Nici nu stiu de unde sa incep si cum sa scriu pt ca durerea din suflet nu poate fi scrisa ....In 24 feb 2008 de dragobete am aflat ca sunt insarcinata m-am bucurat fff tare dar din pacate bucuria nu o tinut numai 9 luni....totul o decurs bine era o sarcina nici grea nici usoara cu greturile de rigoare..... mergeam la control regulat... bebica al meu era bine crestea si se juca in burtica la mami.....eram cea mai fericita de cate ori mergeam la control si il vedeam iar acasa tot timpul ma uitam la pozele facute de dr la ecografii.....il asteptam imi faceam planuri ma gandeam la noul nostru viitor impreuna...la cat de mult il voi iubi ....cat de mult il voi alinta....cum il voi vedea crescand....am ales si un nume petru el ,as fi vrut sa fie "dennis".... eram pe ultima suta de metri totul parea sa fie bine .....asteptam ziua cand il voi tine in brate cand ii voi auzi vocea ...si a venit si acea zi .....dar nu asa cum as fi sperat.....ziua care ar fi trebuit sa fie cea mai fericita a devenit cea mai trista zi din viata mea....in aceea zi(31 octombrie 2008) ar fi trebuit sa fiu in sfarsit mamica ...dar.....soarta este asa de crunta uneori si te loveste acolo unde te doare cel mai tare....am mers dis de dimineta la spital sa vedem ce face bebica ...si bineinteles pt internare ...si pt marea intalnire cu mult iubitu si mult asteptatu nostru copilas.....dar marea noastra bucurie sa transformat in lacrimi si tristete ....bebica al meu nu mai era ...inimuta lui mica si firava ...nu ii mai batea....ma parasise....am ramas pustie ...goala ...pierdusem parca totul .....viata mea nu mai avea sens....dennis al meu se facuse ingeras....iar eu devenisem din viitoarea mamica...."mamica de ingeras".... nici nu pot sa spun ce am simtit din acea clipa totul sa schimbat.... toate planuri ......toate visele sau spulberat....am nascut pana la urma un baietel frumos si exact cum mi l-am dorit ....dar nu am avut puterea de al lua in brate nici macar de al privi .....dar pret de cateva secunde ...i-am vazut chipul era parca un micut ingeras care dormea.....si cu atata am ramas o mica amintire.....a chipului lui ...dar doar in memoria mea vizuala...off Doamne daca as putea da timpul inapoi.....au trecut aproape 5 luni dar inca nu miam revenit .....inca plang deseori dupa dennis al meu.....nimeni nu mai aduce vorba de el..... ca si cum nici nu ar fi fost....dar a fost cu mine timp de 9 luni...a trait 9 luni la mine in burtica...9 luni pline de fericire ...de bucurie....de implinire....dar din pacate au fost si ultimele alaturi de scumpul meu pui..... stiu ca acolo sus langa Doamne Doamne este un ingeras dragalas .....un ingeras pe care il iubesc enorm de mult....si de care imi este dor ...pe zi ce trece mai mult ....mai mult...........
te iubesc scumpul meu ingeras si nu te voi uita niciodata...vei avea mereu un loc special in inima mea.......