"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Este tare dragut cand auzi in spital asistentele sau medici compatimindu-te. Eram operata de cezariana si nu aveam voie sa cobor si veneau asistentele si intrebau cine este mamica ....cutare.... raspundeam ca eu si atunci se intorceau si spuneau: "Saraca de ea".....Cat era de dureros, cat era de greu sa nu stiu de ce? Am aflat abia in ziua cand a murit fetita mea Maria..... Stiu cum ti-ai "petrecut" Craciunul si Reveloionul. Stiu ce inseamna sa mimezi fericirea cand sufletul tau urla. Stiu ce inseamna sa te inchizi in baIe si sa ti se opreasca respiratia de la plans.....
Roxana draga, sunt alaturi de tine Imi pare nespus de rau ca a trebuit sa te desparti atat de devreme de Sebi, acum el e un ingeras scump care are grija de voi de acolo din cer. Ai pierdut un copilas scump , ai primit o suferinta cumplita dar ai primit un ingeras, fapt pentru care noi mamele de ingeri suntem privilegiate si dragi in fata Domnului. Multe pentru tau Sebi si multe pentru tine, mamica indurerata. Te imbratisez cu drag, Andrea
Astazi a inceput gradinita. Mi-a fost tare greu sa raspund la intrebarile mamicilor:"gata? ati nascut?", "v-am spus eu ca vi-l aduce Mos Craciun", "ce aveti, baiat sa fata?"...Le-am spus ca am un ingeras in cer...
Stiu Roxana draga, stiu cum e....si ce tare doare..la fel am patit si noi..dar eu n-am dus-o pe denisa o perioada..am vrut sa stau cu ea acasa..sa nu pot plange in nestire..si a anuntat prietena mea educatoarele..si pe cine mai putea sa ne raneasca intreband....sunt apropae 4 luni, de cand l-am pierdut pe David, si inca sunt intrebata ce face bebe, sa-ti traiasca copilu,,,si alte astfel de urari... Da ce putem face..primul meu instict dupa tragedie a fost sa ma izolez..sa nu ma vada nimeni..si acum prefer sa stau in casa decat sa ies..si treceam de pe o parte pe alta cand vedeam cunoscuti, doar ca sa evit intrebarile.... Draga mea..daca ar fi o reteta , un medicament miraculos , pe care sa-l luam si sa ne vindecam...dar vezi tu, trebuie sa ridicam capul si sa mergem inainte...si sa infruntam acum lumea..noi nu suntem vinovate de ce s-a intamplat.... te imbratisez si pentru puiul tau multe , iar lizucai multa sanatate si noroc!
Gwendolen, mamica ingerasului DAVID, si a doua minuni de fetite DENISA si bebe RAISA!
Buna, Roxana draga! Scumpa mea, ingerasul tau stie ca il iubesti, si el te iubeste, dar acum, este intr-o alta lume, buna si lina, intr-o alta dimensiune, apraope de tine. Poti sa-i zambesti si sa-i vorbesti, si el va fi linistit ca te va vedea bine. Incearca sa te bucuri de tot ce este bun sau frumos in jurul tau, astfel nu vei mai chinui in fiecare secunda. Asta este viata, aici pe pamant, cu bune si rele. Iar soarta ne este programata inca inainte de a ne naste, iar noi nu o putem schimba. Putem doar sa aducem un plus de bine si de frumos. Te imbratisez si ai mare grija de tine, draga mea. Primeste din partea mea, pentru sufletul tau de mamica iubitoare. Pentru ingerasul tau, rugaciuni si multa lumina. Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi. Cu drag, Nicoleta!
Draga Roxana,te inteleg atit de bine,noi nu am dus-o pe Diana la gradinita o luna dupa accident,dar chiar si-atunci o intrebau copiii :"cine a cazut cu liftul,tu sau sora ta?" Inchipuie-ti cum a fost pentru un copil de 5 ani sa raspunda acestor intrebari,noroc ca pina la urma s-au plictisit si au uitat,dar povestea a reinceput cind au aflat noii colegi de la scoala,copilul meu a plins cind d-na invatatoare le-a dat sa deseneze familia,si cind Diana a desenat-o si pe Miruna,d-na a intrebat-o cine este si ea n-a mai raspuns,a inceput sa plinga...Din pacate,durerea n-o purtam doar noi,ci si copiii care ramin alaturi de noi,si pentru ei este mai greu sa inteleaga,iar sa vezi suferinta lor este pentru noi infinit mai greu...Nu pot decit sa-ti urez multa putere si roaga-te , Dumnezeu iti va da multa alinare,si tie,si Lizucai tale...
Buna, Dorina draga! Esti un suflet minunat, draga noastra. Esti o dragalasa care meriti multa iubire si sanatate pentru ca si tu sti sa imparti frumos, celor care au atata nevoie de el. Iti multumim pentru ca pui suflet in acest loc, de suflet, pentru suflete, si iti daruim cu admiratie Frumos, ...foarte frumos i-ai scris Roxanei, si nu numai ei, ci multor suflete indurerate ai stiut sa le mangai suferintele. Te imbratisez si iti doresc sa ai parte doar de evenimente frumoase si de oameni buni. Pupici, pupaciosi, o zi buna, cu drag, Nicoleta!
Buna, Roxana draga! Ma bucur enorm ca esti aproape de Cer si de Valorile Lui. Dumnezeu te va ajuta sa poti trai frumos si demn, chiar daca suferinta este in sufletul tau, chiar daca soarta te-a dezamagit. Te imbratisez si iti doresc o zi frumoasa. Pupici pupaciosi fug iute-iute chiar acum spre tine ca sa aseze un zambet dulce pe obrajorii tai. Cu drag, Nicoleta!
De doua saptamini ma gindesc neincetat la ceea ce a fost. Incep sa ma conving ca bebelusul nu era "plurimalformat". Cred ca medicii au spus asta ca sa incerce sa-mi atenueze din durere, sa ma faca sa nu-mi para rau. Nici macar pe mama mea n-au lasat-o sa-l vada sau sa-i faca o poza. Daca avea multiple malformatii de ce nu s-a vazut nici macar una la ecograf? Acum ma doare si mai tare ca n-am avut curaj sa-mi vad bebelusul... N-am apucat macar sa-l ating, sa-l sarut macar de ramas bun...
Sa stii draga mea Roxana ca regretul de a nu-l fii tinut in brate sau macar vazut pe ingerasul tau n-o sa dispara niciodata!!!Eu si acum,dupa 5 luni ma gandesc in fiecare clipa ca trebuia sa-l iau pe Razvanel acasa...asa ...nascut mort...si sa stau cu el macar o clipa...sa-l vad...sa-l mangai...sa-i vorbesc...si sa il ingrop undeva...inrt-un colt de cimitir,ca apoi sa merg la el in fiecare zii...Dar asta nu se mai poate...Asa ca am invatat sa-i vorbec ca si cum ar fii mereu langa mine...si stiu ca e si ca m-a iertat pt ca mi-a fost frica sa-l vad atunci...si il mangai si il iubesc in sufletul meu...pt ca chiar daca pt toata lumea s-a nascut mort,pt mine este si va ramane mereu viu...in sufletul meu...Eu nu-ti dau nici un sfat,caci sunt la fel de indurerata ca si tine...iti spun doar ca te inteleg si ca si pt mine a fost si este la fel...si singurul leac al durerii mele l-am gasit doar la el,la ingerasul meu...si de fiecare dat cand mi-e greu el ma ajuta,si-mi zambeste,si ma iubeste...si-l port mereu in inima mea...
Symyna,mama ingerasului Razvan-Cristian nascut inger la 05 august 2008
De cind am devenit mamica de ingeras, ma gindesc mereu la ce s-a intimplat. Si am ajuns la niste concluzii si mai dureroase... Bebelusul meu n-a avut nimic, n-a avut malformatii. Daca a avut multiple malformatii, de ce nu s-a vazut nimic la ecograf in atitea luni de zile? De ce n-au lasat-o pe mama mea sa-l vada dupa ce l-au scos? De ce, cind m-am trezit din anestezie, chiar daca nu-mi puteam tine ochii deschisi, prima lor grija a fost "sa semnez, sa scriu ceva", ca nu vreau bebelusul? De ce informatiile obtinute de la diferiti medici se bat cap in cap? Am sa regret toata viata ca am dat semnatura aia, acum imi dau seama ca a fost ca o condamnare...Mi-am semnat de fapt durerea de a nu-mi fi cunoscut bebelusul, de a nu fi apucat sa-l tin in brate, sa-l sarut, sa-mi iau macar ramas bun de la el...Atunci m-ar fi durut enorm dar acum as fi fost intr-un fel impacata. Acum traiesc cu vina semnaturii... Oare e cald acolo unde e Sebi acum? Oare e linistit si fericit? De ce n-a vrut sa traiasca? De ce s-a intimplat asta?
Draga Roxana ....iti sunt alaturi cu tot sufletul...imi doresc sa poti simti imbratisarea mea si a celoralte mame de aici, care iti inteleg durerea mai bine decat oricine altcineva, de aici, de pe pamant....pentru ca mai e cineva care iti intelege sufletul sfasiat si care asteapta sa-I dai voie sa ti-l vindece...Dumnezeu...de care acum esti poate dezamagita, dar care stie cel mai bine, de ce a hotarat sa-ti dea aceasta cruce grea... Si mai e si micutul tau, Sebastian ....care te vede, te simte, te aude si, cu siguranta, sufera cand te vede atat de indurerata....E normal sa fii asa...e normal sa te gandesti mereu la el si la ce s-a intamplat...asa va fi mereu,de acum inainte dar,vestea cea buna, chiar daca nu o sa ma crezi, este ca in timp, durerea se va mai atenua....Conteaza insa foarte mult, modul in care depasesti aceasta prima perioada si mai ales, conteaza sa ai alaturi prieteni care sa te ajute.....Nu stiu cati prieteni ai dar stiu ca aici, esti printre mame care, ca si tine, au pierdut un copil....nu ne cunosti personal dar iti vom fi ca niste surori...se poate spune oare...surori de cruce?!?......vom incerca sa-ti dam din putina noastra putere si sa te ajutam sa accepti plecarea puiului tau dar si prezenta lui in viata ta...chiar daca va fi cu totul altfel decat ti-ai dorit... Impune-ti sa nu te mai invinovatesti pentru ca nu ai avut curaj sa-ti tii baietelul in brate...A fost o reactie normala, de autoaparare....aproape toate mamele au reactia asta......astfel de regrete nu fac decat sa-ti accentueze durerea..... Raspunsurile la intrebarile tale, le vei primi in timp.... dar va mai dura..... Iti doresc din tot sufletul ,sa capeti puterea de a accepta ceea ce nu poti schimba, curajul de a schimba ceea ce iti sta in putere si intelepciunea de a face diferenta dintre ele...Doamne ajuta! O calda pentru tine si o pentru micutul Sebastian.....
Astazi sint trei saptamini de cind nu mai astept un bebelus... Parca au trecut ani peste mine... Ma uit la cum au trecut astea trei saptamini si nu reusesc nici acum sa-mi dau seama cind au trecut si parca totul a fost ieri. Ma simt pierduta in timp... Ieri a fost prima zi in care am reusit sa suport durerea fara lacrimi. Astazi n-am mai reusit... Va multumesc tuturor pentru sustinere si recunosc sincer ca trec ceva mai usor peste toate astea cu sustinerea voastra, a celorlalte mamici de ingeri: symyna_crys3, nicoleta, dorina, bianca, gwendolen, andreaszolomajer, suchardine.
Buna, Roxana draga! Azi iti sunt alaturi, scumpa mea, in aceasta zi de triste amintiri. Azi, voi fi mai apraope de tine si te imbratisez cu multa caldura. Gandeste-te ca maine e o noua zi, ca in jurul tau vor aparea multe lucruri frumoase si bune, care merita sa fie bagate in seama de sufletul tau frumos. Lui, sufletului tau minunat, azi ii daruiesc Te pupacesc pupaceste cu pupici pupaciosi care vor aseza azi mai multe zambete pe obrajorii tai. Cu mare drag, Nicoleta!
Draga Roxana, sunt alaturi de tine si de durerea ta atat de coplesitoare , iti transmit toata intelegerea si compasiunea mea de mama de inger care stie atat de bine strigatul suferintei, al neputintei si disperarii...dar in final, am ajuns la concluzia dureroasa , ca nu mai putem acum face nimic...doar sa ne rugam pentru ingerii nostri, fie ei mari sau mici , ca D-zeu sa-i aseze in locul de unde a disparut toata durerea si suspinarea ,unde nu sunt lacrimi si suferinta ...doar lumina, pace si liniste . Iar atunci, cand sufletul va fi mai linistit si impacat , sa incepi sa privesti cu speranta si credinta spre cer si D-zeu ...caci tot de acolo vei primi mangaierea si alinarea... Pentru tau , trimit si lumina. Pentru sufletul tau indurerat , o calda si .
Draga Roxana,sper ca esti bine macar fizic,si pote te-a ajutat Dumnezeu ca si sufletul sa se mai fi alinat putin-putin,cu vorbele mingiietoare ale mamicilor de pe forum sau cu inocenta minunata a Lizucai tale...Ma gindesc ades la tine si simt ca trebuie sa te ajut cumva,dar nu stiu cum,poate esti in faza cind nu mai vrei sa auzi pe nimeni,daca asta simti,iti respect tacerea,dar daca simti sau vei vrea vreodata sa vorbim,eu voi fi mereu dispusa.Te imbratisez cu drag ,Dorina-Cristina,mama ingerasului Miruna-Andreea
Roxana noastra draga, te strang in brate si iti mangai sufletul inlacrimat. Daca simti nevoia sa plangi, plangi papusa draga. Daca vrei sa fugi de lume, fugi sa-ti linistesti sufletul. Daca vrei sa ne vorbesti despre Sebi, noi suntem aici si te ascultam. Odata cu gandurile mele iti trimi un ingeras frumos.
Nu sunt mama de inger, dar totusi sunt aici. Alaturi de voi, parintii de ingeri...
Timpul nu vindeca nimic ,doar ca inveti sa traiesti cu durerea asta teribila dar nu trece niciodata ,tot timpul vei simti golul dureros lasat de ghemuletul acela de om care pentru tine facea cat tot universul .Iti doresc doar sanatate si puterea de a trece peste aceasta drama ingrozitoare.Mie imi este tot timpul dor de el ,simt ca lipseste o parte din mine pe care nu o pot completa sau umple cu nimic.Poate doar intelegerea acestor oameni minunati care iti sunt alaturi pe acest sit sa te ajute putin .