"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Prietenele mele! si-mi e dor de tine,Mihaela!Ieri,stiu ca am vorbit "pe fuga",dar ma bucur ca ti-am auzit vocea.Asa,rar,dar e din suflet.Prietenele mele dragi!
Iti multumesc Ramona. Micuta diafana azi sunt 5 ani de cand micul Marius, bebelusul din rezerva noastra si-a luat in serios rolul de ingeras. Nu mai stiu nimic de mamica lui. Obisnuiam sa o sun in primul an dupa ce amandoi ati plecat de langa noi. Insa mai apoi numarul ei de telefon nu a mai fost valabil... Zbor lin micutule Marius. Mama ta m-a ajutat mult acolo in spital; numai ca drumul nostru s-a intersectat doar vreo doua zile. Tu ti-ai luat si tu zborul dupa cateva zile, din ...acelasi patut. Oare cati ingerasi au folosit patutul acela ca pe o trambulina spre alte zari?
imbratisarile si gandurile echipei E.M.M.A pleaca acum spre tine. Azi este ziua in care fetita ta minunata Alexandra-Maria a primit in dar viata fara de moarte si tinerete fara batranete, se implinesc 5 ani de cand se joaca in imparatia cerurilor. Suntem alaturi de tine cu tot sufletul.
Zbor lin micuta diafana, zbor lin Alexandra-Maria
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Micuta mea diafana, Azi s-au implinit 5 ani de cand inimile noastre sunt izvor de lacrimi, de cand rasaritul soarelui a capatat alte semnificatii- pentru ca fiecare inceput de zi e fara tine, aici; de cand stelele stralucesc altfel -pentru ca li s-au adaugat luceferii ochilor tai; de cand viata noastra a luat alt fagas- pentru ca Universul s-a rasturnat; de cand norii formeaza inimi pe cer – pentru ca acolo sunteti atat de multi ingeri… Nu cred ca am cuvintele potrivite sa descriu cei 5 ani care au trecut. Glasul inimii, glasul sufletului se materializeaza doar prin oglinda lor: ochii; evit sa mi-i privesc in oglinda; adica evit ca privirea mea reflectata de privirea aceea din oglinda sa formeze obisnuitul unghi de 180 de grade… pentru ca astfel ar fi durerea vazuta la maxim. Nu sunt o invinsa. Dar doare. Amintirile dor. Amintirile acelea de…dinainte. Sa astepti sfarsitul copilului tau, sa-l simti cum isi face loc indepartande-te ca sa nu-l mai poti apara, sleindu-te de puteri; sa tii mana pe el, copilul tau, darul pe care l-ai primit… si viata lui sa se scurga printre degetele tale neputincioase… Acestea sunt amintiri care macina, care dor. Si, in timpul asta…sa ti se faca morala ca nu stingi lumina in salon pentru ca altii vor sa doarma…de catre…o mama…Apoi acei “Imi pare rau!” al medicului… ca in filme, numai ca de data asta era filmul nostru, productia noastra reala si permanenta. Si apoi…sa traiesti clipe, minute, ore, zile…ani…mai intai paralizat de durere, apoi…obisnuit cu durerea si purtand in bratele inimii dorul. Cu cat dorul este mai mare, cu atat bratele inimii sunt mai mari; intotdeuna dorul va incapea acolo in locul acela cald, sub care candva a palpait viata copilului meu. Sunt aici micuta diafana. Si am grija de tot si de toate de care trebuie sa am grija. Dar doare; mai ales azi, si maine…si poimaine si…oricand. Te iubesc; te iubesc atat de mult…
Draga mea Mihaela, sunt aici...aici, langa sufletul tau si plang Sufletul meu plange langa sufletul tau Citesc mesajele tale si ma cuprinde o blandete...si cand scrii trairile dureroase si comportamentul celor din jur, tu le scrii cu blandete si cu bunatate... Nu voi uita niciodata cat de mult m-au ajutat mesajele tale, de cand am intrat pe acest forum si pana acum...si sunt convinsa ca si pe viitor. Te cu caldura sufletului meu De cand citesc cartea ta, am senzatia ca o cunosc si mai bine pe Ingerasa ta, si ma apropiu si mai mult de sufletul tau frumos si bun
Ingerasa gingasa, Ingerasa Iubita, micuta diafana a iubitoarei tale mamici, Alexandra Maria, gandul meu se indreapta spre tine, iti trimit in dar mii de colorate si trandafiri albi, asa cum iti cumpara mamica ta Sa ai Zbor lin si Lumina vesnica! Sper ca Serbanelul meu se joaca frumos cu tine, are grija de tine, asa cum trebuie sa se poarte cu o printesa
Daca n-am mai scris, nu inseamna ca nu m-am mai gandit. Daca n-am mai vorbit, nu inseamna ca n-am mai visat la ce ar fi putut fi daca.... Daca n-am mai plans...atat de mult, nu inseamna ca din inima mea nu au mai izvorat lacrimi... Azi am avut un imbold sa intru aici, sa redeschid jurnalul meu si sa scriu din nou dupa atat de mult timp... Nu stiu ce m-a determinat. Poate apropierea datei cand copiii vor incepe scoala- ai fi intrat anul acesta in grupa pregatitoare sau clasa zero daca totul ar fi fost bine- sau poate ca , mergand pe jos spre serviciu, mi-am ridicat din nou ochii catre cer si m-am gandit ca esti pe acolo pe undeva. In tihna muzicii din casti am privit din nou norisorii care mereu am avut convingerea ca va adapostesc pe voi ingerii. Apoi, cumva m-ai insotit pe tot drumul. Sau poate apropierea lui 15 august, Sf. Maria... Despre mine: am un trai mai bun. Si bineinteles ca nu ma refer la cel material. Ma descurc mai bine in lupta cu durerea. As voi sa-i pot incuraja pe noii parinti de aici ca peste ani invatam sa mergem mai departe purtandu-ne cu stoicism ingerii pe umar si nu copiii care ar fi trebuit sa fie in bratele noastre. Durerea capata o forma ( inima noastra), un loc (sufletul nostru), un spatiu al ei (o aureola in jurul nostru), dar invatam sa o purtam cu demnitate. Invatam sa auzim urletul propriei noastre dureri in timp ce zambim celor din jur. Invatam de asemeni sa plangem in interior fara sa-I afectam in vreun fel pe ceilalti. Invatam sa citim povesti copiilor ramasi pe pamant – daca avem norocul asta – fara ca ei sa simta ca de fapt, la ora de lectura, mai participa un puiut…cu aripioare. Poate ca din ce am invatat am reusit putin sa dau si la altii. Poate ca le-a prins bine. Poate astfel au avut o secunda in minus de durere, si atunci universul lor a capatat forma din nou ajutandu-i sa inteleaga, sa se inteleaga si sa nu se mai teama. Despre noi: suntem inca o familie, ceea ce e o realizare mare dupa asa o trauma. Am invatat sa rezistam. Ne-am repliat. Am invatat sa traim o noua viata. Nu stiu daca e mai buna; dar e viata. E darul nostru pe care-l pretuim. Pentru Tine: micuta diafana nu te mai visez demult. Acum esti mai linistita si-ti vezi de rostul tau in poala strabunicilor. Iti trimit dragostea mea mereu: privind cerul, plantand o floare, scriind un rand, respirand…traind. Iti multumesc pentru tot ce ai adus in viata mea. Durerea nu mi-ai adus-o tu pentru ca n-a depins de tine. O imbratisare mare de pace si liniste, de iubire si caldura…de la noi.
AM primit imbratisarea, am simtit-o calda si linistitoare, asa cum e sufletul tau! Nici eu nu am mai putut sa intru o perioada... cred ca aveam nevoie de ... nici nu stiu cum s-o numesc, aceasta stare.... Te si va strans! Pentru Alexandra, multe
Ma intreb inca, daca ai fi putut vorbi, ce m-ai fi intrebat, in cuvinte? Pentru ca ochii tai erau atat de expresivi, de intrebatori, de intelegatori in fata inevitabilului, incat imi dau seama ca poate nici n-ar mai fi incaput cuvintele. Poate ca pe undeva nu e drept ca bebelusii nu pot vorbi. Poate ca, asa cum mi-ai zambit doar o data, mi-ai fi si spus, doar o data, ca ma iubesti. Dar poate ca nu era nevoie. Inimile noastre lipite stiau. Cuvintele ar fi fost de prisos. Si totusi, ca om, am mare nevoie de cuvinte...rostite. Si totusi cuvintele zboara; raman doar cele scrise. Cuvintele scrise in inimi cu aripi de suflet. Cuvinte sapate adanc in priviri pierdute in negura mortii, dar care nu se sterg niciodata. Ar fi trebuit sa pregatim primul tau ghiozdan cu carti, caiete, penar; si sa nu uitam uniforma de fetita cuminte care incepe clasa zero...sau pregatitoare...sau cum s-o mai fi chemand...Ideea e ca in loc de asta, din nou voi face un tort, anul acesta cu 6 lumanarele ( le-am cumparat, au forme de floricele, colorate - care ar fi trebuit sa arda pentru viata, pentru viitor...) si-l voi da copiilor de peste drum, acelor copii cu ochii stralucitori la vederea fristii albe care acopera ca o paturica amintirile triste si semnificatia acelui tortulet...E tortul cel mai greu de facut - n-are legatura cu reteta nicium. E tortul tau micuta diafana, tortul pe care trebuia sa-l impartim: pe jumatatea mea sa pun lumanarelele mele, pe jumatatea ta sa pun lumanarelele tale; oare cum ar fi fost? As putea sa scriu o poveste care sa inceapa cu...ar fi fost odata....in loc de a fost odata. Si mereu, in fiecare an ar fi fost ziua ta; si mereu, in fiecare an...a ramas doar ziua mea, ziua mea fara cadoul acela frumos care erai tu si care mi-a fost luat...sau poate a trebuit sa-l dau pentru ca ingerii nu pot trai aici... Te iubeste mama micuta mea cu ochii de stele si piele de nori.
Draga mea te Azi este o zi grea pentru tine, ziua ta si ziua fetitei tale, Alexandra Maria. Am ales ca azi sa intreb ingerii ce mesaj au pentru tine de la fetita ta si raspunsul ingerului Teresa este ,, Gata! ai fost atat de ocupata cu satisfacerea nevoilor altora, insa acum e vremea sa te opresti si sa ai grija de tine insuti,, Probabil fetita ta stie mai bine de ce ti-a trimis acest mesaj. Cat despre intrebarile pe care le ai, despre ce ar fi spus, cred ca iti va trimite un animalut in cale care daca nu a facut-o deja....
Noi, echipa E.M.M.A suntem cu sufletul alaturi de tine, iti trimitem cele mai calde ganduri si imbratisari stranse.
La multi ani draga nostra. Zbor lin draga ingerasa, zbor lin Alexandra Maria
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha