Forumul EMMA

Draga Alexandra, azi e o zi speciala in familia ta si te rog sa-i imbratisezi asa cum numai tu, frumoasa, stii!
Miha , va port mereu in gândul si inima mea !
Va si ma pentru voi 4!

Din nou aici...
Micuta mea diafana te port in suflet mereu si cum nimeni nu ne poate lua frumosul din suflet, vei fi acolo cu mine vesnic.
In orasul nostru s-a mai stins o stea. S-a aprins dincolo de ceea ce suntem noi, oamenii si va lumina de acolo. Mergand printr-unul din cimitirele orasului sa pun o coronita la mormantul bunicii mele, in departare, prin ceata deasa se vedea cortegiul care conducea steaua pe ultimul drum pamantesc. Steaua, baiat de 21 de ani, olimpic, student la o universitate de prestigiu...S-a stins. Nu se stie de ce. Si daca se stie, nu mai conteaza acum cand oricum nu mai e aici. In spatele masinii care ducea sicriul, trei umbre negre se conturau in ceata purtandu-si durerea ( parintii si fratele), pentru ca...asa a vrut Dumnezeu s-ar spune. Am spus ca nu ma voi mai intreba DE CE????? si totusi...DE CE???? Sunt atatia ingeri in cer...E atat de multa treaba acolo incat mai era nevoie de unul si de multi altii care vor veni?. In paralel vedeam pe langa umbrele negre propria noastra imagine, tot parinti fiind, un alt cortegiu, cel al copilului nostru. Durerea amplificata s-a revarsat din nou atacand ca o fiara salbatica si insetata de durere, lacrimi..."efecte speciale". Azi sunt mai bine. Am simtit nevoia sa vin sa scriu aici. Sunt atatia care nu stiu sa faca bine si fac rau si le-a fost daruita viata lunga. Oare de ce? Poate in speranta ca se vor schimba? Dar copiii nostri care s-au dus? Cum de nu mai aveau loc pe Pamant? Intrebari fara raspuns. Poate venind Sarbatorile, speranta va renaste iar. Speranta ca in cer poate nu mai e nevoie de atatia ingeri si ei vor putea creste si pe Pamant. Poate le vom putea oferi o viata linistita, pura, luminoasa sa nu mai fie nevoie sa plece dincolo, acolo unde nu-i putem ajunge, in locul de care ne agatam si noi cu manutele lor, adica de cer.
Micuta mea cam asta a fost povestea zilei de ieri. Povestile de maine, poimaine si cate zile mai avem le scriu cu cate o lacrima pe rabojul inimii mele...
Te iubesc si te port in suflet mereu.

Se apropie.
Timpul trece sau noi trecem prin timp?
Ce se apropie sau de ce ne apropiem?
Da, se implinesc sapte ani. Acusi. Cateva zile.De fapt cateva saptamani,dar timpul se imistuie repede. Ce sunt zilele? Manunchiuri de ore, minute secunde. Batai de inima, sclipiri de lacrimi.
Cand am plans mai ales cand am plans in interior, am stiut ca lacrimile mele uda floarea care creste in sufletul meu. Ca lacrimile mele o hranesc, asa cum o mama isi hraneste puiul in realitatea pe care si eu as fi vrut sa o petrec impreuna cu tine. In schimb, realitatea mea, a noastra s-a transformat in dezvoltarea unei flori in suflet. O floare speciala, cu multe petale; fiecare petala e formata din vise impletite: visele tale neconturate, visele mele materializate in tot timpul cat ai palpait sub inima mea. O floare pretioasa care niciodata nu se va ofili. Imi va trai in suflet, va fi iubita, va fi ocrotita, va fi hranita. Va avea soarele pe care-l voi vedea cu inima, va avea cantecul pe care-l voi afla in sunetul vietii mele, va avea pamantul pe care-l imbratisez cu gandul, pamantul caruia te-am daruit cu sapte ani in urma contrar a ceea ce as fi vrut, contrar a ceea ce e firesc.
Sapte ani micuta diafana…si inca o eternitate.

Chiar ma gândeam ca se apropie acea zi
Sunt aici si te imbratisez straaaaaaaaaaaans !

Multumesc, Alexandra, ca mi-ai dat acel semn ...esti o buna ,frumoasa si iubitoare ...
Au trecut 7 ani ... când si cum ? ... dar esti mereu langa familia ta , asa cum ei se gândesc mereu la tine !
Imi lipsesc azi cuvintele,dar sper sa simti si tu,pui drag si mami a ta ,cum va vorbeste inima mea ... cum va imbratiseaza sufletul meu ...

Un camp de pentru tine, ingerasa Alexandra Maria !

Zbor lin,pui mic !

Multumesc

te draga mea iar Alexandrei tale din cer ii trimit in dar colorate

“Dumnezeu nu a putut fi peste tot si de aceea a creat mamele” : Mamele fericite, cu sufletul plin de dragoste si cu bratele pline de esenta vietii lor, copiii; si Mamele cu sufletul plin de dor, de lacrimi si cu bratele golite pe jumatate sau de tot.
Tuturor mamelor sa le aduca primavara o raza de speranta si pace in suflete.

Iar tie, micuta diafana, primavara din cer sa-ti umple gradinita de toata dragostea noastra.

A trecut ziua noastra si eu n-am fost aici. Am fost doar cu gandul aici si oriunde. Ziua noastra unica s-a dus. Asteptata cu spaima, ca in fiecare an, s-a prelins din calendar, mai greu, dar totusi s-a scurs in sacul cu dureri. M-a fost gandul la tine, la cum ar fi fost, daca ti-ar fi placut sa te motezi, daca ti-ar fi placut cadourile, daca ai fi avut o mama linistita, daca...multi de daca ce nu vor prinde viata niciodata. Eu am fost aici, prezenta la ziua noastra, iar tu ai fost tot acolo. De aici ti-am trimis gandurile calde. De acolo mi-ai trimis semne. O pana, o aripa de nor, o ploaie de raze, un praf de stele. Sunt aici, iar tu acolo si intre noi visele destramate care se plimba nestingherite in marea dragostei mele...pentru tine.
Cu bine, micuta diafana.
Te iubesc si mi-e tare-tare dor.

La cum o vad eu pe Alexandra ... sigur ar fi fost o zana ... o zana frumoasa si desteapta, zburdalnica, dar cuminte, respectuoasa si responsabila ... asa o vad eu ....si stiu ca e mereu langa voi, asa cum stiu ca si tu simti acest lucru !
Va si va iubesc mult, mult, mult.

Mi-e dor de voi .... si poate si Alexandra vrea sa va spuna ca e mereu alaturi de voi ... Va imbratiseeeeeez strans pe toti 4 !

A mai trecut un an. Sau poate inca o eternitate. S-a implinit pe 4. Doar acel 4. Chiar daca pentru multi ai devenit poveste, esti povestea care traieste prin noi cei care te-am dorit, care ti-am deschis drumul spre pamant...
Te iubim, micuta diafana. Doar noi.

N-am mai venit demult pe aici.
Am zburat. Ai simtit inger drag? Am fost poate mai aproape de tine. E drept cu un micron intr-un Univers. Dar ce conteaza? Micronii sunt cu totii la fel, dar daca i-as putea compara? Desigur, l-as alege pe cel mai mare. Ca sa fim si mai aproape. Da. Mai aproape una de alta. Mai suflet langa suflet. Am zburat, la propriu....cu avionul doar. Dar gandurile au prins aripi. Se pierdeau printre nori, si flapsuri. Uitandu-ma in jos, inourat fiind, imi doream sa-l vad pe Fram. Si-mi doream sa te vad jucandu-te cu acel Fram de poveste, imensitatea aceea alba si pufoasa.
Am vazut ca distantele sunt mici. Depinde cum privesti. Eminescu avea dreptate: "Nu cata in departare". Esti chiar aici. In inima mea. Suflet langa suflet. Gand langa suflet. Dor langa suflet. Adiere de tine.
Te iubesc, micuta mea diafana. Cat de mult? Numai noi stim. Tu si eu.

Am trecut pe aici, in casuta voastra, cu dor si drag si multe
Stiu ca se apropie 17 si sunt aici cu bratele si inima deschise !
pentru tine,printesa Alexandra Maria!

Micuta diafana,
Au trecut 9 ani de cand te-am primit cadou. Un cadou conditionat. Un dar cu destinatia finala Lumea Ingerilor.
Ce pot sa spun ?
Miroase-a frunze vestede de dor, ce au cazut in toamna sufletului meu.....
Te iubesc micuta stea

Un dar de la Alexandra
https://www.youtube.com/watch?v=6bRau4LxFNU