"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Si eu am nascut un baietel pe 05 august 2008.Avea 4.5kg,era sanatos si nici macar o secunda nu am gandit ca se va intampla asa... ca n-o sa-l vad niciodata,ca n-o sa-l pot mangaia...
La 8 luni avea 3kg,era perfect...asta mi-a spus dr. Si m-a programat linistit pt ezariana la 40 sapt. Fara alt control peste 2 sapt. cum cred acum ca ar fi fost normal.Razavanel era vioi,dar mai si dormea...De unde sa inteleg ca nu mai e????Intr-o noapte am visat ca-mi cazusera unghiile si nu intelegeam de ce(in vis).A doua zi am simtit o miscare f tare ca si cand s-ar zbate.Stiam ca are cordon tip esarfa dar toata lumea imi spusese ca e ok ,nu se va intampla nimic rau...si eu am crezut...Dar dupa acel vis,dupa acea miscare ciudata am stiut...chiar daca nu am vrut sa cred...37 sapt...Am ajuns la spital bucurosi,zicand ca iata venim 2 si vom pleca 3.Sotul meu era f mandru ca baietelul lui va venii pe lume...Dadea bani in stanga si dreapta,dar ce ciudat nimeni nu primea...Cumva se schimbase sistemul??? Ce oameni draguti ne gandeam...La internare scria pe fisa fat viu, la eco...nimic.Imi zic in gand ca e un aparat vechi.Vine alt dr :NIMIC.Nu se vede NIMIC.Vine o dr.La fel.Incep contractiile si intru in salonul de nasteri,mi se pune aparatul cu care se asculta inima lui bebe si nr de contractii. Imi spune dr :Hai ca in cateva ore scapi.Ma bucur si intreb de bebe ,iar imi raspunde: Nu ti s-a spus? Copilul e MORT!O privesc disperata...Nu se poate,e o greseala, nu e aparatul bun...Pur si simplu NU SE POATE!!!!Iar ea continua linistita:Acum nu mai ai ce face,tebuie sa-l nasti chiar daca e mort...
Simt cum innebunesc...Cer voie sa ies pana la sot.Drumul e lung si totusi scurt...CUM sa-i spun ca puiul nostru nu mai e???Aseara s-au jucat amandoi,iar azi nu mai e???Ajung in fata lui si nu pot sa spun nimic...Stia ...ma ia in brate si plangem amandoi...ii spun ca vreau sa mor si eu...iar el ma roaga sa nu-l las singur pe lume,ca noi suntem totul pt el si ca nu vrea sa ramana singur...Mi se rupe inima...as vrea sa plec cu Razvanel in cer,dar pe tati cui i-l las??? vine dr si ii cere acordul sa ma sedeze.din clipa aia n-am mai fost eu,n-am mai gandit,n-am mai facut nimic...doar am asteptat...Am nascut cu greu,era sa mor ...trupul lui Razvanel iesise pe jumatte si se blocase...doctorii erau disperati,faceau cu randul ca sa-l scoata,o doctora ma ruga sa traiesc...iar sotul meu turba langa usa ri-l ruga pe Dumnezeu sa ma lase macar pe mine...Nu m-au lasat sa-l vad o secunda,mi-au zis ca si asa sufar destul...
Clipele de la travaliu au fost cele mai grele...Nu datorita durerii ,ci pt ca auzeam cum le bate inimioara celorlalti bebei si vedeam mame care se plang ca le doare si as fii vrut sa le spun ca n-au nici un drept sa se planga pt ca ele macar vor primi un copilas in urma acestei dureri...pe cand eu...NIMIC......S-a nascut MORT>> Ce cuvant urat...
Vroiam doar sa plec cat mai repede de acolo ca sa pot sa plang..sa-mi pot plange copilasul...si asta fac si acum...si-l voi plange mereu pt ca mi se rupe sufletul de dor... A trecut o luna si 8 zile...
Aseara am plans amandoi...si eu si tati...A trecut o luna...si inca mai astept sa se nasca...pt noi e viu si urmeaza sa vina pe lume...il asteptam,patutul lui il asteapta,carutul,jucariile...
Ramane intrebarea: in cine sa cred eu Doamne???? Te duci la cel mai bun medic...faci totul ca la carte...dar el o ia in gluma si zice ca esti tu nebuna...si intr-o zi pt el ramane doar o greseala,iar pt tine...un dor sfasietor...Si daca totusi gasesti puterea sa incerci din nou te intrebi cu disperare:in cine sa mai cred???ce medic ma poate ajuta?
Am tot incercat sa aflam ce s-a intamplat,de ce a fost asa...dar ce rau ramane pt dr meu,care ar fii trebuit sa aibe grija de noi DOAR o greseala,pe cand pt noi ramane DUREREA vietii noastre...
Plang...pt RAZVAN-CRISTIAN, puiul meu,pt mine...pt toti ingerasii si toti parintii de ingerasi...Dar lacrimile mele nu vor stinge niciodata focul...
Te iubim mult,Razvanel!!!
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
Draga Simina ...5 august 2008...Doamne ce o fi in sufletul tau.... .... imi pare atat de rau..... dar ma bucur ca ne-ai gasit...pentru ca ne vei avea mereu alaturi si aici vei gasi intelegerea de care ai nevoie..... Plangi draga mamica...plangi si lasa sa iasa amarul si lacrimile sa mai domoleasca un pic focul ala ucigator, care iti parjoleste sufletul ... timpul te va vindeca...incet, incet...si sper ca noi sa-ti putem fi sprijin atunci cand simti ca durerea te doboara..... nu esti singura...te vom ajuta sa-ti duci Crucea...impreuna, parca e mai usor de dus..... Te imbratisez luuuung si cu multa compasiune..... o pentru micutul tau Razvan.... Cu drag...
Bianca,iti multumesc pt vorbele tale...si plang...mi se rupe sufletul...de ce oare trebuie sa port eu o cruce atat de grea???oare voi putea???Simt ca drumul asta e prea lung si crucea asta e prea grea...Oare chiar meritam asta?/? Te-am iubit Razvanel inainte sa vii si te vom iubi mereu....Dar nu pot...nu am cum sa inteleg de ce nu esti aici...cu noi...nu pot...
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
Draga mea Simina,cu durere in suflet iti spun"Bun venit"printre noi.Sper ca aici sa gasesti linistea sufleteasca de care ai nevoie,curajul si taria de a merge mai departe.De ce ,din vina medicilor,trebuie sa suferim noi,parintii?Este intrebarea pe care mi-o pun si eu ,de 17 ani,dar la care ,din pacate ,nu putem gasii un raspuns.Draga mea sa nu-ti pierzi speranta in Dumnezeu,eu sunt alaturi de tine de cate ori vei avea nevoie.Te cu mare drag.Adriana
Adriana,mamica de inger Cosmin si de pui mic,Cristian-Florin
Multumesc pentru mesaj, si vreau intii de toate sa stii ca iti vom fi si noi aproape de cite ori vei avea nevoie de o vorba buna, de o incurajare. Aici poti scrie tot ceea ce simti, poti pune "pe hirtie" fiecare gind al tau, fara ca cineva sa te judece sau sa iti spuna sa uiti... Intr-adevar povestile noastre se aseamana, am pierdut amindoua ce aveam mai drag intr-un moment in care eram atit de aproape de fericire...
Furia am resimtit-o si eu, impotriva sortii, impotriva medicilor care nu au vazut ca ceva nu e in regula, a sistemului medical in general - care aici in Franta prevede doar vizite superficiale dupa ecografia oficiala de 7 luni.
Am fost furioasa chiar si pe corpul meu, pentru ca nu mi-a dat nici un semn. Am fost furioasa pe cei din jur, pentru ca viata lor mergea inainte... pentru ca pentru multi era ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Am fost furioasa pe toate proaspetele mamici din jurul meu, pentru ca ele au avut mai mult noroc decit mine...
Insa sa stii ca pe masura ce saptaminile treceau, am reusit sa trec peste furia asta, am acceptat (recunosc, cu greu...) ca nu e vina celor din jur, ca si daca exista un vinovat undeva - nu mai pot schimba nimic, si trebuie sa invat sa merg mai departe... E foarte important sa poti vorbi, sa plingi atit cit simti nevoia, sa ai linga tine macar citeva persoane dragi care sa te asculte si sa te inteleaga...
Pe Razvan al tau nimic nu il poate aduce inapoi, si vei purta in suflet amintirea lui o viata intreaga - si nu numai. Nu iti poate cere nimeni sa il uiti. Iti doresc din toata inima vindecare usoara...sa iti gasesti linistea, si mai tirziu puterea de a incerca din nou...
Ai grija de tine, si nu uita ca noi toti aici iti sintem alaturi. Te imbratisez cu drag,
Cami, Mama lui Victor, nascut fara viata pe 14 dec 2007, la 40S Mamica fericita a lui Ilann, nascut pe 30 aprilie 2009
Iti multumesc ,Cami pentru toate vorbele tale pline de intelegere si intelepciune! M-au uns la suflet ca un balsam...Va multumesc la toate...Am langa mine pe cineva care a facut si face tot ce poate pentru mine ,pentru noi...Dar voi,acest forum imi sunteti de un mare ajutor caci va pot vorbi stiind ca ma intelegeti si va pot asculta pentru ca va inteleg...Ne leaga durerea si dorul ... Poate intr-o zi ne lega si marea minune de a fii mame din nou...de data asta mamici fericte... Te pup. Simina,mamica ingerasului Razvan-Cristian
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
Draga noastra mamica de ingeras Razvanel, te cu multa caldura, echipa EMMA a aprins lumanarele si s a rugat pentru puiul tau scump care a implinit 2 anisori ieri. Desi un picut cam tarziu scriu sa stii ca ne am gandit ieri la tine si al puiul tau din cer. pentru scump.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
In ultimul mesaj scrii Poate intr-o zi ne lega si marea minune de a fii mame din nou...de data asta mamici fericte ei bine dorinta aceasta se pare ca a fost indeplinita. Esti mamica din nou, cred ca mamica fericita a unei minunate fetite, la fel sunt si eu, nu sunt singura ca noi mai sunt.....
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Draga Simina , ce mare ....mare tragedie !!! Te imbratisez draga mea , si nu am cuvinte sa-ti spun cat de rau imi pare !! Stiu ca timpul nu te va face sa uiti , dar te poate ajuta sa-ti gasesti un echilibru , o pace sufleteasca , o acceptare care sa te ajute sa mergi mai departe !! Sper ca asta ai facut , daca nu ai mai intrat de multa vreme pe aici , sper ca mergi inainte cu puiul tau in suflet si esti impacata si fericita
Pentru Razvanel , nazdravanel , mii de flori si pupici dulci !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
Nu am mai intrat de mult pe site sau am intrat si am citit povestile triste ale altor parinti de ingerasi...plangand de fiecare data...Si acum plang...Va multumesc tuturor ca imi sunteti alaturi si mai ales Biancai care a adunat toate mesajele mele creand astfel o pagina pt Razvanel...E adevarat ca intre timp D-zeu mi-a daruit o mare minune: Alexia-Stefania,printesa noastra care in curand va implini 10 luni,dar voi stiti ca niciodata focul din inima mea nu se va stinge si nici lacrimile pt el nu vor seca...Ma doare...Si ma va durea mereu...Si DA inca mai astept sa se nasca!!! Nu pot sa trec peste asta,nu pot sa astept sa uit,nu pot si nici nu vreau! Nu vreau sa-l uit niciodata!!!Pe 5 august ar fii implinit 2 anisori...Am plans si i-am tinuit candela aprinsa...Doar noi doi...Nimeni nu si-a amintit...nici mama,nici tata,nici soacra ,nici prietenii...Mesajele voastre m-au impresionat enorm...Va multumesc din suflet si va doresc sa aveti cu cine imparti durerea pierderii ingerasilor vosti...Sa stiti ca eu va sunt mereu alaturi chiar daca scriu rar,imi este greu sa o fac pt ca ma doare povestea mea si a fiecareia dintre voi ata de mult incat simt ca nici toate vorbele din lume nu ar putea alina cumva durerea asta...si totusi conteaza enorm o vorba buna...Va multumesc ca existati si va doresc tot binele din lume !!!
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
Symina acum am citit povestea ta, a voastra, poveste sfasietoare. Imi pare rau pt pierderea voasta, imi pare rau ca copilasii sunt chemati la cer atat de devreme. Nu pot decat sa iti doresc sa ai putere, cu atat mai mult in aceasta luna atat de trista. tau mii de
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
Buna, Symina mea scumpa! Iti multumesc pentru gandurile tale bune, din data de 19 august. Pentru mine, aceasta zi va fi mereu grea, chiar daca anii trec. Ana mea a implinit 20 de ani, insa dorul nu va trece niciodata, si cred ca nici in acea lume in care ii voi fi alaturi, aceasta perioada in care nu am strans-o la piept nu va putea fi inlocuita si alinata. Sa ai parte de un sfarsit de saptamana asa cum ti-l doresti. Sa fi iubita si apreciata, si ai mare grija de tine, pentru ca Razvanel sa fie linistit ca mamica lui este bine. Deschide fereastra sa intre pupicii dulci trimisi de puiul tau, si zambeste-i caci el te vede mereu si iti zambeste. Te imbratisez si te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, zana dulce de cioco.... Pentru frumosul care te defineste, un ocean de Sfanta Maicuta sa te ocroteasca! Numai bine, draga mea-draga!!!!!
La multi ani mamica de ingeras, multa putere si speranta, multa incredere si pace. Te imbratisez cu drag si ii doresc ingerasului tau zbor lin printre miile de
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014
La multi ani mamica draga de ingeras , sa fii sanatoasa , si azi ingerul tau sa vina sa-ti sarute obrajii si fruntea cu multa dragoste !!
"Daca ai sti CINE merge langa tine , pe drumul care l-ai ales ,frica ar fi imposibila ." - un Curs de miracole Daniel-Matei - ingerul meu, ce merge cu mine in fiecare clipa pe drumul care l-am ales
M am tot gandit ce as putea spune acum in preajma sarbatorilor, noua parintilor de ingeri ne este tare greu, visele ne au fost spulberate, inima rupta in doua, o parte a sufletului nostru se afla in cer. Multi dintre noi nu mai simtim bucuria Craciunului si poate ca nu speam la un an mai bun. Fie ca noul an sa va gaseasca sanatosi, sa va aduca speranta si tot ce este mai bun pe acest pamant.Echipa E.M.M.A va doreste pace in suflete, putere si curaj de a lupta si a merge mai departe.
Alaturi de voi, Nicoleta Nedelea Lazar (Marwana ;-)!), mama micutei Kali si a ingerasei Tasha
Ganduri bune, sanatate, daruri multe, imbelsugate. Mosul bun sa va aduca tot ce va doriti! Craciun fericit!
Paula mamica GABRIELEI fetita cerului 27.04-09.05.2010 Te vom iubi mereu, esti primul nostru puiut http://ingerasulgabriela.blogspot.com/ NATALIA 30.03.2012 LAURA 27.09.2014