"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
A fost Roxana mea de cand eram insarcinata si nu aveam decat doua luni , mi-am dorit atat de mult o fetita ca atunci cand am nascut-o am plans de bucurie , am fost o mamica fericita am avut un copil deosebit , pentru mine a fost mereu cea mai frumoasa ,cea mai desteapta si cel mai iubit copil.Un copil cu o personalitate puternica , foarte dreapta , cu foarte multi prieteni pe care-I iubea din suflet si pentru care era dispusa sa sacrifice orice ,o fire deosebit de vesela si foarte optimista,ii placea sa organizeze totul sa reprezinte mereu colectivitatile din care facea parte , dar parca mereu prea grabita ( de parca a simtit ca viata ei e prea scurta si trebuia sa le faca pe toate).Mi-a adus multa bucurie in viata si desi durerea pe care o simt acum este mai puternica decat mine ii multumesc din suflet pentru anii frumosi pe care mi a luminat cu prezenta ei. Era in vacanta de vara ,terminase anul doi de facultate si era acasa , era in data de 11 august , cineva m-a sunat de pe numarul ei ,nu era ea ,era un domn care-mi spunea ca fata mea a avut un accident ,de aici a inceput cosmarul , nu stiu cum am ajuns acolo ,sunt momente pe care nu mi le mai amintesc ,durerea te paralizeaza , am ajuns la urgente era in coma si intubata , salvarea din spital nu o putea transporta la Timisoara asteptau o alta salvare cu dotari corespunzatoare ,am plecat in final la Timisoara.Acolo I s-a facut investigatii , o prima tomografie in urma caruia spuneau ca cerebral nu are nimic , a fost internata la terapie intensive la Casa Austria , a urmat a doua tomografie a doua zi din nou au spus ca cerebral nu are nimic ,dar vedeau aer in burta au intrat in operatie de urgenta ,a avut splina si diafragma rupta , au operat-o si dupa operatie medicii erau multumiti ,mai avea femurul stang rupt si se gandeau ca peste doua zile sa ii faca si aceasta operatie.Nu a fost asa caci semnele pe care le dadea nu erau bune a urmat o a treia tomografie si acum ne-au spus ca a aparut o ischemie pe partea stanga si sunt afectati si centrii vitali ,nu am inteles de ce medical neurochirurg ne-a asigurat ca cerebral nu este nimic si dupa a doua tomografie avand in vedere ca a trecut mai mult de 48 de ore nici nu mai are ce sa apara , iar acum ne spunea tot el ca are 10% sanse de supravietuire si doar in stare vegetative si ne vorbea de cedare de organe..Nu pot sa va descriu in cuvinte ce simti in astfel de momente.Am chemat un preot si dupa ce a slujit si i-a ridicat patrafirul de pe ochi a fost prima data cand a deschis ochii , atunci am avut convingerea ca salvarea ei este o minune de la Dumnezeu , a doua zi dimineata imi amintesc ca medicul a venit la mine si mi-a spus ca se pare ca nu e asa ca incepe sa-si revina din coma si au urmat cateva zile mai bune.A venit cel de-al doilea hop ,operatia de femur ,datorita problemelor ivite medicul ortoped care trebuia sa o opereze a plecat in concediu , a venit un medic din alt spital pentru a face interventia , au facut un implant de femur laparoscopic ,totul a decurs bine la operatie si primele 24 de ore ,apoi probabil niste micoemboli au dat-o din nou peste cap .Acolo pe terapie intensiva fiecare clipa aducea ceva nou ,au fost trei saptamani in care am plans si m-am rugat in fiecare clipa lui Dumnezeu sa-mi salveze copila ,oricat ar fi de greu in recuperare dar sa o lase langa mine.Dupa trei saptamani paraseam terapia intensiva si am ajuns in salon ,toata lumea a crezut-o salvata vorbeau de recuperare ,deja facusem programare pentru recuperare la Felix de acum nimeni nu mai vorbea de moarte.Si-a revenit intelegea chiar daca nu putea vorbi , nu stiu ce era in mintea ei ce a inteles din ce se intampla in jurul ei caci nu putea vorbi ,dar raspundea la cei spuneam si facea ce I se cerea .Au aparut din nou complicatii ,operatia de la femur s-a infectat , a trebuit sa o redeschida ,apoi dupa aproximativ o saptamana de cand eram in salon au aparut probleme respiratorii ,si o marmorare pe piele pe care nimeni nu stia de la ce este. Starea ei a inceput sa se inrautateasca si vorbisem sa plecam in Ungaria sa incepem recuperarea acolo ,dar au zis sa ramanem sa-I inchida operatia de la picior.Era intr-o duminica ,eram de trei saptamani pe salon , am fost in ziua aceia la slujba (in cadrul spitalului) si l-am rugat pe preot sa treaca pe la ea ,a venit ,iar dupa vizita lui era parca atat de linistita ,imi aduc aminte ca preotul mi-a spus “ am crezut ca e mai rau ,dar arata bine” , la ora 12 noaptea i-am schimbat perfuzia ,am intebat-o pe asistenta daca ii mai pun alta ,mi-a spus ca daca e asa de linistita sa ii pun si ultimul flacon. Mai departe nu am inteles ce s-a intamplat,i s-a facut dintr-o data rau si in urmatoarea jumatate de ora deja pleca cu ea in fuga spre terapie intensiva , iar dimineata la ora 6 in data de 22 septembrie exact la 6 saptamani de la accident a plecat dintre noi si a devenit inger . Nu am inteles ce s-a intamplat , nu mai stiam ce si in ce sa cred ,am avut atata credinta si incredere in Dumnezeu si de atunci parca toata lumea mea s-a rasturnat. Am aflat dupa autopsie ca facuse in infart cu aproximativ doua saptamani in urma ( momentul in care a inceput sa se inrautateasca starea ei)in conditiile in care nimeni niciodata nu a pomenit macar ceva de inima ,iar in noaptea in care a murit l-a facut pe al doilea . Am fost suparata pe mine ,pe medici pe viata si chiar pe Dumnezeu ca nu mi-am putut salva copila ca am trecut peste atatea greutati si cand am crezut ca e bine a plecat, ar fi trebuit sa lupt cu medicii ,desi le-am spus mereu ca nu e bine ca simt ca ceva nu este in ordine ,dar ei erau pasivi si nepasatori ,sunt convinsa ca puteau sa o salveze daca faceau investigatii sa vada de ce respire greu ,ei spuneau doar “ bate-o pe spate si pune-o sa umfle baloane” Viata mea fara ea e mai grea decat pot cuvintele sa exprime , e doar o durere fara margini , am fost pe punctual de-a ceda de multe ori ,dar doar frica ca poate nu o sa ne mai intalnim ma mai tine in viata. Inca nu pot sa cred ca am pierdut-o ,inca nu pot sa cred ca nu ma mai striga “mama” si nu ma mai strange in brate ,ca acel copil frumos al meu a plecat intr-o alta lume si eu am ramas aici singura pe pamant. Acum o parte din ea traieste si va trai veschic in inima mea , cum o parte din mine a plecat si este mereu alaturi de ea , caci dragostea noastra e mai puternica decat distanta dintre cele doua lumi.
Traiesc cu speranta ca rugaciunile mele ii ajuta sufletului ei sa-I fie macar un pic mai bine si ca intr-o zi cat mai curand ca fim din nou impreuna ,o mama si fiica ei care nu se vor mai desparti niciodata .
TE IUBESC INGERUL MEU SI IMI ESTE ATAT DE DOR DE TINE
Buna, mama indoliata! Imi este foarte greu sa citesc asa multe povesti triste. Imi este foarte greu sa realizez ca ele exista, ...ca suferinta poate merge pana la infinit, ca atat de multe mamici iubitoare isi pierd pruncii. Stiu ca iti este foarte greu si...aproape imposibil sa respiri, stiu ca fara copila ta dulce nu-ti intra nici apa in corp, nici hrana, ...offfff Scumpa mea, imi pare atat de rau ca nu pot fi acum langa tine, ...sa te strang in brate, sa iti mangai fruntea si...sa te pupacesc zambindu-ti prieteneste. Dar, tu-suflet frumos si indurerat, sa ti mereu deschisa usa familiei E.M.M.A., astfel vei fi maingaiata mereu de caldura atator suflete bune de aici. Te imbratisez, mama indoliata si sa ii zambesti fetitei tale, caci ea te vede si te simte, iar rugaciunile si slujbele, crede-ma ii fac foarte bine. Draga mea, ori de cate ori vei dori sa fi auzita, sa fi inteleasa, scrie aici cateva cuvinte, si se va gasi cineva sa fie alaturi de tine. Pentru ingerasa ta, rugaciuni si multa lumina. Pentru tine, mamica iubitoare, Cu mare drag, Nicoleta!
BUNA, draga MARIA.....Doamne dumnezeule,........cit de rau imi pare, doamne ce-ai facut iara ?????De ce inca o copila atit de tinara ai transformat-o in inger si ai chemat-o la tine ??Oare nu-ti ajunge citi ingeri ai acolo cu tine ?inca o mama indoliata se-neaca in lacrimi aici pe pamint , de ce doamne? DE ce trebuie sa ne conducem noi proprii copii la groapa si nu invers ??Maria sincere condoleante..........nu prea am cuvinte, nu pot decit sa-ti spun ca imi pare fff rau pt. frumoasa ingerasa ta ROXANA-MARIA,domnul s-o ohihneasca-n pace, sa-i fie somnul linistit,si lumina vesnica.........Fie ca domnul sa aiba grija de tine, biata mamica indoliata si indurerata, ............ iar ta sa te mingiie cu multa putere, sa-ti trimita multa liniste si sa -ti calauzeasca gindurile si sufletul tau bun de mama indurerata.......sa comunice cu tine la fel cum comunica cu mine meu ANDREI, care a zburat de linga mine pe 16- decenbrie-2008.........Domnul sa te-ntareasca mult de tot, sa fii sanatosa si impacata cu gindul ca ROXANA-MARIA este acum intr-un loc mult, mult mai bun si mai linistit, unde nu mai sufera si nu mai .poate nimeni si nimic s-o raneasca , sau so accidenteze, cum s-antimplat aici pe pamint............iti trimit multi si te cu mult drag......iar pt. tau ff multe si multe pt. sufletul ei cel bun si cald........ DOMNUL SA TE-AJUTE...AMIN. .............................. CORINA, Mama ingerasului ANDREI NANU.....
'''''''Corina , mama ingerasului ANDREI NANU , a unui pui fff mik nenascut , si-a unei minunate fetite aici pe pamint, ANDREA MARIA '''''''
Maria, ma bucur ca ai reusit sa scrii pe Forum povestea Roxanei Maria. Sper ca scriindu-ne despre ea, povestindu-ne amintiri dragi despre fetita ta, iubita ta Roxana, iti va face bine, iti va mai alina dorul dupa ea, o vei avea alaturi si in alt mod... simbolic... sub forma unei pagini cu povestea ei... cu fotografia ei... cu gandurile tale indreptate catre ea...
Nu pot sti ce este in sufletul tau. Insa imi pot da seama ca durerea ta este devastatoare... este de necuprins. Sunt si eu mama si, prin prisma sentimentelor mele pentru copilele mele, imi pot imagina doar ce durere poate fi in inima ta. Cumplit de greu trebuie sa-ti fie... Nu stiu ce-ar putea sa te mangaie acum cand Roxana Maria nu mai este langa tine. Cuvintele mele sunt sarace fata de sentimentele de caldura pe care vreau sa le trimit catre tine... catre fiecare mamica de ingeras in parte, catre fiecare tatic de ingeras deopotriva. Sa fii parinte si, deodata, sa nu mai ai langa tine copilul iubit, adorat. Doamne...
Maria, aici, pe Forumul EMMA, sper sa gasesti compasiunea de care ai atata nevoie, caldura care sa te inconjoare cand ti-e frig de-atata suferinta, prietenia unor mame care te inteleg si care vor iti vor fi alaturi. Aici vei putea vorbi cu fetita ta draga oricand, fara teama, fara retinere. Aici toti te vor primi cu bratele deschise si te vor mangaia asa cum numai mamele de ingeri stiu sa o faca, pentru ca ele stiu cel mai bine prin ce treci.
Asa cum ti-am spus si in mesajul privat, am pregatit pentru Roxana Maria o pagina speciala, numai a ei, in care exista acum povestea si fotografia ei. http://www.organizatiaemma.ro/node/387 . Va fi aici mereu pentru tine. Oricand.
Te asteptam sa ne scrii de cate ori vei simti nevoia, te rugam sa nu te sfiesti in a-i scrie fetitei tale gandurile de iubire ramase nerostite, dorul in lipsa ei, lacrimile care dor, dar care vindeca. Pentru ca toate acestea te vor ajuta. Cu mult drag, Liliana
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Draga mama de inger Roxana,mi-a fost si mie atat de greu sa-ti citesc cutremuratoarea poveste , dar si mai greu imi este sa-ti spun cuvinte care sa-ti aline durerea fara margini si sa-ti mangaie sufletul cuprins de cea mai grea suferinta pe care o poate duce un parinte : pierderea copilului iubit...nimic din tot ce ti-as spune , stiu ca nu-ti potoleste durerea si disperarea , dorul dupa ingerul tau ...mai stiu ca vor ramane pe veci intrebari fara raspuns, pe care doar D-zeu le stie si noi nu vom putea intelege niciodata DE CE S-A INTAMPLAT ASA ? Citindu-ti povestea trista, in ea m-am recunoscut pe mine si fiica mea...la fel, un copil deosebit de bun si iubitor , a fost lumina si bucuria vietii noastre , dar a devenit prea devreme un inger plecat spre cer ...si eu ma invinovatesc si acum pe mine, pe medici , pentru indiferenta si nepasarea lor , pentru faptul ca nu am luptat cu ei , cu soarta nemiloasa si nu am plecat in alta parte , unde sigur avea o sansa reala la viata. Dar, singurul sprijin a fost tot DUMNEZEU -m-am impacat cu El , desi si eu am fost la inceput, furioasa si desnadajduita , ca mi-a rapit fiica iubita , dar in timp am facut pace cu El si stiu acum , ca singurul lucru care mai pot face pentru ea sunt rugaciunile noastre , ca ei sa fie bine , acolo, sus, in cer. Iti inteleg durerea fara margini,pe care cuvintele nu o pot exprima niciodata, iti inteleg neputinta si disperarea in fata destinului nedrept , dar sa stii si sa fii linistita ...lumea frumoasa si minunata a ingerilor chiar exista cu adevarat , poate uneori mai aproape decat credem noi ...si de acolo, frumoasa ta Roxana , iti zambeste si iti trimite dragostea si recunostinta ei , pentru tot ce ai facut pentru ea in acei ani minunati cand ai avut-o langa tine...si va veni ziua cand din nou, iti vei strange in brate iubita fiica si atunci si cerul se va bucura.. Oricand, vei avea nevoie de un cuvant cald, de o mangaiere, noi , familia EMMA iti suntem alaturi , aici vei gasi intotdeauna o usa deschisa pentru sufletul tau indoliat , iti vom fi mereu alaturi si ne vom ruga pentru Roxana-Maria! Bunul D-zeu sa-ti aline durerea si sa-ti trimita putere , curaj si mai ales resemnare in vata Vointei Sale ! Te imbratisez, cu multa compasiune si intelegere , Rodica, mama Alinei.
Draga mama de inger...mi se rupe sufletul citind povestea voastra...Nu mai am cuvinte.Durerea este mult prea mare....este bine ca ai putut gasi puterea sa intri aici si sa iti spui povestea.Aici vei vedea ca vei gasi sprijin,intelegere si adevarate prietene,si tot aici legatura cu fetita ta va fi mai puternica,e ca si cum de aici ai putea lua legatura cu ea.Eu cred ca acolo sus in Cer erau deja prea multi ingerasi micuti si Doamne Doamne mai avea nevoie de un ingeras mai mare ca sa poata avea grija de ei.De aceea Dumnezeu a chemat-o la El pe cea mai buna dintre noi,pe fetita ta...sa fie acolo sus alaturi de Alina(fetita lui Rodica)si astfel eu le multumesc fetelor voastre ca au grija acolo sus de cei mici.Dumnezeu sa fie alaturi de tine,sa iti dea liniste si pace in suflete...si sa fi convinsa ca ne vom revedea din nou cu ingerii nostri.E ca si cum ar fi plecati intr-o alta tara...dar va veni o data clipa cand vom fi impreuna pentru totdeauna si atunci nimeni si nimic nu ne va mai desparti.Sunt cu tot sufletul alaturi de tine si de familia ta....Ma rog pentru tine si pentru sufletul Roxanei ....Dumnezeu sa va ajute...Te pup si te imbratisez cu mult drag,Cristina,mamica ingerasului Razvan...
Draga mama de inger .....citindu-ti trista poveste, ma intreb ...pentru a nu stiu cata oara: "De ce, Doamne?"....imi tot impun sa cred ca totul are un rost si ca nimic nu e intamplator...dar cand citesc atatea drame, simt cum imi pierd puterea si credinta...ca apoi, sa ma adun din nou si sa incerc sa recastig credinta tocmai pentru a putea merge mai departe.... As vrea sa poti face acelasi lucru...as vrea ca dragostea puternica dintre tine si Roxana ta, sa te intareasca, pentru a putea trai mai departe, fara ea...desi ea, te va insoti mereu si iti va spune din nou "mama" prin intermediul unui ciripit sau al unui cantec, te va strange in brate, prin razele de soare, te va mangaia prin adierile de vant si iti va saruta tamplele si obrajii prin fulgii de nea si prin picaturile de ploaie, iti va trimite mesaje, prin pasaje din carti, prin poezii si iti va vorbi prin altii.....cu timpul vei invata sa citesti aceste semne.... Stiu ca nu sunt indeajuns...stiu ca vrei sa dai timpul inapoi...stiu ca esti impartita in doua....dar stiu si ca, in timp, vei invata sa traiesti cu sufletul amputat....ea nu mai este dar...va fi mereu acolo....
Foloseste-te de durere, tocmai pentru a nu ceda si pentru a putea merge mai departe..... Eu, noi, mamele de ingeri, ii suntem alaturi si sper sa reusim, prin mesajele noastre, sa-ti alinam macar 0,0000000000001 la suta din durerea fara margini din sufletul tau....
Cu siguranta, rugaciunile tale, ajuta sufletul fetei tale si, poate mai mult decat atat, (re)gasirea echilibrului dintre cele doua jumatati, in care ai fost impartita, ii va oferi Roxanei linistea, de care cred ca si ea are nevoie, acolo unde e...alaturi de toti ceilalti ingeri care ne privesc, ne simt si isi doresc sa nu ne mai vada planse si prabusite de durere....
Ai gija de tine......Te imbratisez cu multa compasiune.....
Draga mama indoliata, un gand de mangaiere, compasiune si sincere condoleante! Imi este greu sa cred, ca Dumnezeu, ingaduie asa ceva...Iti sunt alaturi la marea incercare si sper sa-ti pot fi sprijin moral...Stiu, cuvintele sunt de prisos, in astfel de momente, dar suntem oameni si trebuie sa fim alaturi si in clipe de bucurie dar mai ales la durere. Ma bucur ca am putut cu toate, mamicile de ingeri, sa fim alaturi de tine.Ca ne-ai impartasit povestea suferintei tale, in speranta ca iti vom mai alina din durerea sufleteasca. Pentru sufletul tale Roxana-Maria... sa fie asezat alaturi de toti ingerii, la loc luminat si linistit. Dumnezeu sa te intareasca sa-ti de-a putere sa mergi mai departe. Te calduros si te rog primeste-ma si pe mine in randul prietenilor de suflet.
Draga mama de ingerasa Roxana Maria, da-mi voie sa iti ofer o din tot sufletul. Of,daca ar fi mai usor macar sa gasim cuvinte sau o formula magica si care sa mai stearga putin din aceasta durere...sa lase doar amintirea vie si emotionanta a ingerilor nostri dragi.... Trista,dureroasa si "povestea" voastra...cata durere,cate De ce-uri fara de raspuns....dar dincolo de acestea ce ne ramane de facut decat sa credem in viata vesnica si fara de durere pe care o au puii nostri acolo in lumea in care au fost alesi sa mearga....Noi am ramas sa le facem vesnica pomenire si sa-i lasam sa traiasca aici in sufletele noastre... Stii....poate ca nu ne-am pierdut copilasii,ci ne-am dobandit ingerasii.... Iar aici...in aceasta lume plina de bariere...trebuie sa invatam calea spre acceptare...fara sa cautam sa intelegem...eu asa simt.acum cand las in urma mea un an de tristete,un an in care am "supravietuit" pierderii lui Calin Gabriel,copilasul meu care m-a facut fericita 34 de saptamani, 6 ore si 45 de minute... Te si...poate ne vom si intalni...Timisoara e aproape...iar eu iti sunt acum ...aproape....Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel pentru iubita ta ingerasa
Angela, mama ingerasului Calin Gabriel si a unei minuni pe Pamant, Octavian Andrei
Multumesc din suflet la toate mamicile de ingeri , multumesc ca imi sunteti alaturi ,e o durere care numai cine o taieste o poate intelege in adevarata ei intensitate .Sper ca si ingerii nostri sunt acum impreuna si nu se simt singuri si nu le e greu si poate sunt fericiti acolo in imparatia cerurilor .Imi e atat de greu sa accept ca nu mai e aici linga mine , in mintea mea e doar plecata in alta parte si ma asteapta si pe mine sa ajung ca sa fim mereu impreuna .Nu-mi mai doresc decat sa-mi spuna Dumnezeu ce sa fac aici pe pamant ca sa-i fie ei bine acolo in cer , niciodata nu am trait pentru mine ,eu am trait pentru ea si prin ea si oricat de grea este viata mea pe acest pamant ma rog lui Dumnezeu sa aiba doar grija de ea ,oricat as suferi eu doar ei sa-i fie bine ,pe ea sa o incalzeasca cu dragostea lui ,ei sa-i ierte toate pacate pe care cu voie sau fara voie l-a facut pe acest pamant ,pe mine daor sa ma duca cat mai repede la ea ,atat. Durerea mea m-a facut sa ma izolez ,imi este asa de greu sa vorbesc cu oamenii din jurul meu ,simt ca eu nu mai apartin acestei lumi ,in viata mea e doar Roxi si durerea mea , la fiecare lucru pe care-l fac parca o aud ce mi-ar fi spus .Desi colegii si prietenii mi-au fost aproape , au incercat sa ma ajute dar m-am inchis in carapacea mea ,au fost deosebiti m-au inteles caci din momentul accidentului si pana am adus-o acasa eu nu am fost la servici ,nici macar pe acasa nu am trecut nici macar un minut ,nu am putut sa plec de langa ea in cele sase saptamani.A fost greu dar as fi suportat orice oricat de greu dar sa mi-o fi lasat Dumnezeu alaturi de mine.De multe ori m-am gandit ca poate sunt egoista , ca poate ea nu si-ar fi dorit sa traiasca daca nu mai era ca inainte , e foarte greu sa-i vezi ca se chinuie si nu-i poti ajuta ,dar eu mi-am dorit-o oricum . Imi e atat de dor de ingerul meu ,atat de dor .
Draga Maria, Imi pare tare rau pentru pierderea ta... Roxana s-a dus la o virsta atit de frumoasa... imi pot doar imagina golul pe care l-a lasat in urma. Ai vazut-o crescind, toata viata ta era EA, si pentru ea... Imi inchipui cit ti-e de greu acum sa iti gasesti un rost in viata, sa iti gasesti locul pe lumea asta... Noi cei care ne-am pierdut copii inainte de a se naste sau la putin timp dupa suferim enorm, si imi imaginez ca pentru tine trebuie sa fie si mai greu...
Iti sint alaturi, si sper sa iti dea D-zeu liniste in suflet si impacarea pe care o cautam cu totii...
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Buna draga noastra mama de inger...citindu-ti trista poveste inteleg ca cel mai dureros lucru de pe acest pamant este sa iti pierzi copilul cel drag si mult iubit. Din pacate si eu sunt mama de inger si inteleg sentimentele tale. Iti doresc tot binele din lume si puterea de a merge mai departe. Cu drag Stefania, mamica de ingeras.
Acum stau si plang....nu stiu exact ce as putea sa-ti spun ca sa iti alin cat de putin durerea. Doar ca stiu cu siguranta ca ingerasul tau Roxana o sa fie langa tine atat timp cat o sa ai nevoie de ea si nu o sa te lase sa cazi....fi tare . Te imbratiseaza cu drag in lumina, iubire si armonie Steluta
E greu sa intelegi de ce Dumnezeu ne-a dat noua mamicilor de ingeri asa o cruce grea de dus , mereu ma intreb ce am gresit eu in fata lui Dumnezeu de mi-a luat ce am avut mai scump in aceasta lume si ce mai caut eu pe pamantul acesta fara ea ,nu-l judec pe Dumnezeu poate el stie de ce si poate noi nu vom afla niciodata , dar atata durere mi-a lasat in suflet ,viata mea a devenit un chin ,in fiecare zi durerea se adanceste tot mai mult , lacrimile in curg intruna si nu le pot opri ,nu vorbesc cu oamenii pentru ca nu-mi pot stapani plansul si nu stiu ce l-as putea spune , viata mea era doar copilul meu , vorbesc in gand in fiecare moment cu ea ,privesc pozele ei si nu pot,nu pot sa inteleg cum am pierdut-o ,cum copilul acela frumos si plin de viata nu mai vine , cum nu mai aud glasul ei intrebandu-ma " mami ce m-ai facut bun" , imi spunea " stii mami te iubesc chair daca nu se vede".Mi-e dor de ea ,durearea asta imi paralizeaza simturile ,simt uneori ca nu mai pot ,ca ce se intampla nu poate fi adevarat si plang ,plang pana la ultima picatura de putere din mine si parca nu mai vad si nu mai inteleg nimic doar dorul si durerea mea. TE IUBESC INGERUL MEU ,MAMA TE IUBESTE ,TE ROG COPILUL MEU DRAG MACAR IN VIS VINO LA MAMA TA , TE IUBESC ATAT DE MULT. Mama lui ROXI ,pentru totdeuna mama lui Roxi.
Draga mea mama de inger Roxana, ingaduie sa-ti fiu alaturi in durerea ta si ma rog si eu pentru sufletul curat si plin de lumina al celei care ti-a fost fiica iubita ...ea a plecat din lumea aceasta trecatoare, dar in inima si mintea ta va ramane pe veci, chipul ei frumos , deosebit de frumos , cuvintele pe care ti le adresa mereu, toata dragostea si recunostinta pentru mamica ei draga ...ea nu a murit , a plecat doar pentru un timp...si atunci cand va veni vremea , va veti regasi din nou... Ce poti face acum pentru Roxana... roaga-te draga mea , roaga-te Bunului D-zeu si Fecioarei Preacurate , ca fiica ta sa aiba liniste si pace in Imparatia cerului, iar de acolo , sa-ti trimita si tie mangaiere si alinare , pentru a putea sa traiesti mai departe cu liniste si pace in suflet...acesta este acum singurul lucru care o mai ajuta pe ea , iar tie iti da putere sa mergi mai departe si sa te resemnezi in fata destinului nemilos... Stiu ca acum cuvintele mele ti se par atat de goale si lipsite de sens , dar sa stii ca singurul meu sprijin in tot cosmarul prin care am trecut si eu , a fost D-zeu . Doar El ne mai poate salva din desnadejdea si disperarea care ne cuprinde aproape tot timpul , ne da putere sa mai trecem peste inca o zi si sa reusim sa traim ...pentru a le cinsti memoria mereu... D-zeule Bun si Drept, fii alaturi de ingerul frumos si bun care a plecat la Tine si trimite mamei ei, toata puterea, intelepciunea si curajul de a sti sa-si gaseasca calea spre lumina si credinta. Pentru Roxana, si .
offfff Doamne....inca un inger si inca o mamica lasata aici sa sufere......... draga mamica indoliata imi pare sincer rau pentru Roxana Maria..... imi pare rau pentru cat sa chinuit inainte sa plece sus la DD... ai fost mereu alaturi de ea si ea stie asta si de aceea sunt sigura ca va veghea asupra ta zi de zi si iti va trimite semne ca tu mamica iubitoare sa sti ca ea este acolo langa tine si te priveste ......si te iubeste chiar daca nu ti poate spune..... stiu ca orice as spune nu iti va alunga durerea si dorul ce il ai in suflet...si nu iti pot spune ca stiu ce simti sau prin ce treci acum dar iti pot spune ca inteleg si ma doare suferinta ta o imbratisare calda iti trimit din departare iar pentru ingerasa ta multe rugaciuni si flori ...
Buna DRAGA MEA nu am cuvinte cu ce pot sa iti alin, un pic durerea , stiu ca nu este posibil , pot sa iti zic numai atat ...IMI PARE SINCER RAU si DUMNEZEU SA O ODIHNEASCA pe ROXANA-MARIA nu vreau sa imi imaginez ce este in sufletul tau . Sper doar ca iti poti gasi macar o sfaram de alinare aici cu ajutorul tuturor ,si sa ai incredere in DUMNEZEU ... Te pup dulce si te imbratisezi cu multa caldura . Pentru ingerasa ta scumpa multe si ILDY mama ingerasului JANOS CSABA
A fost un copil deosebit o fata plina de viata ,mereu vesela si optimista ,atata viata era in ea ,cum a putut pleca ,cum?,mereu imi spunea "" TE IUBESC MAMA ,CHIAR DACA NU SE VEDE",asa o simt si acum simt iubirea ei si sper ca acolo unde e sa simta si ea iubirea mea ,dragostea si iubirea dintre noi sa fie mai puternice decat distanta dintre aceste lumi . TE IUBESC INGERUL MEU ,TE IUBESC DIN TOT SUFLETUL MEU ,te rog dragostea mea vino in vis macar la mama ta. Te rog Doamne ai grija de ingerul meu ,orice mi-ai da mie oricat de greu o sa fie nu conteaza ,dar te rog ai grija de ea. Mama ingerasului,Roxana
Draga mea Maria, chiar daca iubita ta Roxana a plecat la ingeri ...sufletul ei curat si frumos coboara deseori spre tine ...si iti trimite toata iubirea si dragostea pe care acum o simti si tu ...caci iubirea puternica dintre o mama si copilul ei , intr-adevar depaseste hotarul dintre viata si moarte...Acum este prea curand, durerea este si ea coplesitoare , dorul dupa copilul drag devine chinuitor, dar te rog, indreapta-ti privirea si rugaciunile spre D-zeu , care chiar daca ti-a luat-o pe ea, iti va trimite mangaiere si alinare in suflet ..doar asa, traind cu pace si liniste in suflet , vei reusi sa o ajuti si pe fiica ta . Si eu am fost desnadajduita si disperata , si acum plansul si durerea ma doboara , dar atunci cand simt ca nu mai pot, imi indrept ochii spre Tatal Ceresc si ii cer ajutor. Si intotdeauna, primesc rasplata pentru credinta mea...singurul lucru care acum imi aduce mangaiere si liniste... este chipul iubit al Alinei mele , care imi apare de atatea ori in vis... Cand ma gandesc, cum ne putem consola, doar cerand sa vedem in vis pe ingerii nostri... Draga mea, avem toata viata o cruce tare grea de dus, dar singura speranta care ne-a ramas este ca acolo, sus, in Imparatia Lui D-zeu , ingerii exista si lor le este bine...au scapat de chinuri si suferinta , au doar pace, bucurie si frumusete ingereasca.. D-zeu sa-ti trimita putere si multa mangaiere, curaj si resemnare ... Pentru Roxana, si .