"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Azi e o zi mare. Vom aprinde micuta diafana candele pentru toti ingerasii care nu mai sunt aici pe pamant. Pentru cine vrea informatii, gaseste pe Facebook si pe Forumul E.M.M.A. la sectiunea evenimente, Valul de Lumina 2014 IASI. Te iubeste mama.
Cand ne nastem, credem in fericire. Sub adapostul cald pe care ni-l ofera parintii ( daca suntem norocosi sa-i avem), inca mai credem in fericire si perfectiune. Se vede asta dupa ochisorii copiilor mici: sunt atat de stralucitori .Le trebuie atat de putin ca sa fie bucurosi cu adevarat... Apoi multi dintre noi ne izbim de adevarul ca fericirea e ascunsa printre piedici, necazuri, pierderi. Si noi invatam sa o dibuim, sa o gasim si sa o traim. Parca de multe ori pentru un dram de fericire traiesti o caruta de necazuri. Alergam dupa fericire si cand avem impresia ca am atins-o sau cand suntem pe aproape, se intampla ceva care ne rastoarna viata cu susul in jos, iar noi, prin legea firii, ne asezam in genunchi pentru a aduna cioburi si ramasite de fericire si a le imbina ca sa invatam sa traim din nou. Nu exista o regula de cate ori in viata adunam cioburi. Unii aduna cioburi continuu, altii...uneori. Cioburile cele mai ascutite si care se aduna cel mai greu sunt cand ne pierdem copiii. Statutul de parinti de inger te ingenunchiaza pentru totdeauna. Mereu cautam cioburile fericirii pierdute fara voia noastra. Micuta mea diafana, mi-e dor...si dorul doare. Nu te visez de mult. Poate din gradina ta de astre poti trimite un vis de alinare. Daca nu mie, macar tatalui tau. Nu ti-am mai putut scrie. Mi-am zavorat cuvintele si randurile, trairile si gandurile. Insa dragostea e aici, mereu aici prezenta in suflet...
Iar eu sunt mereu aproape de sufletul tau, draga mea Mihaela Iar Ingerasa ta cred ca iti spune:" Sunt in sufletul tau, mamica mea iubita, iar din cioburile culese atat de greu, imi faci mie coroana de Inger, Inger al sufletului tau" Ma impresioneaza pana la lacrimi, gandurile tale, iar faptul ca dragostea ramane vesnic in sufletul tau, imi da speranta ca vom putea merge mai departe, cu privirea sper Cer, si vesnic in cautarea semnelor trimise de Ei
Te-a visat tata...si erai tot bolnavioara. Iti lipseste ceva acolo sus? Lacrimile mele au facut atat de stralucitoare stelele; le-am spalat si pe ele, asa ca inainte de Craciun..., ca inainte de fiecare Craciun.Mi-e DOR. DA, mi-e DOR. Si-mi va fi toata viata. Am fost la un concert de colinde la Opera din orasul nostru drag si frumos luminat. Erau niste fetite in cor in rochite rosii ca focul. Erau fetite in loje care dansau fericite in bratele bunicilor . Tu unde erai? Erai undeva sus, spre varful bradului cel mare impodobit, jucandu-te cu ingerii, prietenii tai de acum. Muzica a fost atat de frumoasa incat sunt convinsa ca s-au deschis portile cerului si ati venit la spectacol. Muzica frumoasa, rochii frumoase, oameni frumosi...ingeri frumosi. Asa a fost aseara la Opera Romana din Iasi. Si la sfarsit confeti...Sigur erau pentru voi. Cred ca ai adunat o multime draga mea fetita. Cand va ninge, vom sti ca se scutura confeti pusi de voi in norisori... Te iubesc mult...pana la cer si inapoi si...tot asa.
Ce frumos citat!!! Ar trebui sa-l scriem pe o foaie de hartie si sa o avem tot timpul la indemana...eu asa voi face Multumesc, Mihaela! Intotdeauna mesajele tale mi-au dat putere, mi-au dat speranta, mi-au dat incredere
Deja plang ... sunt cu sufletul langa voi .... sa-i spui Mariei - Alexandra ca o iubesc si pe ea si pe familia ei .... Va simt durerea,o simt atat de puternic .... va
Prietena draga, azi vreau doar sa te strang in brate si sa-ti imparti durerea cu mine Imi pare rau ca sunt alaturi de tine doar virtual, dar tu ma simti alaturi, nu-i asa .... sunt chiar langa tine cu inima, cu sufletul ....
Stiu ca e greu ..... scumpa, da-i o imbratisare si un sarut dulce mamei tale, caci are mare nevoie , mai ales azi!
Pentru tine, fetita ingeras ,Alexandra-Maria, fiica de Mihaela , iubita de tati si fratior , un cer de si un buchet de
Micuta mea diafana, Ce ar mai fi de spus? Sunt 6 ani de cand ai plecat intr-o lume mai buna. Lacrimi, amintiri si dor. Vise, sperante, bucurii naruite. Intrebari, multe intrebari si multe spatii goale la raspunsuri. Ca si cum neantul unde se duc intrebarile ar fi ca un candidat nepregatit pentru examen si da foaia goala. Azi ai primit ghiocei. Abia astept sa ti-i duc. Of, nu astept de fapt deloc. As fi asteptat sa ti-i duc acasa. Sunt atat de frumosi si miros a primavara timpurie. Miros a pamant, a flori, a frumos. Miros a speranta ca intr-o zi va fi mai bine. Si totusi nu-i voi duce acasa. Ii voi aseza pe lespedea rece de piatra in speranta ca vor usura prin frumosetea lor greutatea ce apasa pe inimile noastre de parinti. L-am intrebat pe tata cum e azi....si-a facut 1000001 de treburi de rezolvat, ca sa mearga inainte si prin negura zilei de azi. Da, cu tot soarele de pe cer, e o negura de nepatruns. Pentru ca lumina data de tine zilelor noastre s-a stins aici pe Pamant. N-am voie sa fiu trista, nu? Si totusi...."lacrimi curg inca din noi/ acuma-i pace, acuma nu...." ...O lume de ingeri coboara-ntre valuri Si prind intre falduri suspinele-adanci Si harpele lor le transforma-n acorduri Ce mangaie lespezi cu notele dulci.
Acolo te afli sub raze de soare Privind in jos lumea cu dulce regret, Si porti umbra-mi trista-n potir de-aripioare Plimband-o incet printre lacrimi buchet... Te iubesc micuta diafana. Si te rog...ai grija de fratiorul tau.
Offf cat ma doare sufletul ca nu am fost alaturi de sufletul tau, pe 4 februarie, asa cum tu ai fost mereu alaturi de mine, buna si blanda, cu o vorba potrivita, in momentul potrivit Mi-e ciuda pe mine ca m-am lasat pierduta in partea asta materiala a vietii...pierzand contactul cu partea spirituala...si ma doare Mihaela, iti trimit gandurile mele bune, iti doresc liniste sufleteasca, iti doresc ca iubirea angelica sa umple vesnic sufletul tau bun si frumos.
Iar Ingerasei diafane, Alexandra Maria, ii trimit in dar mii de si , ii doresc Zbor lin si Lumina vesnica, iar Ingerasii sa-i presare mereu in cale petale de trandafiri
Prietena mea draga ,multumesc mult pentru gândurile tale bune ... as vrea sa locuim mai aproape, sa te pot vedea si sa te pot strange in brate .... sa-ti multumesc ca ai avut grija de mine, de noi .... sa fiu langa tine când ti-e greu .... stiu ca eo zi de 4 ... Iti si va trimit multa