Forumul EMMA

"M-am nascut,prin cezariana, pe data de 31 iulie 2009,facandu-i mamei si tatalui meu cel mai frumos cadou,de ziua lor de nastere ,mama este pe 1 aug iar tata pe 2 aug,am avut 3200g si eram un copil foarte frumos,semanand cu fratele meu mai mare de doi ani si jumatate.Mama gandindu-se cu bucurie ca peste cativa ani oamenii o sa ne confunde cand diferenta de varsta nu-o sa se mai observe atat de mult.Chiar daca am avut o infasurare de cordon ombilical am tipat imediat ce d-l dr.m-a scapat de el si tot intr-un tipat am tinut-o pana in salonul de nou nascuti unde am fost consultat si spalat.Acolo d-nei dr.neonatolog i s-a parut ca totusi am ceva la plamani ca nu as respira bn si s-a hotarat sa ma intubeze.A doua zi cand mama a putut sa se dea jos din pat pe la orele 17,dupa amiaza, a venit sa ma vada,doctorita de garda a linistit-o,cand m-a vazut ca sunt intubat, si i-a spus ca nu-i decat o dispnee tranzitorie ,adica putin lichid amniotic in plamani , care a ramas,o usoara afectiune intalnita mai ales la cei care se nasc prin cezariana,dar cu monitotizare si aparatura de care dispun ma voi face bn in 2-3 zile ,sa stea linistita ca nu e nici o problema.Mai linistita putin mama a stat cu mn ceva timp mi-a facut poze si m-a mangaiat pe manuta sppunandu-mi cat de mult ma iubeste si ca deabia asteapta sa ma tina in brate.A plecat de langa mn cu inima stransa totusi si cu promisiunea ca va reveni la orele 22 sa vb cu d-na dr pentru a-i citi niste analize pe care mi le-ar fi facut dupa-amiaza.Revenind seara mama nu a gasit-o pe dr.lipsea a asteptat-o aproape o ora pana s-a indurat o asistenta sa-i spuna ca nu poate sa vb cu ea ca e jos in camera se garda.<Ce facea acolo?Cand pacientii ei erau aici?>Nu s-a putut abtine ,mama sa nu se intrebe...A intrebat-o pe asistenta care a binevoit sa apara dupa vreo 30 minute si care i spusese ca ea raspunde de salonul de terapie intensiva,cum ma simt si cum au iesit analizele mele <E echilibrat doamna,dar mai bn vb maine dimineata cu d-na dr.acm nu o gasiti..>Putin confuza si nemultumita de raspuns dar neputand face nmc altceva mama a mai ramas iar cu mn dar fiindu-i si ei foarte rau si simtindu-se slabita a fosr nevoita sa plece de langa mn.Inainte de culcare mama s-a rugat la Dumnezeu:<Doamne ai grija de baiatul meu, fa-l bn cat mai repede intareste-i trupul si sufletul si fa-l bine sa putem pleca acasa.>si cu rugaciunea asta in gand atipi....si a visat ...o lumina alba frumoasa,puternica si linistititoare,care cobora asupra mea si doua fasii de lumina,ca doua maini desprinzadu-de si ridicandu-ma,si invaluindu-ma,ma simteam atat de bn nu ma mai durea nmc,si zambeam.Si ma ridica tot mai sus...Am auzit-o pe mama strigand <Doamne te-am rugat sa mi-l faci bn nu sa mi-l iei,pune-l inapoi te rog..>Dar nu m-am mai intors...Am plecat definitiv in lumina...Mama s-a trezit si stia sigur ca s-a intamplat ceva cu mn.Nu a mai durat mult si au chemat-o la terapie mie imi faceau resuscitare si d-na dr.ii spunea mamei ca de fapt nu sunt plamanii ci ii cedeaza cordul si nu stie de ce,se vedea ca e disperata dar mama stia ca eram mort de mult de cand m-a visat..s-a apropiat de mn m-a privit plangand m-a mangaiat si a avut puterea sa-i spina doctoritei sa nu ma mai chinuie sa ma lase in pace..Au incetat toate manevrele ..Doctora se scuza si isi framanta mainile ..A venit si tata si si-a luat ramas bun de la mn si atunci m-au deconectat de la aparate...De atunci nu mai e nmc decat jale..lacrimi si tristete..."

Iarta-ma puiule,ca nu am putut sa fac nmc nu Dumnezeu e de vina,stiu ca acl unde esti e atat de bn dar mai vino pe la noi si alinta-ne si mangaie-ne ca tare ne e greu.
Dragelor mamici,dragi tatici e cumplit sa-ti ingropi copii,intotdeauna voi fi cu o parte din inima mea dincolo pana soarta si Dumnezeu se vor indura de mn si ma va lua la El.Stiu ca e bine ,stiu ca Dumnezeu mi l-a luat pentru ca nu mai avea in ce sa traiasca aici era prea bolnav ,dar a fost o neglijenta medicala iar ce-am vazut in seara dinaintea mortii ingerasului meu m-a ingrozit ,cata nepasare ,cata nesimtire .Autopsia a fost ca o lovitura puternica de te lasa fara suflare ..credeam ca a avut o malformatie congenitala...cand colo "condensare pulmonara bilaterala,cu insuficienta respiratorie acuta si bineanteles hipoxie cerebrala marcata"Nu e un diagnostic din care se moare asa mi-a spus ginecologul.Iar eu sunt sigura dar fara dovezi ca nu a fost monitorizat si supravegheat cum trebuie.Cu o doctora care seara cand am fost eu nu a aparut o ora, cine stie de cand era plecata si cand a venit dupa ce am plecat eu ,si care atunci cand il resuscita nu stia sigur ce i-a cedat plamanii sau cordul ...Il jelesc si ma revolta cum unii oameni de care depindem in viata sunt si se poarta ca niste animale...cum se pot privi in oglinda in fiecare zi?
Acum cand revad tot in minte imi dau seama ca doctora era foarte panicata si incerca sa-si caute diferite scuze"medicale"
Ne cautam alinarea in cei doi copii pecare ii avem ancuta de 12 ani ,si alex de 2 ani si sase luni dar deocamdata mai plangem pe ascuns de ei,si ne imbarbatam si eu si sotul meu ,unul pe celalalt.L-am adus acasa si l-am ingropat si am alinarea ca am la ce mormant sa ma duc si sa-mi vars lacrimile si sa-mi strig durerea.numar si eu ca si voi zilele ,saptamanile,lunile si anii.Stiu ca niciodata nmc nu va mai fi la fel .
A murit de ziua tatalui lui pe 2 august 2009 nu a trait decat doua zile , amara si cruda aniversare si totusi cel mai frumos cadou pe care nu l-am putut face vreo data amandoi.
Am dorit mult sa-l luam acasa si sa-l ingropam cum se cuvine...m-a durut ca nu am putut sa-i facem o slujba de inmormantare cu preot, cu cateva rugaciuni ,era bineanteles nebotezat si in dogma noastra religioasa nu se fac astfel de slujbe pentru ca ei sunt deja ingeri ...asa ne-a spus preotul.L-a luat tatal lui pe 4 august de la morga dupa ce a dat spaga sa-i faca o data autopsia..M-a sunat pe la pranz si cu glasul inecat in lacrimi a spus "mami, vin cu ingerasul nostru acasa...pregateste-te scumpo!"Am inchis si am inceput sa plang si sa ma rog sa-l tina Dumnezeu pe sotul meu sa-l aduca intreg acasa sa nu i se intample ceva pe drum ...a sosit ..Doamne ce durere ,l-am jelit ,l-am mangaiat ..nu l-am putut tine in brate deloc si asta imi sfasia si mai tare sufletul dar intr-un fel m-am bucurat ca l-am adus acasa ,ca am unde sa-l plang in fiecare zi si sa-i duc flori ...Iubitul mamii,puiul meu ,mi-e asa de dor de tine ,vreau sa tin in brate ,sa te spal ,sa te adorm,sa-ti dau sa mananci.Toata perioada de recuperare fizica trecea mai repede daca erai tu nu mai simteam atata durere,iubitul meu ,fara tine ne e casa pustie si pamantul gol, mai vino pe la noi sa ne alinti ...surioara ta te astepta atat de mult ,te iubeste chiar daca nu te-a vazut deloc ,iar fratiorul tau ma intreaba daca mai esti la mn in burtica si unde te-ai dus..Te vom iubi toata viata noastra ..ce sa facem cu atata durere infinita,cui sa o dam pe un strop de alinare?

Scumpa mamica de ingeras i ti sunt alaturi, cu mult drag, sper ca aici in familia asta mare care se numeste EMMA sa gasesti un pic de alinare asa cum noi toate am gasit, am reusit sa mergem mai departe, nu ne am uitat puiutii si avem un loc unde sa ii plangem, sa le vorbim fara sa fim judecate. I MI PARE TARE RAU de pierderea voastra, i mi pare rau ca a trebuit sa devii mamica de inger, Daniel Matei acum este in sanul lui DD exact asa cum ai visat, va vegheaza pe voi toti si va iubeste. Oricand vei avea nevoie sunt aici la nevoie.
Te cu mult drag
pt tau Daniel Matei
Multa sanatate Ancutei si lui Alex

Off scumpa mamica este atat de recenta moartea ingerasului Daniel Matei...imi imaginez cata durere poate sa fie in sufletele voastre acum. Da, din nefericire, sistemul sanitar al nostru lasa mult de dorit...nu vreau sa generalizez, pentru ca stiu ca mai sunt si doctori foarte dedicati meseriei lor...dar uite ca aceste cazuri devin din cein ce mai rare, iar noi trebuie sa suferim, si cel mai greu este atunci cand pierdem fiinte dragi...Ingerasul tau Daniel Matei este fericit acolo sus, invaluit in lumina, va vegheaza pe voi, parintii lui, si pe fratiorii sai, Ancuta si Alex.
Scumpul si dragul vostru ingeras are de acum povestioara scrisa pe siteul E.M.M.A http://www.organizatiaemma.ro/node/505 si un balonas alb cu numele sau. Iar data lui de nastepre precum si cea in care a parasit aceasta lume sunt trecute in calendarul E.M.M.A.

Imbratisari pufoase

Draga mea Corina
Iti spun "bine ai venit" printre noi cu lacrimi in ochi si cu gandul la ingerasul tau in Ceruri.
Povestea ta si a lui, a familiei tale chiar m-a impresionat, poate ca avem ceva in comun, un baietel in Ceruri.....asta cu siguranta si o durere ce niciodata nu o sa dispara
A trecut atat de putin de cand micutul tau a plecat de langa noi si totusi ai avut puterea sa intri pe Forum si sa ne povestesti, asta da dovada de putere si dragoste pentru un ingeras; si nu orice ingeras ci propriul copil mult asteptat.
Inteleg cand spui ca este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit de la Dumnezeu si in acelasi timp sentimentul de fericire este amestecat cu durere. Si cum tu bine ai spus, el este bine langa Doamne Doamne, care ii ofera dragoste si alinare, micutul tau Matei are o multime de prieteni cu care sa se joace si cu care sa invete in timp sa-ti trimita tie, mamica draga, semne, mesaje de acolo de Sus, ca te iubeste si ca te admira.
Iti doresc putere si credinta, liniste si un pic de impacare....si stiu ca o sa ai parte de tot binele din lume, fii puternica pentru cei doi copii ai tai de aici de pe Pamant si pentru micutul Daniel Matei din Ceruri
Pentru ingeras trimit un gand frumos si o
All my love
Bia

va multumesc din suflet dragi mamici de ingeri stiu ca trebuie sa fiu puternica dar ma mai cuprinde disperarea cand ma gandesc ca doar din pura prostie omeneasca viata lui mateiu cum imi place sa-l alint a fost franta ca pe un vreasc pe care-l calci in picioare.M-a ingrozit intotdeauna prostia omeneasca si intotdeauna m-am rugat ca Dumnezeu sa ma fereasca de oameni prosti !Dar nu l-a putut feri si pe micutul meu !Stiu ca Dumnezeu nu-ti da nimic rau ci ne iubeste ,Dumnezeu nu ne pedepseste niciodata asa cum se spune in popor si ma infurie cand cineva imi spune ca asa a vrut Dumnezeu!Dumnezeu m-a ajutat si m-a aparat intotdeauna si acm m-a ajutat mi-a luat ingerul la El pentru a nu-l mai chinui si pe el.
Multumesc pentru sprijin nu m-am indoit nici o clipa ca aici nu voi gasi alinare si intelegere.Sa auzim numai de bn de aici incolo!

Offf...Corina draga,nci nu-mi gasesc cuvintele pentru a-mi exprima regretul pierderii ingerasului tau Matei! Iti spun ca imi pare f rau pentru ingerasul tau si iti sunt alaturi cu tot sufletul! E f recent totul si acceptarea ca puiul tau nu mai este e cea mai grea! Trebuie sa fi puternica,fiindca Matei asa te stie,asa te vrea pt taticul si fratiorii lui.
Sper ca aici,durerea sa fie mai usor de suportat si sufletul tau indurerat sa gaseasca putina alinare.
Te imbratisez cu mare drag!

Draga Corina,aici suntem toate alaturi de tine si de durerea ta si a familiei tale,stim ca iti este tare greu mai ales ca trebuie sa-i "protejezi" pe ceilalti 2 copilasi ai tai si poate de dragul lor esti nevoita sa-ti ascunzi durerea si lacrimile.
Dar cand ai putin timp poti sa intri pe aceasta pagina si iti poti alina sufletul iti poti plange baietelul in voie,poti vorbi cu el........noi toate suntem alaturi de tine.
Ne pare tare rau de aceasta crunta tragedie si este revoltator ca s-a intamplat asa din nepasarea celor carora noi le incredintam viata noastra.....cu atat mai mult cand e vorba de un bebelus care s-a nascut normal si sanatos.........calde pentru tine
iar pentru puitul tau multe si suntem sigure ca el acum se afla acolo sus langa DD si se joaca imreuna cu ingerasii nostri
Te
Lily - bunica ingerasului David

CORINA EU NU STIU CUM SA INCEP SPUN ASTA PENTRU CA SI EU AM PIERDUT O FETITA CARE SA NASCUT IN AUGUST SI SINCER NU PREA IMI FACE BINE CAND AUD DE LUNA AUGUST,TE IMBRATISEZ CU DRAG DRAGA MAMICUTA DE INGERASI SI ITI SUNT SI EU ALATURI DACA VREI SA VB CU CINEVA.
MULTA SANATATE SI AI GRIJA DE TINE SI DE FAMILIE MA VOI RUGA PT TINE SA TRECI CU BINE PESTE ACEASTA TRAGEDIE. MAMA A DOII INGERASII LAURA GABRIELA SI ALEXANDRU MIHAI

multumesc mult pentru suport ,multumesc mult pentru ca existati pe un site mai ales in aceasta perioada in care este cumplit de grea nu sunt decat trei saptami de cand puiul meu a venit pe lume si e tare greu nici nu pot sa ma ingrop in treaba pentru ca organismul meu nu e refacut si ma resimt uneori ,asa ca stau mai mult pe situl acesta ,va citesc povestile ,plang si uneori mai las un mesaj ,dar de cele mai multe ori raman fara cuvinte ,lacrimile imi curg si ma rog la Dumnezeu sa nu mai fie atata durere

am un mare regret ca nu am fost laga el cand a murit ,ca a murit singur fara mama lui decat cu Dumnezeu alaturi ,ca nu am putut sa-mi tin fiul in brate sa-mi iau la revedere de la el m-au luat de acl de parca avea ciuma, nu l-au deconectat de la fire sa mi-l dea in brate sa-l mangai sa-l alint macar atunci in ultimele clipe ,apoi acasa cand l-a adus tatal lui nu l-am putut lua ca-i facuse autopsia si ni s-a spus sa nu-l miscam...asta sunt singurele mele regrete Si cel mai mare binenteles ,ca oricare dintre noi ,ca nu e langa noi fizic pentru a avea viata lui pe pamant .

Buna Corina,
Doar cu un an in urma, pe 31 iulie baietelul meu a venit pe lume pentru a-mi oferi mie cel mai de pret dar, ca mai apoi doua zile mai tarziu, pe 2 august sa ma paraseasca pentru totdeauna. Nu-ti poti imagina ce am simtit citind drama micutului Daniel Matei, a ta, a sotului tau....... Scriu asa de rar .... dar citesc zilnic. Apreciez ca esti aici cu toate ca din tot sufletul mi-as fi dorit sa nu ai motiv sa fi, eu m-am izolat de oameni 4 luni si simt consecintele si acum. Insa de cand am inceput sa particip la intalniri si sa intru pe site, parca simt ca am un loc care imi ofera o oarescare liniste, poate pentru faptul ca doar aici nimeni nu o sa-mi spuna ''lasa, o sa vina altul''.
Ca Luca nu va mai fi un altul. As vrea sa scriu ceva doar pentru el dar simt ca nu pot sa-i deschid pagina.
Imi amintesc ce simteam la 3 saptamani dupa..... as vrea sa te pot tine pe umarul meu si sa te las sa urlii de durere pentru ca stiu ca si plansul ti se pare putin acum.
Sunt alaturi de tine.
Alina, mamica lui Luca.

Draga Corina,acuma am terminat de citit povestea voastra..Doamne cata durere poate fi in sufletul tau,mai ales ca e asa recenta.Imi pare nespus de rau pentru pierderea voastra,imi pare nespus de rau ca nu te poti bucura de al treilea copilas,imi pare rau ca ni te-ai alaturat ....Durerea asta nu va trece niciodata...noi vom ramane mereu cu sufletul gol,vom fi intrege doar atunci cand vom pleca si noi dincolo...si eu cred ca va veni o data clipa cand vom fi impreuna pentru totdeauna.Ce doare mai tare si peste care nici eu nu pot trece oricat de tare ma lupt cu mine,e indiferenta lor,si neatentia...Daca ar fi fost ceva ce intr-adevar nu se putea trata,poate as fi acceptat si eu mai usor...dar cand stiu ca prin indiferenta lor noi i-am pierdut...asta imi sfasie sufletul....Trebuie sa fim tari si sa mergem mai departe,puiutii nostri vor sa ne vada zambind...As vrea sa te pot cumva ajuta...sa fac ca durerea ce o simti acuma sa nu mai doara asa tare...Dar nu pot.Pot doar sa iti spun ca voi fi alaturi de tine,si vei vedea ca aici vei gasi adevarate prietene.Ma rog pentru voi,sa va aline Dumnezeu sufletele triste...si ma rog pentru sufletelul puiutului tau nevinovat.Dumnezeu sa fie alaturi de voi.Te pup si te imbratisez cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan...

multumesc din suflet amelia,multumesc alina ,din pacate eu nu mai pot avea copii am facut ligaturare de trompe pentru ca am spus ca trei sunt de ajuns si doctrul a fost de acord pentru ca dupa spusele lui asa cum se prezenta bebe la nastere nu i-a dat nici un motiv sa nu faca sterilizarea..Mi-a spus cu lacrimi in ochi ca e singurul lucru pe care si-l va reprosa toata viata si il regreta enorm ca mi-a ligaturat trompele pentru ca poate,mai tarziu ...i-am zambit amar si i-am spus ca nu stiu daca as mai fi avut curajul ...si varsta ..ar fi un impediment ...as fi fost destul de "batrana".

Buna Corina,imi pare nespus de rau ca trebuie sa iti uram "bun venit"printre noi.Suntem alaturi de tine,iti intelegem durerea ,nu putem sa iti dam sfaturi care sa iti aline suferinta,pt ca e dificil, toate am trecut prin durere,putem sa te ascultam sa te imbratisam de la distanta,sa fim cu sufletul alaturi de tine.Cei care spus ca "asa a vrut Dumnezeu se insala amarnic,de cele mai multe ori asa vor medicii care ne trateaza dupa bunul lor plac,cu indiferenta,aproape nesimtire.
Te imbratisez cu drag si fi sigura ca aici vei gasi mereu un umar pe care sa plangi si oameni care iti vor fi alaturi cand ai nevoie

MULTUMESC DIN SUFLET ASTAZI AM PLANS PENTRU CA LA FEL CA LA TOATA LUMEA DE PE ACEST SITE TIMPUL LA NOI TIMPUL SE MASOARA IN CAT AR FIA VUT DACA AR FITRAIT SI CAT ARE DE CAND E INGERAS...SI AZI AR FI AVUT TREI SAPTAMANI MI-L INCHIPUI UN COPIL DOLOFAN ,FRUMOS ,SI TARE VESEL SI AR FI TREBUIT SA AIBA MAI MULT SAU MAI PUTIN COLICI SA NU DORM CATEVA NOPTI SAU CHIAR SAPTAMANI DIN CAUZA ASTA NU SA AM INSOMNII CU INTREBARI FARA RASPUNS ,CU REGRETE ...CE SA MAI SPUN CUVINTELE SUNT MULT PREA MICI PENTRU DURERILE NOASTRE DAR NUMAI PE ASTEA LE AVEM PENTRU A NE EXPRIMA

Buna, Corina draga!
Scumpa mea, astazi iti sunt alaturi, astazi stiu ca lacrimile iti dau tarcoale iar intrebarile curg ...si curg...fara raspunsuri.
Te imbratisez, mamica iubitoare, iar pentru Daniel Matei aprind o luminita pentru a-i aduce un plus de lumina pe langa cea a stelutelor ce-l inconjoara.
Sa fi tare, scumpa mea, pentru ca ingerasul tau este linistit cand vede ca mamica lui este bine, curajoasa, optimista.
Primeste din partea mea ganduri bune-milioane , pentru a te incarca pozitiv si a putea sa treci cu bine si peste ziua de azi.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi.
Numai bine, Dumenzeu sa te ocroteasca.
Un brat mare de pentru sufletul tau atat de frumos.

azi am facut molifta preotul mi-a spus ca daca nu mai ai copil sa vin sa-mi citeasca sfanta molifta cand pot ,cand ma simt mai in putere,si azi am fost pentru a putea puiule sa vin in fiecare zi la mormantul tau in locul mamaici care nu mai poate de picioare,sa te tamai sa-ti aprinda mami lumanarele sa-ti aduc flori si sa plang in voie ,sa te mangaie mami ...apoi am fost la tn la cimintir ..si maine vine mami ...macar atat sa fac daca mai mult nu se poate ,te iubesc dragule ,frumosule ,puiul meu.. sunt trei trandafiri pentru trei saptamani care le ai de cand te-ai nascut La multi ani !ingerul meu!

Draga mea Corina,
Dupa o absenta indelungata de pe acest forum, azi am revenit si te-am gasit si pe tine in randurile mamelor de ingeri care s-au reunit in EMMA.
Am citit povestea lui Daniel Matei... imi pare atat de rau...
Spuneai intr-un mesaj mai sus ca regretul tau mare este ca nu ai fost langa puiul tau cand a plecat.
Dar... Corina... ba da, ai fost!
I-ai fost alaturi chiar in momentul in care el a plecat invaluit in Lumina !
L-ai cerul Domnului inapoi! Domnul l-a chemat totusi in imparatia lui.
"o lumina alba frumoasa,puternica si linistititoare,care cobora asupra mea si doua fasii de lumina,ca doua maini desprinzadu-de si ridicandu-ma,si invaluindu-ma,ma simteam atat de bn nu ma mai durea nmc,si zambeam.Si ma ridica tot mai sus...Am auzit-o pe mama strigand <Doamne te-am rugat sa mi-l faci bn nu sa mi-l iei,pune-l inapoi te rog..>Dar nu m-am mai intors...Am plecat definitiv in lumina"

Sufletele voastre s-au intalnit in planul constientei divine. Dumnezeu a inlesnit asta pentru a-ti usura durerea - ai fost chemata in vis sa fii prezenta la momentul ridicarii lui in ceruri - ca o mangaiere dupa plecarea puiului tau spre a fi iubit de sfinti...
Pastreaza vie amintirea aceasta!

Cu drag,
Liliana

multumesc Liliana ai mare dreptate ,dar stii ,desi cred foarte mult in spirit ,viata de apoi si nu in ultimul rand marea Divinitate ,pe care noi o numim Dumnezeu ,eu ca orice om de rand am tendinta sa fac totul palpabil ..tare as mai fi vrut sa-l fiu acl sa-l ating sa-l tin in brate, nevoia de a atinge, a noastra a muritorilor dispare foarte greu chiar daca am avut o asemenea binecuvantata dovada.Am avut intotdeauna astfel de vise mai mult premonitorii legate de copii mei, mai ales,stiu ca am o legatura speciala cu ei,stiu ca partea fizica palpabila ,nu mai conteaza cand trecem dincolo ,acesta e ca o haina care o aruncam cand pasim acel prag Sfant.Nu ma sperie trecerea dincolo ,candva mi-era groaza trebuie sa recunosc,acm nu mai mi-e frica..Trebuie sa vedem ,noi ce ramanem sa suferim in urma celor dragi, dincolo de aceasta durere,chiar daca e cumplit de greu.Azi mi-am jelit fiul ...si maine am sa fac la fel ..dar viata imi cere sa ma ridic pentru ceilalti copii,pentru sotul meu ,si mai ales pentru mine. Nu mi-a venit inca timpul sa mor ,iar pana imi va sosi acel "ceas"ma voi stradui sa nu mai pierd ocazia de a deschide "darul "pe care mi l-a harazit mie Dumnezeu ca la oricare dintre noi si sa descopar minunea ce este inauntru...
Timpul transforma jalea si durerea ,ia alta forma ,sau poate ca uneori chiar dispare dar ceea ce ramane sigur in sufletele noastre va fi doar iubirea pentru ingerasii nostri