Forumul EMMA

Cineva imi spunea cind eram in spital:"poate ai gresit undeva..." Acum stau si ma intreb unde am gresit? Nu l-am iubit destul? Am gresit cind am avut un moment de ezitare atunci cind m-am despartit? Am gresit ca am vrut al doilea copil ca sa nu fie Lizuca singura? Am gresit ca am inceput sa visez prea devreme la alaptat, dintisori, primii pasi? Am gresit ca l-am programat? Unde am gresit? Cum as putea sa-mi indrept greseala? Oare Sebi ma va putea ierta vreodata?

Liliana, vreau si eu un balon cu numele lui Sebi. Ce trebuie sa fac?
Va fi singurul loc unde voi putea veni sa-l pling atunci cind voi simti nevoia...

Draga Roxana,

Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa ni te alaturi noua, ca trebuie sa traiesti si tu aceasta cumplita durere...
Si noi avem un ingeras nascut fara viata tot in decembrie... Victor al nostru ar fi trebuit sa se nasca pe 17 decembrie (acum un an) si cu 4 zile inainte am aflat ca inimioara nu mai batea.
Toate intrebarile pe care ti le pui sint absolut normale... Le-am avut si eu, am incercat si eu sa inteleg de ce s-a intimplat, si mai ales cu ce am gresit si ce as fi putut sa fac pentru ca totul sa fie bine... Vinovatia e un sentiment pe care il avem cred toate.
Am fi dat orice pentru ca acestii copii sa traiasca. Sper insa ca vei reusi cu timpul sa "te ierti", sa accepti ca nu e vina ta. Si mie mi-a trebuit ceva timp... Noi am aflat ulterior ca de vina a fost placenta, ca singele nu circula bine in ultimele saptamini ale sarcinii, si din pacate nu am avut nici un semn. Facusem si eu ca si tine putina tensiune chiar in ultimele zile, insa pentru medici nu era un semn suficient de important pentru a "da alarma". Am fost si eu revoltata - si pe medici ca nu au vazut nimic, si pe corpul meu, care nu mi-a dat nici un semn...
Eu am avut o sarcina linistita, fara probleme, iubire si sprijin acasa, toate conditiile pentru ca totul sa decurga normal. Nu am fumat, nu am baut alcool, nu am luat medicamente si am facut toate analizele necesare... Victor nu avea malformatii, deci daca placenta ar fi functionat bine pina la sfirsit, probabil ca azi am fi facut primii pasi, am fi sarbatorit 1 anisor si craciunul impreuna...
Ce incerc eu sa iti spun, e ca uneori sint lucruri care ne depasesc, si orice am face poate e un destin predefinit undeva...
As vrea sa te rog sa incerci sa nu te mai invinovatesti... tu l-ai iubit de la inceput, daca nu i-a fost dat sa traiasca nu e din vina ta. Poate exista si in cazul tau o explicatie medicala (s-a analizat placenta? ti s-a oferit posibilitatea de a cere autopsia?).

Exista insa si sarcini terminate tragic fara nici o explicatie medicala. Cunosc si eu cazuri, si am citit articole despre asta. O prietena a patit asta la 8 luni jumate, si i s-a spus ca e vorba de moarte subita a bebelusului (sindromul este mai cunoscut pt copii de citeva luni), si nu s-a gasit nici o alta cauza...

Vreau sa stii ca sint cu toata inima alaturi de tine...
Stiu cit de grele sint primele saptamini, primele luni... Cite intrebari, cite lacrimi... Sa iti dea D-zeu puterea de a te ridica, de a lupta. Lizuca ta are nevoie de tine, si sint convinsa ca vei gasi in ea un sprijin, oricit ar fi ea de micuta, si o motivatie imensa de a merge mai departe.
Te imbratisez cu drag, si te asteptam aici de cite ori vei simti nevoia.
Scrie tot ce simti, pe mine asta m-a ajutat enorm... iar la mamele de ingeri am gasit intelegerea si sprijinul de care aveam atita nevoie...

Cu drag,

Draga Roxana... as vrea sa pot sa-ti alin suferinta cu vorbele mele ,dar stiu ca nu o sa reusesc. Nu pot sa-ti spun decat ca sunt alaturi e tine ca noi toate de altfel si iti intelegem suferinta. Si eu am nascut un ingeras... Bogdan Mihai... Suferinta e enorma,dar pentru ca am avut curajul sa-mi deschid sufletul fata de voi, suferinta s-a transformat in putere de a merge mai departe. Sper sa se intample la fel si in cazul tau.
Te imbatisez si ma voi ruga pentru ingerasul tau asa cum o fac pentru al meu si pentru toti ceilalti ingerasi si mamele lor...

buna Roxana
am citit si eu povestea ta si crede ma ca inca plang....
totul este prea recent si durerea este mare....sincer am ramas fara cuvinte si nu stiu ce sa spun.
iti sunt alaturi cu sufletul .te si te
pentru fetita ta numai ganduri bune si impliniri iti urez iar pentru o

Odata cu imbratisarea mea, Roxana - indurerata mamica de ingeras micut Sebastian, primeste din partea noastra, a tuturor celor ce reprezinta E.M.M.A., un loc de dor in care sa-l poti gasi oricand de puiul tau, un loc in care sa stii ca te asteapta, un mic altar al dragostei tale pentru el, o simbolica dovada a existentei sale scurte printre noi, un coltisor numai al lui in zona "Ingerasii nostrii: http://www.organizatiaemma.ro/node/378
Stim ca iti va fi bine ori de cate ori il vei cauta aici caci toate mamicile si taticii de ingerasi au acest sentiment de alinare stiindu-si ingerasii cuminti "acasa", la E.M.M.A..

La cumpana dintre ani el iti va fi alaturi, stii. Simti asta.
Sa inchizi ochii, sa-ti iei fetita in brate si sa-i oferi caldura dragostei tale, apoi, calm, incet, sa soptesti in gand numele ei si apoi numele lui Sebi. Il vei simti langa tine. Va fi acolo. Iti va spune : "La multi ani, mami!"
Apoi iti vei saruta fetita pe un obrajor, iar printr-un sarut pe celalalt obrajor ii vei multumi lui Sebi pentru urarea lui : "La multi ani, Sebi, puiul meu ingeras!"
Va fi primul pas pe drumul tau cel nou, un drum pe care trebuie sa-l descoperi, sa-i depasesti greutatile, durerile, sa inveti sa mergi continuu inainte fara sa te opresti, pentru ca o vei avea mereu in inima si alaturi de tine, tinand-o strans de manuta, pe fetita ta si-l vei avea mereu in suflet, cu dor si lacrimi, pe ingerasul tau - Sebi.

Te imbratisez cu mult drag, Roxana, cu multa compasiune si cu regretul in suflet ca voi, mamele de ingeri, ati cunoscut aceasta durere.
Cu drag, Liliana

Iti multumesc mult mult mult Liliana pentru balon... Am simtit ca acolo e punctuletul din univers care ii apartine numai lui Sebi si unde il voi putea gasi oricind voi simti nevoia...
Va multumesc mult tuturor pentru sustinere, imi alina putin din durere. E linistitor ca am gasit un loc unde sint inteleasa de cele care au trecut si ele prin asa ceva, ca nu sint singura in durerea mea. Ceilalti ma sustin, dar nu cred ca-si pot imagina durerea imensa...
Azi am vorbit cu un preot... Mi-a spus ca-l pot considera pe Sebi ca un ingeras linga Dumnezeu.
Pe cit e de minunat sa devii mamica, pe atit e de dureros sa devii mamica de ingeras...Intr-o fractiune de secunda totul se schimba: albul devine negru, speranta devine disperare, visele devin cosmaruri, minunea vietii devine trista iluzie...

Draga Roxana,
iti spun un sincer "Imi pare rau" pentru pierderea ta. Cuvintele chiar sunt prea sarace pentru a exprima ce simte o mama ce isi pierde copilasul. Vreau doar sa iti spun ca,dincolo de cuvinte, familia EMMA traieste alaturi de tine aceasta trista "poveste". Cred ca nimeni nu poate intelege ce e in sufletul nostru mai bine decat cei care,din pacate, au trait aceeasi drama. Asa ca da-mi voiesa iti spun ca iti sunt alaturi si te imbratisez sincer!
Dumnezeu sa iti dea puterea fiecarui pas de a merge mai departe!
Eu l-am nascut pe Calin Gabriel in 11 ianuarie si dupa 6 ore si 45 de minute s-a dus in lumea sfanta a ingerilor. A trecut aproape un an....dar eu am trait intre timp o suta de ani de durere. Dar uite ca viata merge mai departe...traim cu aceasta durere si ne alimentam cu gandul ca ei,ingerii nostri,sunt in lumea fara de durere si suferinta!
Iti doresc un An Nou cu sanatate si sper sa gasesti cat mai degraba stropii de liniste sufleteasca!
Angela,mami de ingeras jucaus Calin Gabriel

E linistitor pentru mine sa stiu ca Sebi nu e singur acolo unde e acum. Chiar daca prietenii lui din lumea ingerasilor s-au nascut tot din durere, ma consoleaza, atit cit se poate acum, faptul ca nu e singur, ca are cu cine se juca si face nazbitii.
Stiu ca mai e vreme multa pina atunci, dar astept momentul intilnirii, in care sa ma ia de mina si sa-mi arate prietenii lui, sa-mi povesteasca ce trasnai au facut intre timp...

Draga Roxana, iti doresc ca Bunul Dumnezeu sa te intareasca, sa-ti dea liniste si pace in suflet , alinare si mangaiere in clipele grele !
Ingerasul tau este acum intr-o lume mai buna, mai frumoasa, plina de ingeri si lumina!
Sa ai parte de un An Nou linistit, cu multe impliniri si sanatate pentru tine si fetita ta.

Draga Roxana,imi pare nespus de rau pentru pierderea ta,imi pare nespus de rau pentru intrega ta poveste,imi pare rau ca nu ai avut linga tine pe tatal copilului cind ai trecut prin momentele acelea groaznice si stiu ca nu pot sa-ti spun nimic sa te consolez,doar sa-ti transmit sprijinul si compasiunea mea...Intrucit sintem din acelasi oras,ma ofer sa te sprijin,daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva care a trecut prin aceeasi suferinta,si te asigur ca o fac cu sinceritate.Te imbratisez cu drag,Dorina-Cristina,mama ingerasului Miruna-Andreea

A trecut revelionul... A fost cel mai trist revelion pe care l-am putut trai vreodata. Niciodata nu mi-am putut imagina ca voi trai astfel o sarbatoare a bucuriei. La ora 12 toti se bucurau numai eu plingeam... Norocul meu e ca am niste parinti extraodinari care ma inteleg si ma sustin.
M-am gindit la Sebi... A fost primul lui revelion dar care l-a petrecut in cer intre prieteni...
Am gasit o rugaciune pentru parintii care-si pierd copilul. Scrie ca pina la urma ne intilnim toti acolo sus. Chiar daca va mai trece ceva timp pina atunci, ma alina gindul ca pina la urma voi putea sa-l alint si sa-l string in brate...

Buna, Roxana draga!
Scumpa mea, asa speram toti cei care gandim pozitiv, ca in acea lume in care cei plecati de langa noi, se afla, este liniste si bine, si ca vom ajunge candva, peste ani, langa cei dragi noua, iar familiile vor fi reunite.
Cred ca daca acea lume nu ar exista, nu ar avea sens lumea asta pamanteana.
Nu am putea fi buni aici, nu am putea sa speram si sa ne rugam pentru un bine.
Dar, sa speram ca Bunul Dumnezeu ne va ajuta sa putem trai frumos si fara acele suflete care nu mai rad langa noi.
Iti doresc din suflet sa ai sanatate ca asta este cea mai importanta, si multa liniste, draga mea, ca sa poti gandi frumos si bine, sa poti trai curat si demn.
Te imbratisez si ai mare grija de tine.
Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi, care vor aseza zambete pe obrajorii tai, cu siguranta, ...vei vedea..
Pentru sufletul tau frumos,
Pentru ingerasul tau, rugaciuni si multa lumina.

Draga Roxana,am reusit sa citesc ceea ce ti s-a intamplat deabia acum...Asa cum spunea si Andreea povestea ta e si povestea noastra...Din pacate suntem multe mamici de ingerasi,in special baietei care la 8 luni,8.5 luni pleaca in cer in loc sa vina aici pe pamant si sa ne umple viata ...
Vreau sa-ti spun ca in august pe 5 baietelul meu,Razvan-Cristian...s-a nascut mort...ca si Sebi...Au trecut 5 luni de atunci,dar pt mine totul e la fel...aceeasi durere...aceleasi lacrimi...Nimeni si nimic niciodata nu te va face sa-l uiti...Sa nu te ascunzi de nimeni caci iti va fii mai greu...Eu vorbesc in fiecare zi despre Razvanel,in tot ce fac ma gandesc la el,in fiecare vis al meu e si el... e ca si cum ar fii aici,langa mine...si asta ma tine tare...Nam incercat niciodata sa- uit si tot ce fac fac pt el...
Imi pare rau ca nu-ti pot fii alaturi cu adevarat dar vreau sa stii ca sufletul meu iti este alaturi si oricand vei vrea sa vorbesti cu cineva intra pe acest site...pe mine m-a ajutat ffff mult...Bianca,Andreea,Nicoleta,Rodica,Ildy...si toate celalte mamici m-au ascultat si m-au sustinut cu adevarat...Te imbratisez cu tot sufletul si ma rog pt tine si fetita ta sa fiti fericite,iar pt Sebi il rog pe Dumnezeu sa-i tina aripile usoare ca sa poata zbura lin alaturi de ceilalti ingerasi...Vorbeste cu el mereu si crede-ma ca iti va fii mai bine...Te pup.
Symyna,mamica ingerasului Razvan-Cristian nascut inger

Scrie-ne si noua rugaciunea de care spuneai!

Roxana ....fata draga....si eu mi-am pus zilnic aceeasi intrebare....."de ce mi i-a dat Dumnezeu daca nu mi i-a lasat". Acum am renuntat sa mai caut sau sa mai gasesc raspunsuri. Pentru ca acest lucru nu se va intampla. Niciodata.
Te imbratisez tare si Dumnezeu sa te ajute sa iti gasesti linistea.......sa te invete sa traiesti cu aceasta durere.

Draga Roxana, nu ma bucur ca te afli aici... asta inseamna inca o suferinta in plus, inca un ingeras plecat la Ceruri, inca o Mamica de Inger... Nu e drept...
Aaaaaaaah, fir-ar sa fie, ce revolta m-a cuprins cand am citit ca toti ti-au scris "ca poate a fost mai bine asa, a avut malformatie... etc..." OK. SI??????? SI?????????? Era copilul tau. Pentru tine A TRAIT! A TRAIT!!! L-ai simtit, l-ai mangaiat, i-ai cantat, ti-ai facut vise si sperante pentru el...
Aici trebuie sa lucram... la aceste conceptii, aceste mentalitati trebuie schimbate...
Am primit un mesaj de la un tatic care scria ca si-a pierdut ingerasul de Craciun... Este cumva sotul tau?? Sotul tau este alaturi de tine??? Te sprijina??? Te ajuta sa depasesti aceste momente dificile???
Ai cumva vreo poza cu Sebi? Sa-i punem si lui poza la sectiunea "Ingerasii nostri"... Daca nu, o sa-i facem un balonash...
Te imbratisez cu mult drag, scumpa Roxana... Imi imaginez ce-a fost in sufletelul tau de Revelion...
Un trist "Bun venit" mamicutza draga pentru tine!
Te cu drag!
Multe si multe pentru Sebi!

Rugaciunea de care vorbeam e dintr-o carticica cu rugaciuni ortodoxe, dar cred ca durerea unei mame nu poate fi exprimata in functie de religie.
Am s-o scriu aici, poate ajuta pe cineva:

Rugaciunea parintelui la moartea fiului sau a fiicei
Stapine, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv si Preabun! Cel ce ai auzit oarecind glasul de durere al robului tau Iacob, care jelind pe fiul sau Iosif, zicea: "Plingind ma voi cobori in locuinta mortilor la fiul meu". Tu insuti, indurate Doamne, Cel ce ai dat mingiiere lui David, imparatul si proorocul, care odinioara se tinguia zicind: "Abesalom, fiul meu, fiul meu Abesalom! Mai bine muream eu pentru tine! Eu, pentru tine Abesaloame, fiul meu! Fiul meu!"
Iar Dumnezeiescul Tau Fiu si Mintuitorul nostru, din mare milostivire pentru durerea de parinte, a inviat pe fiica lui Iair, pe fiul vaduvei din Nain, si cu aceeasi mila si indurare a tamaduit pe fiica femeii cananeience. Insuti, Preabunule si milostive, Stapine Doamne, cauta din cer si vezi durerea inimii unui parinte, care isi vede astazi rapita o mare nadejde a vietii sale; caci si in viata cea dreapta si buna a fiului meu (a fiicei mele) nadajduiam eu sa proslavesc dupa cuviinta, puterea, intelepciunea, bunatatea si sfint numele Tau. Dar in fata tainelor nepatrunse pe care numai tu singur le cunosti, gindul meu se indreapta la rugaciunea cea fierbinte pe care, inaintea sfintelor Sale patimi, si-a inaltat-o in gradina Ghetsimani iubitul Tau Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, zicind: "Parinte, de este cu putinta, treaca de la mine acest pahar!". Si, ca si El, plecindu-mi capul strig astazi catre Tine: "Doamne, fie voia Ta!". Asemenea, ca si oarecind dreptul Iov la vestea mortii fiilor si a fiicelor sale, cu umilinta graiesc si marturisesc: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvintat". Zdrobit de durere, dar cu neclintita credinta in Tine si in tainele cele nepatrunse, cer in aceasta clipa milostivirea si indurarea Ta, Doamne!
Da-i, Doamne, sufletului sau (ei) usurare si iertare de toate greselile ce a savirsit: cu lucrul, cu cuvintul sau cu gindul si il (o) aseaza pe el (ea), in locul de fericire vesnica, dimpreuna cu sfintii Tai ingeri, pentru ca acolo, la vremea cea hotarita de Tine, sa-l (o) pot gasi si impreuna sa cintam slava Ta cea necuprinsa. Ca Tu esti Dumnezel milei si al indurarilor si al iubirii de oameni si Tie slava si multumita si inchinaciune inaltam: Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Draga suchardine, multumesc pentru intelegere. Doar cele ca noi se revolta asa, ceilalti, nu sesizeaza durerea unei mame indiferent de starea bebelusului... Ii inteleg atita timp cit nu au trecut prin asta...
In ceea ce-l priveste pe tatal lui Sebi, nu stiu nimic de el si nici nu ma intereseaza. Pentru mine acest om nu mai exista. Nu cred ca voi mai putea vreodata ca macar un singur cuvint sa-i adresez...