Forumul EMMA

Buna!Numele meu e Mihaela si de curand am devenit mama pentru a treia oara...Mai am 2 baietei,pe Sebastian-Cristian de 5 ani si pe Andrei de 2 ani.Pe 25 octombrie 2018 la pranz m-am dus la spital pentru internare,intrucat urma a treia cezariana,si fetita mea ELENA urma sa vina pe lume...Aveam aproape 39 de saptamani...Nu va pot exprima in cuvinte cat de mult o iubeam si o doream!!!!Era o luptatoare!!!Am avut multe probleme de sanatate pe parcursul sarcinii,insa eram mandra ca fetita mea a rezistat!!!!In dimineata cand trebuia sa ma duc la spital am simtit-o pentru ultima oara...La internare nu stiam ca murise,asa ca eram tare incantata inainte de operatie ca o voi intalni!Nici nu banuiam tragedia!Nici nu banuiam ca in loc sa ies cu ea din spital in landou,o voi scoate in sicriu...Am ingropat-o in costumasul pe care moasa ei i-l cumparase ca sa o scoata din spital...Inima i s-a oprit cu 5-6 ore inainte de cezariana...Era deja in Ceruri cand am venit la spital sa nasc...Ma simt si acum vinovata ca eram asa bucuroasa si entuziasmata si radeam in hohote,iar fetita mea era moarta in burtica...Cand,in urma ecografului mi-au zis ca nu-i mai bate inimioara, am crezut ca e un cosmar si il rugam pe Dumnezeu sa ma trezesc...Au scos-o din burtica si nu m-au lasat s-o vad,desi le-am cerut asta!A stat in burtica mea aproape 39 sapt,voiam s-o iau in brate,s-o pup,s-o simt!!!Era dreptul meu!!!Era copilul meu si eu trebuia sa decid!Tot asteptam sa ma trezesc din vis...Au urmat zile groaznice cand eram ferm convinsa ca din cauza mea a murit,ca am gresit eu cu ceva...Si inca mai am acest sentiment de vinovatie...Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa ii iau trupul acasa(desi la inceput am primit un refuz,pentru ca nu respirase o data!!!!)si am inmormantat-o alaturi de bunicii mei dragi!Am putut sa o ating inainte de a fi ingropata,am mangaiat-o,i-am privit manutele si gurita mica si dulce...Arata exact ca papusile cu care ma jucam cand eram mica in rochia ei alba cu dantela...O priveam si imi repetam intruna ca trebuia sa fie la mine in brate,sugand la sanul meu,nu in sicriul rece...Cel mai greu a fost sa ma lupt cu birocratia.Simteam nevoia de ceva palpabil,de documente care sa arate ca ea a existat,nu doar biletul de iesire din spital!!!Cu greu mi s-a eliberat un certificat constatator al nascutului mort(nu au vrut sa imi dea vreun document pentru ea pe motiv ca nu a avut un frate/o sora geamana care sa fi trait!!!),si ulterior am obtinut si un certificat de nastere...Nu mi-e greu sa vorbesc despre ea oamenilor,pt ca asa simt ca a existat...Ca am 3 copii,nu 2...Chiar daca 1 este in Ceruri...Cunoscutii au incercat sa ma incurajeze tot repetand ca sa fiu recunoscatoare ca am 2 copii si sa ma ocup de ei,sa uit,ma judeca daca plang...Insa lumea nu intelege ca eu nu vreau sa uit,nici nu trebuie,din respect pentru ea,si vreau sa plang,tot pentru ea...Si daca am 2 copii nu inseamna ca nu apreciez ca ii am daca o plang...Mereu va lipsi...Si daca as avea 10 m-as gandi ca ar trebui sa fie 11...Asa cum atunci cand imi privesc baieteii ma gandesc ca ar fi trebuit sa fie 3...Ar fi chemat-o ELENA...Si am iubit-o si o voi iubi dincolo de moarte si de timp,pentru ca a fost parte din mine,din corpul si sufletul meu,care nu vor mai fi intregi niciodata...

Draga Mihaela,
Sincere condoleante! Imi pare nespus de rau ca scumpa ta fetita Elena a primit o pereche de aripioare.
Intradevar esti mamica a 3 copilasi, pt ca ea va fi pt totdeauna fetita ta, iar tu pe veci mamica ei. Ingnora-i pe cei ce spun altceva, ei pur si simplu nu inteleg.
E ok sa plangi si fa-o cand si de cate ori ai nevoie. Chiar daca uneori iti vei putea reprima lacrimile din ochi, pe cele din suflet nu le poti alunga. Sunt aproape 9 luni de cand mi-am pierdut puisorul si nici o zi fara lacrimi. Si nu stiu daca asta se va schimba vreodata, pt ca fiecare zi din viata va fi inca o zi fara el.
Te imbratisez strans si sunt aici pt tine oridecate ori vei simti nevoia sa vorbesti cu cineva.
Zbor lin printre ingerasi micutei Elena!

Multumesc,Alexandra!Si tie condoleante pentru ingerasul tau iubit!Si iti multumesc pentru incurajari si pentru cuvintele frumoase!Ma bucur mult ca am descoperit acest forum caci citind aici povestile atator mamici care au trecut prin tragedii similare cu a mea mi-am dat seama ca nu sunt singura,ca daca ele au putut merge mai departe sa imi fie exemplu pentru ca trebuie sa gasesc si eu puterea sa o fac...Starile prin care eu am trecut si sentimentele cu care ma confrunt le-am regasit aici,pe forum...Si negarea,si sentimentul de vinovatie, dorinta de a fi recunoscuta ca mama a unui alt copil,chiar daca e in Ceruri,nevoia de a-mi lua La revedere de la ea dupa nastere,frica de a mi se intampla iar, dar si altele, nu mi se mai par atat de ciudate acum...Mereu voi suferi pt ca lipsa ei va fi mereu...Ceilalti 2 copii sunt ca un balsam pentru mine...Si ei isi asteptau cu muuult entuziasm surioara,dar nu a fost sa fie...Imi pare rau pt puiutul tau.Si sper ca te simti macar un pic mai bine dupa aceste 9 luni,asa cum sper sa ma simt si eu odata cu trecerea timpului...Oricum,rana nu se inchide niciodata...

Asa este, Mihaela, rana nu se va inchide niciodata. Se cicatrizeaza si ramane asa.... ca semn a ceva ce a fost, ca semn al durerii, al furiei, a neputintei si a altor sentimente peste care trecem si invatam ca nimic nu se mai poate face, din pacate. Iti doresc multa speranta si rabdare. Te imbratisez strans si imi pare foarte rau pentru suferinta ta.

Fetita mea din cer se numeste tot Elena si .... nu am cuvinte dar stiu cat doare
Te imbratisez strans , strans, strans ...
Elena,zbor lin !

Offf,stiu ce simti!Si eu am o ingerasa in ceruri(Sofia 28 nov 2017,36 sapt)si 2 pe pamant.Ea era al treilea copil,dorit si iubit,printesa mica.La fel,m-am dus pregatita sa o aduc pe lume(an avut preeclampsie,doar la ea,nu stiu cauza nici acum).Si ea murise cu o noapte inainte...se innodase cordonul.A fost un soc..
Te imbratisez pe tine si pe toate mamele eroine,mame de ingerasi!

Buna,Bubulina
Eu nu cunosc motivul medical al mortii fetitei mele...am fost ffff bolnava inante de nastere,am facut si febra etc...mi s-a spus ca asta ar fi cauzat decesul ei...avea si cordonul f strans in jurul gatutului.si asta putea fi o cauza...chiar nu stiu.si nu cred ca mai conteaza...asa a vrut Dumnezeu...pe data de 25 a fiecarei luni ma gandesc"azi ar fi facut x luni..."si inca doare...am vazut ca esti din Craiova.acolo am nascut,la nr. 1...

Zbor lin printre stele ingerului tau !! Iar tie o calda imbratisare !!