima ca toate mamicile d eingerasi sa devina mamici de copii... ne-a mai ramas doar increderea in Dumnezeu.... sunt langa tine, d3lia... si iti doresc din toata inima un bb sanatos si voinic
Imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin asemenea experienta ingrozitoare.Stiu ce inseamna sa te temi de ceva ingrozitor si sa ti se intample, crede-ma. Eu prima sarcina am dus-o ingrozitor de greu, cu frica in suflet ca intr-o zi se duce. Am avut 9 luni de "travaliu",decand inca nici nu stiam ca sunt insarcinata am avut dureri de burta foarte mari, dar credeam ca trebuie sa fiu la menstruatie.Cand au inceput durerile ritmice mi-am dat seama ca nu-i durere premenstruala.Cand am fost la echo tot asa nu l-au vazut initial ,iar dupa ce l-au observat nu si-au putut da seama daca e numai sacul vitelin sau e sarcina intacta.Am stat cu sufletul cat un purice cateva saptamani sa vedem daca nu fac febra( daca faceam febra se stia ca sarcina e in descompunere si da stare septica). In sfarsit cu mari chinuri si sacrificii am dus sarcina la capat , zic pana la capat -la termen- ca nici mie nu-mi vine sa cred.
Am fost terorizata de chiuretaje, m-am temut de ele.Zic chiuretaje pentru ca avortul nici nu vroiam sa concep ideea asta.Si ce crezi la nastere nu-mi iese placenta si trebuie sa ma chiureteze.
In viata asta am ajuns sa trec prin toate acele lucruri de care eram terorizata: chiuretaj,cezariana cu rahianestezie, si cel mai dureros dintre toate moartea propriului copil( de asta ma temeam cel mai tare atat pentru primul copil cat si pentru cel de-al doilea).Pe primul copil l-am salvat din toate , dar pe Larisa n-am putut-o salva.
Sper ca va veni ziua cand si voi veti tine in brate un copilas, va doresc din tot sufletul. Te imbratisez cu drag, Andrea.
Cum am mai spus....sper din tot sufletul ca anul care vine sa auzim cat mai multe din noi...cuvantul MAMA spus de puiutii nostrii, asa sa ne ajute D-zeu!
Catalina draga, te imbratisez cu drag si te rog incearca sa accepti ca soarta ne este programata. Incearca sa intelegi ca durerea ta o poti transforma in speranta. Daca vei deschide fereastra inimii tale si ne vei lasa pe noi de aici, cei din frumoasa familie E.M.M.A. ,sa patrundem in odaia atat de calda a sufletului tau, noi, vom aduce lumina de care toata fiinta ta are nevoie. Iar cat lumina va triumfa, nimic nu va mai putea intepa sufletul tau de mamica. Strange la piept cu putere razele soarelui si aduna in buzunarul trairilor tale, toata veselia de pe planeta. Astfel, soarta va dansa cum vei dori tu, femeie minunata, la care oricine ii citeste povestea ii spune : mama. Te pupacesc dulce, scumpa mama, ai mare grija de tine si lasa ochisorii tai sa citeasca cuvintele noastre de cate ori ai timp. Pupici!
Draga mea, sper din tot sufletul ca ziua in cere iti vei tine puiul in brate sa vina cit mai repede. Durerea e imensa. Fii tare! Trebuie sa existe un gram de noroc si pentru noi!
Am pierdut prima mea sarcina acum o saptamina ...mi-au diagnosticat missed miscarriage. Am facut prima radiografie cind aveam 5 saptamini si 5 zile. Era viabil, mi-au zis ca totul e bine, imi aratau pulsatiile...Am avut singerari f usoare chiar de la inceputul sarcinii, dar medicul ma asigura ca totul e normal, este foarte comun. Am stat destul de linistita, era prima mea sarcina, si aveam incredere in ce imi spunea medicul. Nu m-au trimis sa fac absolut nici o investigatie, nu am avut pe nimeni apropiat din familie sa-mi dea un sfat...locuiesc departe , zicem noi ca suntem la capatul pamintului, in noua zeelanda. Cind eram spre sfirsitul celei de a 8-a saptamini, am inceput sa am ceva dureri f usoare. Ne-am dus imediat la medic, care a constatat ca fetusul era mort din sapamina a 6-a. Am optat pt metoda conservativa , naturala de a avorta. A durat 3 zile...e un cosmar, imaginea bebelusului mort nu va disparea niciodata din mintea mea. Ceva in mine s-a schimbat pt totdeauna, nu voi mai fi niciodata la fel. Am 35 de ani, ne doream acest copil mai mult decit orice, iar cind Dumnezeu ni l-a dat nu ne venea sa credem ca e adevarat. Ne uitam in urma sa descoperim ce nu a fost bine, ce am gresit... ma chinuie gindurile ca am fost mult prea stresata cind am aflat vestea ca sunt insarcinata...Nu stiu, ceva a fost gresit... Am inceput sa ne documentam, am vorbit cu mai multi doctori, cauzele vor ramine necunoscute pt noi pt totdeauna... Incercam sa ne acomodam din nou cu noul cotidian, sa fim optimisti....E o durere care se descrie atit de greu.
Dar uite ca nu sintem singure...E minunat ca ne putem impartasi gindurile si suferintele, aici pe acest forum. Va mulumesc din suflet!
Buna, Irina! Ma bucur ca am avut privilegiul de a te cunoaste aici, in aceasta calda familie E.M.M.A. si de a-ti citi povestea, trista, ca si toate povestile de aici. Imi surade puterea ta de a crede in vise, puterea ta de a spera in bine si bun, de a merge mai departe. E frumos sufletul tau, iar culoarea lui ne invaluie in lumina. Te imbratisez cu mare drag si te invit sa mai poposesti printre noi din cand in cand, pentru a aduce si tu portia ta de fericire. Pupici pupaciosi.
Catalina,ce faci scumpa?sper ca esti bine.....de mult timp nu mai stiu numic de tine.Te asteptam sa revii pe forum cu vesti bune.Te .Adriana
Irina draga mea,imi pare nespus de rau pt tine,aici in marea familie EMMa,sper ca vei gasii sprijinul si alinarea de care ai mare nevoie.cand vrei sa plangi......cand vrei sa strigi....eu sunt aici....pt tine...pt voi toate..... Te cu drag si multi .Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
draga irina, din pacate randul mamicilor de ingerasi creste... sincer, as vrea sa deschid forumurile despre mamici de ingeri si sa nu mai gasesc nimic scris, sa nu mai existe mamici care sa sufere in tacere, nici bbi ingerasi... din pacate nu este asa.... eu am pierdut 3 ingerasi la 9 saptamani, acum m-a ajutat Dumnezeu sa raman iar insarcinata, se pare ca am gemeni, dar astept sa vad daca se hotarasc sa se nasca sau sa devina ingerasi... sunt langa tine si iti cunosc durerea si frustrarea....
Multumesc pt mesajul postat pe forum. Ma bucur enorm de minunata veste, vei vedea ca totul va fi bine, ai incredere, fii optimista si pozitiva ! Suntem atat de multe femei din pacate, care trec prin aceasta experienta, dar vei vedea ca dorinta de a iti tine bebelusii gemeni in brate va deveni realitate. Trebuie sa existe un dram de noroc si pentru noi!
irina, sunt optimista si gandesc pozitiv... dar iau in calcul si varianta negativa, un 1%, desi sunt convinsa ca bb va trai... am trecut printr-o raceala puternica si am fost la eco si e bine, l-am vazut miscandu-se, de si are numai 9 saptamani si 2 cm... nu am gemenei, e un singur bb, exista o excrescenta a placentei care nu deranjeaza... oricum , bb e bine si asta conteaza... iti doresc din toata inima si tie si tutror fetelor de pe forum sa aveti bbi sanatosi si voinicuti... ca fara copii, pentru ce traim???? am avut in vizita la munte, la casa parintilor mei, o bebita de 2 ani... a umplut casa cu rasete si zburdalnicie... sa ne dea Domnul fiecareia sa avem parte de rasete de copii, copiii nostri, cat mai repede
Buna, Irina draga! Cu siguranta intreg cerul va lucra pentru voi-toate, femei minunate care doriti sa fiti strigate: mama, sa aveti parte de bebei sanatosi si frumosi. Ma bucur din suflet ca aveti sperante, ca deveniti pe zi ce trece mai optimiste, va imbratisez cu mare drag si va sunt alaturi prin cuvintele scrise aici si prin rugaciunile mele. Va doresc, dragele mele, tuturor, sanatate maxima, si sa aveti parte doar de oameni buni si veseli in jurul vostru. Va pupacesc dulce, cu dragoste, nicoleta. Milioane de ganduri calde sa va imbratiseze cand vi-o fi mai greu. Paaaaa-voi.
scupa mamica de ingerasi, ai trecut prin clipe de cosmar!Nici nu pot sa cred cate indura o mama pt a-si vedea copilasiisanatosi,iar cand astea nu se intampla nu ne ramane decat sa speram .....si sa plangem bbii nostri.Imi pare asa de bine ca ti-ai spus durerea,pt ca acest forum este probabil o poarta catre ei ,o minune pt noi ca ne putem incuraja una pe cealalta,ca ne putem sprijini. Ai sa vezi ca va veni o zi cand vei auzi si cuv MAMA din gurita unui piticot care traieste pt tine, sanatos si cu ochii mari si limpezi.Crede-ma ,nici eu nu credeam ca va mai fi poisibil dar dupa 1 an de plansete si dureri am primit vestea ca voi avea iar un bb si nu mi-a venit sa cred pt ca nu programasem nimic ci pur si simplu.Acm am bb de 11 luni perfect sanatos ceea ce-ti doresc si tie. Multi pupici si
Buna, D3lia draga! Scumpa mea, ai asa un suflet frumos! Sa sti, ca daca vei invata sa te bucuri pentru tot ce ti-a oferit Cerul, El iti va darui mereu evenimente de care sa te bucuri. Sa nu uiti niciodata ca fiecare om isi are portia de necazuri, dar fiecare om daca ii va fi recunoscator Lui Dumnezeu, Acesta il va ajuta mereu-mereu. Stiu, e mai greu cand necazurile vin la tinerete, pentru ca mintea noastra inca nu e destul de pregatita ca sa intampine asa ceva, mintea asteapta o cariera frumoasa, bebelasi veseli, evenimente tineresti. Dar...soarta nu intreaba, ea doar exclama, iar noi, plangem si suspinam, in timp ce cautam cu tarie suflete calde care sa ne incalzeasca sufletele racite de atat suferinta. F milia E.M.M.A. va fi mereu aici, va fi usa pe care daca o vei deschide, it va darui lumina si liniste, puterea de a spera si de a trai frumos. Sa nu uiti niciodata, ca daca nu te pot strange in brate, voi fi mereu aici, ca sa ascult temerile tale, sa iti aud suspinele si sa iti vad suferinta. Si...sper eu, cu timpul, vom reusi sa ne spunem glume cat mai vesele aici, in mijlocul acestei familii minunate, care, in timp va deveni cel mai fin balsam pentru mame. Te pupacesc pupaceste si ai mare grija de tine si de cei dragi tie. Pupici, ...tot eu, nicoleta
Buna, D3lia draga! Sper ca esti bine, sper ca toamna nu aduce frig si in sufletul tau. Te imbratisez cu mare drag si ai grija de tine. Pupici pupaciosi zboara tocmai acum spre tine, deschide usa sa intre langa tine, ..vor sa aduca zambete pe obrajorii tai si multa speranta in sufletul tau. Cu drag, Nicoleta. Iti doresc o saptamana minunata. Dumnezeu sa te ajute! Pentru tine,
Buna, D3lia draga! Scumpa mea, sper ca esti bine, sper ca il astepti pe Mos Craciun cu mare nerabdare si multa liniste. Te imbratisez si ai grija de tine. Daca te viziteaza fulgii de zapada, roaga-i, scumpo, sa vina si pe la mine, mi-e dor de ei, si la noi ploua. Si...poate ai timp sa vii la mine sa bem un cafeu bun impreuna, ..hai-te astept! Dar pana sa ai timp sa vii incoace, trimit eu spre tine niste pupici mosulici care iti vor darui din veselia lor si vor aseza zambete pe obrajorii tai de fata minunata. Pentru sufletul tau frumos, Numai bine, Dumnezeu sa te ajute! Cu dra, Nicoleta!