Forumul EMMA

Buna! Desi au trecut aproape 2 ani de atunci, astazi m-am decis sa va impartasesc povestea noastra!
Era o zi de 5 februarie in care tetsul de sarcina arata ca este pozitiv, atatea emotii ma incercau, dar eram fericita. Am avut o sarcina usoara, fara greturi sau alte simptome de gravida. Ne-am dorit fetita, si asa a fost sa fie. Totul a decurs normal pana la 40 de saptamani.
Ajunsesem 40+4 si bebelinda nu mai dadea semn ca vine, ma trezesc de dimineata si o salut, dar ea nu raspunde, ma ingrijorez si o rog pe cumnata mea sa ma duca la spital.
Ajunse acolo, doctorii ne lasa sa asteptam ceva vreme pe hol, vine o moasa, cauta pulsul bebelusului si tace, vrea o alta parere, vine doctorul sa faca ecograf, ma prinde de mana si imi spune: "Imi pare rau, inima nu ii mai bate!" Ma ia cu rau, o rog sa verifice inca odata, imi arata ca nu mai avea lichid sa isi continue ritmul lor de trai din placenta, cumnata plange langa mine, imi vine sa tip, sa urlu, de ce eu, cum il sun pe tati sa il anunt asa ceva???
Ii trimit mesaj si il anunt ca sunt la spital, fara alte detalii, eu mutata intr o rezerva speciala, cu nume special, " Nu ma uita" .
Ajuns acolo, si a dat seama ce s a intamplat numai dupa mesajul puternic de pe usa, ne am luat in brate si am plans amar. Doctorii il asteptau sa luam decizia cea mai buna si corecta de a o scoate afara.
Voiau sa imi administreze niste pastile si sa ma trimita acasa, nu puteam concepe sa plec acasa si sa dorm cu un corp fara suflare in mine.
Ca durerea sa nu fie mai grea de la administrearea acelor pastile travaliul a inceput in cateva minute si in 4 ore am nascut. Am nascut-o pe Eva Maria, fara viata, asteptam sa planga, dar in zadar.
Am refuzat sa o vad la inceput, mi era frica, voiam sa raman cu imaginea frumoasa de la ecograf.
Am rugat staful sa aduca un preot sa ii citeasca o rugaciune, sa ii faca un fel de botez. O voiam inger, pentru ca stiam eu ca acei copii nebotezati nu sunt ingeri. Datorita acestui site Emma am invatat multe.
Dupa ce i a fost citita rugaciunea, am simtit nevoia sa o pup, sa o strang in brate, si asa am facut. Am luat o la piept, m am bucurat de frumusetea ei, de manute, picioruse, de EA, Eva mea. Da, am prins putere, si atat cat am stat in spital am vrut sa o vad.
Fiind in Anglia, in astfel de cazuri se ocupa spitalul de demersurile funerare, am fost doar sa semnam anumite acte cu acea firma si sa stabilim detaliile legate de comemorare.
Ne am intalnit la biserica, au adus o intr un sicriu alb si il roaga pe tati sa o conduca la altar, am cazut jos, putea sa o duca la altar mireasa, dar o duce in sicriu.
Nu am crezut vreodata, ca asa ceva mi s-ar putea intampla mie, aveam nevoie de mama, sa ma stranga in brate, sa imi aline durerea, dar ea isi astepta ingerul in cer, iar asta ma alina sa o stiu pe Eva cu bunica ei, mama mea.
Dupa ce am nascut, in acea noapte am visat o fetita blonda intr un loc cu multa verdeata si era foarte fericita. Si imi spunea sa nu fiu trista! Sper asa sa fie, ea sa fie fericita printre ingeri si saaibe grija de noi, de fratiorul ei. Pentru ca asa a vrut Dumnezeu, 2 luni de la aceasta intamplare sa raman iar gravida si sa il nasc pe Razvan Andrei, un copil cuminte, sanatos si frumos.
Eva Maria, tu m ai invatat sa fiu mama pentru prima data, chiar daca nu m ai strigat, nu te am hranit, nu te am bait.
La multi ani ingerul nostru, EVA MARIA!

Draga Oana,
Mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite...nu pot decat sa iti spun ca sunt aici, suntem aici...pregatite sa iti trimitem un strop de alinare si mii de imbratisari virtuale de cate ori ai nevoie.
Printesa ta, Eva va pazeste si se roaga pentru voi.
La multi ani puisorului Razvan si zbor lin micutei Eva

Draga Oana, îți înțeleg durerea și dorul foarte bine. Pe data de 23.04.2018 am aflat pentru prima data ce inseamna cu adevărat fericirea. Am născut o fetita perfect sănătoasă, numele ei era Maria Alexandra, era minunea mea trimisa de Dumnezeu. Însă când avea trei săptămâni am pierdut o pentru totdeauna. A fost o mica răceală pe care medicii nu au tratat o și am pierdut o. Am trecut dintr o data de la cea mai fericita mămica la o persoana cu o durere imensa și cu un suflet împietrit de durere. Ma doare sufletul și inima ca nu am avut nici o putere sa fac nimic. Ma doare ca alte mămici se bucura de copii lor, iar eu am rămas doar cu amintirea ei. Știu ca nu o voi uita niciodată și ma voi gândii în fiecare etapa a vietii DACĂ ERA ȘI EA. Îți doresc multă putere și curaj sa mergi mai departe și sa nu uiți ca ai un înger care veghează asupra voastră și va trimite toată iubirea lui. Te îmbrățișez cu mult drag!

Multa putere iti doresc! te admir ca ai mai avut curajul pe care eu nu il mai gasesc (e prea devreme poate sa zic asta) de a mai avea copilasi. Trebuie sa fim puternici asa cum ei ne-au ajutat si ne-au invatat.

Un inger bun si puternic care sigur te ocroteste !!