Pagina 1 din 5

Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 14 Iun 2017, ora 22:22
de OanaAndrada
Mamici de ingerasi, nici nu stiu de unde sa incep povestea puiului meu ca sa intelegeti cat mai bine ce a insemnat pentru mine cele 20 de saptamani in care mi-am tinut copilul in pantece...
De mica am avut probleme hormonale, am fost dealungul anilor la peste 20 de medici, nici unul nu stia sa imi spuna ce am si ce tratamente sa imi dea, nu aveam menstruatie decat cu ajutorul aniconceptionalelor si uitati asa am luat de la 13 ani pana la 26 de ani aceste pilule, nu vroiam sa iau dar eram nevoita. Pe la varsta de 17 ani am fost la o doctorita la Policlinica Dorobani, dansa mi-a spus prima oara ca eu nu voi putea avea copii vreodata, pana atunci sincer nu ma gandeam la asta, cand am iesit de acolo vad o mamica cu o scumpete de fetita, avea in jur de 1 anisor cred... am inlemnit pur si simplu, ma gandeam ca eu nu voi avea niciodata o asemenea minune, au urmat alti medici, diferite tratamente inca vreo 2 mi-au spus in fata.. "tu nu vei putea face copii" muream cand imi spuneau asta... la 21 de ani l-am cunoscut pe sotul meu, un om deosebit caruia i-am spus problemele mele si m-a acceptat asa " defecta" in viziunea mea, am facut nunta acum 2 ani dar in loc sa mergem in luna de miere pe mine m-au internat de urgenta, aveam un polip uterin destul de inflamat care nu s-a vazut pana atunci. Si asa m-am operat si am ajuns sa am menstruatie lunar dar nu la data fixa.. mama mea lucreaza la maternitatea Polizu deci am fost si acolo la cei mai buni ginecologi, am ajuns la doamna dr. Monica Tataru care, cu rabdare si profesionalism mi-a indeplinit visul, pe 3 februarie am aflat ca voi avea si eu minunea mea.. nu va pot descrie in cuvinte ce am simtit, toata lumea era a mea, nu exista nici un sentiment mai frumos... am avut o sarcina extraordinara, nu greturi, nu dureri.. nimic, am avut un copilasi tare bun. Pe 21 mai la ora 22:00 am ajuns la spital in camera de garda cu dureri f mari de burta care tineau 10 secunde dupa treceau... mi-au facut eco transvagilala si soc.. colul meu era deschis si sacul iesit putin in vagin iar durerile erau contractii.. cu o saptamana in urma la control era totul ok, nu stiu ce s-a intamplat, nu am facut efort fizic, nu am stat in picioare... nimic... au urmat 4 zile in care am stat cu perne sub fund numai la pat si cu perfuzii ca sa imi opreasca contractiile sa poata impinge sacul si sa imi faca cerclaj. Pe 26 mai, vineri, era ziua doctorei mele, a venit de acasa cu speranta ca s-au oprit contractiile si ma va opera si impreuna cu alti 3 medici vor gasi o solutie si imi vor salva puiul, dar, atunci era deja prea tarziu... de joi pana vineri sacul a coborat mai mult iar contractiile erau mai dese si mai dureroase, atunci mi-a spus ca nu mai au ce sa faca, urmeaza sa il nasc... atunci cand ei imi explicau eu il simteam pe puiul meu cum se juca in burtica, l-am simtit pana la ora 14:30 in ziua respectiva, din ce in ce mai jos pana cand nu l-am mai simtit deloc.... la 22:00 mi-am nascut natural copilul fara viata, durerea fizica am uitat-o imediat, durerea sufleteasca era de o mie de ori mai mare, stiam ca nu imi voi tine copilul in brate dupa ce se va termina totul, avea 310 grame, un baietel frumos si perfect, asa l-a descris mama mea, ea l-a vazut... eu nu am avut ocazia, eu il astept mereu seara in vis, pentru cateva secunde atunci cand ma trezesc sunt fericita ca l-am vazut dar dupa, doare, doare din ce in ce mai tare,nu au trecut decat 2 saptamani si 5 zile, nu stiu cum sa imi gasesc puterea sa nu imi sara mintile, simt ca ma sufoc pur si simplu, simt ca am murit odata cu el, nu ma pot obijnui cu gandul, imi pun mana pe burta dar dupa realizez ca nu am ce mangaia... dimineata astept sa miste, dar... nu mai are ce sa miste... asa mandra eram cand mi-a crescut burta, imi doream sa vada toata lumea ca sunt insarcinata.. abia asteptam sa treaca vara ca sa imi nasc puiul si sa ies cu el in parc, camera am zugravit-o albastru, pentru puiul meu, sa ii palca, ma gandeam deja cum va sta langa noi seara inainte de culcare si ne vom juca cu el si ne va strange de degete cu manutele lui mici, cum ne va trezi din somn noaptea, abia asteptam toate astea, sa ma dedic numai lui..dar acum ce fac??? Cum sa accept ca nu mai am nimic?? Ca nu mai este copilul meu pe pamant?? Ca nu am cui sa ii ofer toata dragostea care el m-a facut sa o simt?? Sunt mama, asa ma simt dar... mama cui?? Cine imi spune mama, de cine sa am grija? Pe cine sa mangai si sa sarut de noapte buna? Pe cine sa ocrotesc si sa iubesc?? De ce nu m-a lasat Dumnezeu sa fiu mama puiului meu aici pe pamant?

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 15 Iun 2017, ora 16:18
de OanaAndrada
Sufletul meu drag, imi este dor de tine minunea mea... cum sa fac copilasul meu scump sa fiu puternica, cum sa am putere iubirea lui mami cand tu erai puterea mea? Ieri am foat la magazin si o fetita a cumparat inghetata care ne placea noua cel mai mult, acum nu mai mananc, nu mai pot ca stiu ca tu nu papi odata cu mine... oare esti bine puiul meu acolo? Ma gandesc ca poate iti e fomica, tie mereu iti era fomica iar eu...in ultima zi te-am lasat nemancat... sa o ierti pe mami, am crezut, am sperat pana in ultimul moment ca poate va face ceva sa te salveze... inainte imi era frica de moarte iubirea mea dar acum nu imi mai este, stiu ca acolo sus ma astepti tu puiul meu. Astept ziua in care Dumnezeu va vrea sa ne intalnim, sa pot avea grija de tine macar acolo, in cer, imi doresc sa simti de acum iubirea mea care este nemasurabila, puiul meu dulce sper ca in urmatorul trupusor pe care il voi avea in pantece sa fie sufletelul tau. Sa mai vi in vis la mami si sa imi spui ce mai vrei, cum esti... sa vorbesti cu mine puiul meu ca simt ca ma sting de dorul tau ingerasul meu... Te iubeste mami mult!

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 15 Iun 2017, ora 22:21
de Grapa Mihaela
Bună draga Oana!Îmi pare nespus de rău pentru pierderea copilașului tău scump.Știu cât este de greu sa te confrunți cu toate aceste întrebări fără răspuns și sa accepți ce ți s-a întâmplat.Nu exista cuvinte potrivite sa descrie durerea pe care o simți și orice ti-ar spune oricine ți se pare ca nu îți poate alina durerea.Chiar dacă acum simți ca nu poți suporta aceasta durere,Dumnezeu te va ajuta mereu și nu te va lasa.Înainte sa îmi pierd copilasul când auzeam de femei carora le-a murit copilul,spuneam mereu,,Doamne ferește-mă de așa ceva pentru ca nu as putea suporta ,as muri" ,și iata ca au trecut prin suferinta mai mare decat mi-as fi putut imagina si am putut suporta.M-am luptat zi de zi cu asta si ma mai lupt si acum.Luna viitoare se implineste un an de cand puiul meu a plecat la cer ,și pot spune ca acum am putere sa sper din nou ca va fi bine in viitor si voi avea copilasi si aici pe pamant.Ști, am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu iti dam mai mult decat poti sa duci si te ajuta sa te ridici de fiecare data.Ești puternica și cu ajutorul Lui vei reuși sa ieși la lumina ! De fiecare data cand vei simti ca nu mai poti,vei vedea ca Dumnezru te va ajuta,va trece o zi ,încă o zi,și inca o zi ,pana ce iti va fi mai usor si incet ,încet va reinflori in sufletul tau speranta.Si eu mai am căderi și acum doar ca sunt mai rare decât înainte și am găsit un om cu suflet mare care mă ajuta sa mă ridic de fiecare data.Contează foarte mult sa ai cu cine împărtăși sentimentele tale și sa ai un umăr pe care sa plângi cât ai nevoie și sa nu te judece niciodată. Durerea ta este atât de recenta încât nici nu știu ce sa-ți mai spun și nu știu dacă ce ti-am spus pana acum a fost potrivit,dar sa sti ca sunt cuvinte spuse din suflet pentru suflet in ideea de a te ajuta intr-un fel.Vreau sa ști ca sunt lângă tine cu gândul și cu sufletul și ori de câte ori vei avea nevoie sa vorbești cu cineva ,voi fi aici.Nu iți pierde speranta,te rog!O sa fie bine.Sunt lângă tine. >:D< Și ,stai liniștită,copilasul tău e bine acolo unde e. O:-)
Mămica îngerașului Ricardo Stelian

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 15 Iun 2017, ora 22:43
de OanaAndrada
Iti multumesc din suflet Mihaela, este foarte greu... parca ma simt vinovata si ca respir, el nu a avut sansa asta... am oameni langa mine care ma iubesc enorm, stiu asta doar ca nu imi pot intelege durerea, simt ca vor prea mult de la mine... sotul meu imi este mereu alaturi dar, nici el nu ma intelege, de cate ori vorbesc de copilasi schimba subiectul, spune sa nu imi mai fac rau, cu oricine incerc sa vorbesc aud aceleasi replici: "lasa ca esti tanara faci altul" dar eu il vreau pe el, pe ingerasul meu, "poate era bonlavior , cine stie cum il nasteai si din cauza asta l-a luat Dumnezeu" eu sunt sigura ca puiul meu era sanatos, toate analizele bune, la eco era perfect format, oricum ar fi fost eu aveam grija de el si faceam tot ce imi sta in putinta sa ii fie bine, "asa a fost sa fie, asa a vrut Dumnezeu" de ce sa accept asta? De ce sa accept ca asa a fost sa fie si sa merg mai departe ca si cum nu a exiatat, oare ce mama ar putea face asta? Ce conteaza ca nu l-am vazut, ca nu l-am nascut viu... tot copil era, avea viata, il simteam si mai mult de atat il iubeam si il iubesc asa cum orice mama isi iubeste copilul nascut si sanatos... ei asta nu inteleg, chiar daca a fost doar in burtica mea numai 20 de saptamani eu il iubesc si il voi iubi mereu, va fi intotdeauna primul meu copilasi, baiatul mamei scump si drag. Imi face bine sa scriu aici, doar aici ma pot descarca, aici simt ca sunt inteleasa si imi pot plange copilul fara sa ma judece nimeni. Ii multumesc Biancai Brad si tuturor celor care au contribuit la aceasta frumoasa organizatie, EMMA este pansament pentru sufletele atat de greu incercate. Nu exista durere mai mare decat pierderea unui copilasi indiferent de varsta sau cat de mica era sarcina, noi mamele ne iubim copii din secunda in care stim ca se afla in pantelece noastre, asta ar trebui sa inteleaga toata lumea. Iti multumesc inca odata Mihaela pentru feumoasele cuvinte, mi-au mers la suflet.. mii de >:D< si multe @};- pentru ingerasul tau Ricardo Stelian

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 16 Iun 2017, ora 12:18
de Grapa Mihaela
Știu ca e greu,dar îți spun din propria experiență ca o sa mai treacă durerea cu timpul. În timp vei mai avea căderi dar vei învață să te ridici mai ușor. Și eu mă simțeam vinovata pentru multe, deși am făcut tot ce mi-a stat în putință,și mă mai simt și acum uneori .Știu ca oamenii care nu au trecut prin asta nu îți pot înțelege durerea ,eu nu am vorbit cu nimeni în afară de soțul meu,care de multe ori îmi spunea,la fel ca tie,sa nu mai vorbim despre asta pentru ca ne face rău. Iar acum de o perioada vorbesc cu o mamica care a trecut prin asta,ea ma mai ajuta sa ma ridic din caderile mele.Fi sigură că și pe el îl doare la fel de mult,doar ca nu ști cum sa-și exprime sentimentele.Bărbații cred ca trebuie sa fie tari pentru noi ,și e greșit. Ar trebui încurajați sa plângă si sa-și exteriorizezi durerea pentru ca ne-ar ajuta mai mult așa. Încurajează-l da vorbească despre sentimentele lui.Nu te mai supăra din cauza lui și încearcă sa-l înțelegi, amândoi aveți nevoie de înțelegere. După ce am suferit foarte mult gandindu-mă ca el nu mă înțelege și nu suferă la fel ca mine,acum am înțeles că nu este așa și de aceea iti spun sa nu mai suferi pentru asta.
Știu cât sunt de groaznice replicile pe care le auzi de la alții ,dar oamenii spun toate astea pentru ca nu știu ce sa spun altceva,ei cred ca te încurajează spunandu-ți toate astea.Oamenii nu sunt educați pentru astfel de situații și de aceea nu știu cu sa reacționeze .Încearcă sa nu mai pui la suflet toate vorbele și sa-i înțelegi mai mult,deși tu simți ca ar trebui tu sa fi înțeleasă.
Știu ca ai fi făcut orice pentru puiul tău și nu poți accepta ca nu mai e.Și eu am fost revoltată pe Dumnezeu și mai sunt și acum uneori,dar mai cred și ca El este singurul care ne poate ajuta și ne poate alina sufletul.El ne va înțelege mereu și nu ne va lăsa .Îți e greu sa accepți ca așa a fost sa fie și sa mergi mai departe pentru ca îl iubești la fel de mult ca oricare alta mama.Legătură dintre mama și copil este la fel de mare ,indiferent de vârsta și condițiile în care a trăit. Dumnezeu sa iti aline sufletul!Te îmbrățișez strâns și mă gândesc la tine.FI PUTERNICA!EU SUNT LÂNGĂ TINE. >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 16 Iun 2017, ora 23:19
de OanaAndrada
Iti multumesc mult pentru sprijin, sotul meu intotdeauna a fost o persoana inchisa... nu vorbeste despre lucrurile care il framanta si mi- se pare ca nu ma intelege, el este mai copilaros, cateodata cred ca nu realizeaza gravitatea lucrurilor care se intampla, el este pasionat de motoare, acum si-a gasit refugiu in pasiunea lui... cand incerc sa vorbesc despre sarcina, despre copil nu vrea sa asculte, cum ti-am spus, zice ca imi fac rau si ca exagerez... mi-ar face tare bine sa pot vorbii cu el dar nu am sanse... azi se implinesc 3 saptamani de cand nu il mai am pe puiutul meu... ma termina durerea asta si intrebarile fara aspuns pe care cred ca le voi avea toata viata... mi-se pare ca toti au trecut peste, se comporta ca si cum nu ar fi existat.. acum ca sa fie totul rau pana la capat, sefa mea mi-a spus ca muta sediul in afara Bucurestiului si eu am ramas fara servici... am vb cu ea sa imi tina cartea de munca pana imi gasesc in alta parte ca sa nu ma afecteze in cazul in care raman curand insarcinata si a fost deacord, toti imi spun acum ca sa astept sa ma angajez si dupa cateva luni sa incerc sa am un bebe dar eu nu vrau sa astept, mi-se pare ca pun banii pe primul loc iar pt mine pe primul loc este sa am un copilasi, nu vreau sa mai astept, simt ca daca voi avea iar un puiut in burta imi va fi putin mai usor.. asa cred... nu mai stiu ce sa fac, incotro sa o iau si cum sa ii fac sa ma lase sa fac lucrurile asa cum simt eu sa nu puna presiune pe mine si sa nu ma mai zapaceasca toti cu sfaturi inutile... :(
Te imbratidez strans si iti multumesc inca odata ca te gandesti la mine :* >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 17 Iun 2017, ora 08:02
de Grapa Mihaela
Cu mare drag sunt lângă tine.Sa ști ca și soțul meu este o persoana foarte închisă și trebuie sa trag mult de el ca sa vorbim despre orice.Nu trebuie sa îi asculți pe alții,fa ce simți tu ca este bine pentru tine.Traieste-ți suferința așa cum simți tu,fără sa iti fie teama ca vei fi judecata. Nimeni nu are dreptul sa te judece pentru ca nu știe ce e în sufletul tau si nu trece prin ce treci tu.Dacă tu simți ca ești pregătită psihic și fizic să ramai iarăși însărcinată și crezi ca asta te-ar ajuta,ar trebui sa o faci.Fa ce simți și nu îi mai lasa pe alții sa te zăpăceasca cu ideile lor.
Te pup și te îmbrățișez strâns!

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 19 Iun 2017, ora 22:33
de OanaAndrada
Offf, puiul meu... imi e din ce in ce mai greu sa accept plecarea ta.. ce ma fac eu fara tine? De ce nu pot da timpul inapoi sa schimb ceva, sa te am in continuare sau macar sa te mai simt odata... imi vine sa mooor de dorul tau ingerasul meu. Nu mai rezist cu durerea asta, nu mai pot, nu stiu ce sa fac sufletelul meu, sunt disperata, nu mai pot. Acum 4 saptamani iubirea mea mica am aflat ca te pot pierde, dar erai inca acolo si ma linisteai cand miscai, imi dadeai putere si speranta dar acum cine sa imi dea putere?? Cine sa ma faca sa sper ca va fi totul bine?? Tu nu mai esti si nimeni nu iti poate lua locul, simt ca cedez, incerc sa fiu puternica sa nu o vezi pe mamica ta asa dar nu mai pot baietelul meu scump, nu mai am rost pe lumea asta fara tine. Tu m-ai facut sa imi doresc sa traiesc, tu ma tineai in viata..cine ma mai tine acum? De ce nu imi poti raspunde la intrebarile astea? Cum sa invat sa traiesc fara tine cand tu erai ancora mea? Nu exista durere mai mare puiu meu decat ce simt acum, nimic din ce s-ar intampla in jurul meu nu va durea atat de tare... te vreau inapoi puiu meu.. cum sa fac asta?? Cum sa il conving pe Dumnezeu sa te trimita inapoi la mine? Te iubesc copilul meu, te iubesc cu toata fiinta mea, din tot sufletul meu si cu toata inima mea. Te implor minunea mea, vino inapoi la mine, te rooog...

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 20 Iun 2017, ora 12:54
de Grapa Mihaela
Nu îți pierde speranta,draga mea.Fi tare,și chiar daca totul este negru în jurul tău,încearcă sa vezi luminița de la capătul tunelului.Înțeleg cat de greu iti este ,dar fi puternica și încearcă sa cauți putere și în cele mai marunte lucruri.Eu sunt lângă tine. >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 20 Iun 2017, ora 13:06
de Grapa Mihaela
Gandeste-te ca ai oameni lângă tine care te iubesc și cărora le pasa de sentimentele tale.Gandeste-te ca ai cel mai bun soț, cum ai spus tu, care te iubeste mult.Pe mine m-a motivat foarte mult dragostea pe care i-o port sotului meu si mi-a dat putere sa merg mai departe si sa sper la mai bine.Nu uita ca nu ești singura >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 21 Iun 2017, ora 00:18
de OanaAndrada
Offf...este atat de greu.. toti in jurul meu sunt fericiti..eu simt ca mor... simt ca nu mai pot trai fara el... il vreau inapoi... copilul meu drag... vreau sa fiu cu el... iti multumesc ca imi esti alaturi, conteaza f mult pentru mine, iti multumesc din suflet

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 21 Iun 2017, ora 09:29
de Grapa Mihaela
Offf... îmi pare nespus de rău că trebuie să te confrunți cu astfel de sentimente,și eu le-am trăit și știu cât de greu e.Și eu îi vedeam pe toți în jurul meu fericiți iar eu simțeam ca mor,mai am și acum momente din astea și mă revolt pe viață și pe tot.Viața este nedreapta uneori dar mă alina gândul ca Dumnezeu ne va răsplăti pentru toată suferința asta, așa cum îmi spune preotul ,,Dumnezeu nu rămâne dator''.Sper din suflet sa se întâmple și aștept cu nerăbdare acel moment.Îmi doresc din suflet sa fim mai bine toate.Înțeleg ca iti vrei puiul înapoi și ai da orice sa mai fi măcar o clipa lângă el,și eu simt la fel,dar trebuie sa ințelegem că acest lucru este imposibil.Ei mai pot fi doar în sufletele și gândurile noastre.Orice am face de acum încolo nu mai putem da timpul inapoi,putem doar sa-i iubim,sa nu îi uitam niciodata si sa ne traim viata in asa fel incat sa ii facem fericiti acolo unde sunt.Sunt convinsa ca ei ne văd și își doresc sa fim mai bine.Știu ca poate vorbele astea sunt in zadar ,dar vreau sa ști ca sunt lângă tine și mi-as dori sa pot face mai mult.Ai grija de tine!Te pup. >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 21 Iun 2017, ora 14:22
de OanaAndrada
Iti multumesc mult.. jur ca daca ar fi omenesc posibil i-as da lui anii ce ii mai am eu de trait, as opri doar 2 secunde, atat, sa il vad si sa il ating, atat... sunt convinsa ca orice mama si-ar da viata pentru copilul ei, consider ca durerea e aceeasi la toate namele de ingeri doar ca fiecare si-o traiesc diferit, sunt mame puternice sau mame care nu isi mai gasesc nici un strop de putere fara puiul lor... la inceput faceam parte din categoria mamelor puternice, si asta pentru ca nu realizam ca el numai e, cu trecerea timpului am ramas fara putere, s-a dus in fiecare secunda traita fara el cate putin si acum nu mai am nici un strop. Cand vad cate un baietel pe strada imi vine sa mooor, dar totodata parca il vad pe el in toti si imi vine sa ma duc sa ii iau in brate si sa ii strang pana mi s-e mai duce din durerea asta din piept dar imi dau seama ca nimeni nu ii poate tine locul pe pamant, incerc chiar daca nu imi iese, sa ma obijnuiesc cu ideea ca am un Inger sus , Ingerasul meu si numai al meu care ma priveste si ma asteapta acolo cand o sa imi vina randul. Crede-ma deja ma ajuti mai mult decat speram.. poate imi lasi in privat un numar de tel sau Facebook sa comunicam mai usor.. te imbratisez strans si eu iti sunt alaturi ori de cate ori ai nevoie.

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 27 Iun 2017, ora 20:50
de OanaAndrada
Puiu meu, maine ma duc la spital sa iau rezultatul necropsiei... am fost atat de proasta, nu am stiut atunci ca exista posibilitatea sa te iau acasa... nu am stiut ce semnez, am crezut ca asa trebuie, nu am stiut ca te condamn la asta... ma doare sufletul doar cand ma gandesc ca te-au chinuit, chiar daca tu nu ai simtit, pe mine ma doare sufletul... offf ingerul lui mami, ce dor imi e de tine, imi e din ce in ce mai greu, m-am inchis in mine, nu mai pot sa vorbesc cu nimeni..nu stiu ce sa zic, nu imi pot exprima in cuvinte durerea, este mult prea mare puiu meu. Ce nu as da sa te am in burtica, saptamana asta se implineau 25 de saptamani..acum se implinesc 5 saptamani de cand nu mai esti iubirea mea mica. Te iubesc baietelul meu si te astept sa vi in vis, sa te mai vad macar putin, macar asa ca nu mai rezist, ma omoara dorul de tine... azi am vazut atatea femei insarcinate, am vazut hainute pentru tine, mi-te imaginam imbracat in ele, de cate ori vad un copil ma gandesc ca tu iubirea mea nu ai apucat sa te bucuri de tot ce ofera lumea asta, viata asta pe care iti jur ca o faceam sa fie atat de frumoasa pentru tine... pentru mine acum este un cosmar continuu fara tine sufletelul meu... te iubesc ingerasul meu frumos!

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 27 Iun 2017, ora 21:23
de Grapa Mihaela
Curaj draga Oana pentru ziua de mâine. Știu cât de greu iti e și cât de mult suferi pentru ca ai semnat hârtia aia.Și eu am făcut același lucru și va rămâne mereu cel mai mare regret al meu,deși sunt constienta ca nu mai judecam în momentul ăla și nu mi s-a dat posibilitatea sa întreb pe cineva,nici măcar pe soțul meu.Timp de câteva săptămâni am trăit intr-o continua negare , într-un coșmar din care speram sa mă trezesc.În fiecare zi îi cer iertare puiului meu si lui Dumnezeu și trăiesc cu speranța că mă vor ierta.Ti-am trimis mesaj în privat,l-ai primit?Dacă da,da-mi un semn.Te îmbrățișez cu drag.Fi tare! >:D<

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 27 Iun 2017, ora 22:29
de OanaAndrada
Scuza-ma Mihaela nu il vazusem, multumesc mult pentru sprijin, conteaza enorm, stii si tu asta... ma gandesc cu groaza ca acum nu mai este deloc, niciunde pe pamant...este mult prea dureros, imi este teama pentru ziua de maine, imi este teama de ce voi afla... indiferent de rezultat tot greu imi e, daca a fost o problema cu el, ma gandesc ca a suferit saracutul la mine in burtica, daca a fost din vina organismului meu si el nu a avut nimic, ma gandesc ca i-am facut rau... ca l-am omorat eu, ca a murit din cauza mea, ca nu am avut grija de mine...ma simt atat de vinovata, stau si ma gandesc "ca daca nu faceam aia poate era bine". Oricum privesc lucrurile ma simt vinovata, ma apasa tare vina asta... azi m-am intalnit cu verisoara sotului care e insarcinata, nu simt invidie, Doamne Fereste, dar ma doare pentru ca stiu ca trebuia sa fiu si eu la fel, sa imi simt copilul in burtica, sa am mersul ala de ratusca pe care il ador la femeile insarcinate, nu pot accepta faptul ca nu mai este, nu pot... imi doresc sa raman iar insarcinata dar imi e teama, m-am chinuit tare mult sa il am pe el, ani la rand incercam fara rezultat si cand imi pierdusem speranta, a aparut ingerasul meu, nu pot explica in cuvinte cand am vazut 2 liniute pe testul de sarcina, nu imi venea sa cred ca este al meu, repetam zilnic teste numai de dragul de a vedea 2 liniute, atunci nici prin minte nu imi trecea ce avea sa urmeze... mereu am gandit ca dupa atata suferinta Dumnezeu s-a indurat si de mine si mi-a trimis un copilasi ca sa am si eu parte de minunea mea in viata... nu inteleg de ce mi l-a luat, cu ce am gresit in viata asta atat de rau inacat sa imi ia copilul, orice as fi suportat si m-as fi resemnat dar, copilul meu..ce vina avea el... durerea asta este din ce in ce mai greu de suportat, imi e teama ca se va intampla iar ca inainte si nu mai reusesc sa raman si nu mai am rabdare, vreau sa stiu ca am in pantece puiul meu si vreau sa cred ca tot baietelul meu se va intoarce la mine intr-un alt trupusor... majoritatea imi spun sa astept 6 luni minim pana la o noua sarcina dar mi se pare atat de mult, parca si aceste 5 saptamani par o vesnicie dar 6 luni... e prea mult...poate gresesc ca ma gandesc la un alt copilasi, poate nu sunt corecta fara de puiul meu care l-am pierdut dar sper ca de acolo de sus ma intelege ca altfel nu mai pot merge inainte, si sper sa ma ierte pentru asta dar vreau sa stie ca nici un alt copil nu ii va lua locul, mereu va fi primul meu copil, minunea mea si ingerasul sufletului meu, ingerasul meu aici pe pamant. Mereu ma voi gandii cum ar fi aratat, daca semana cu mine sau cu taticul lui, daca mostenea ambitia mea sau incapatanarea sotului, daca era sensibil ca mine sau mostenea pasiunea sotului pentru motociclete... sunt ganduri pe care le tin pentru mine, pe care le voi avea mereu pana in ziua cand ne vom intalni sus in cer. Ne auzim curand draga mea Mihaela. Multumesc din suflet inca odata pentru tot. Mii de >:D< pentru tine si multe @};- @};- @};- pentru Ingerasul tau!

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 28 Iun 2017, ora 19:50
de OanaAndrada
Iubirea mea, mamica ta de luni va avea alt job... sunt asa de nelinistita, mi-sa schimbat viata radical de cand nu mai esti tu... vreau sa fie totul ca inainte, sa am vechiul job plictisitor, sa astept sa vina luna august sa intru in prenatal ca sa te astept pe tine.. atat de usor era daca tu existai...atat de mult s-a complicat totul acum... simt ca nu traiesc viata asta, parca joc intr-un film prost... vorbeste tu cu Doamne Doamne, poate pe tine te asculta si hai sa dam timpul inapoi sa evitam sa se intample ceva rau cu tine puiul meu... te rog mult puiu meu sa ma ierti.. azi am aflat ca tu ai fost sanatos, ai murit din vina mea puiul meu, din cauza organismului meu prost, defect... Doamne cata vinovatie am in suflet iubirea mea mica, nici nu iti imaginezi... ma doare sufletul, nu mai pot, nu mai am rabdare nici sa respir, nu mai vreau, nu e corect ca eu ca si mamica a ta sa respir si tu nu.. nu e corect deloc, nu trebuie sa fie asa...offf iubirea mea, imi e din ce in ce mai greu sa traiesc fara tine... te iubesc ingerasul meu iubit!

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 3 Iul 2017, ora 22:55
de OanaAndrada
Iubirea mea mica, azi ti-am simtit lipsa atat de mult... nu imi gasesc locul nicaieri, nu pot face nimic... saptamana asta se implinesc 6 saptamani de cand nu mai esti cu mine, de cand inimioara ta nu mai bate langa a mea... e atat de greu fara tine ingerul meu, totul e greu fara tine... nu stiu cum sa fac sa continui sa traiesc puiul meu mic... imi e dor de tine sufletelul meu scump. Te iubesc din tot sufletul meu si cu toata fiinta mea copilasul meu...

Re: Ai fost minunea mea iar acum esti ingerul meu... Te iubesc!

MesajScris: 7 Iul 2017, ora 01:55
de OanaAndrada
Offf...iubirea mea, azi se implinesc 6 saptamani...6 saptamani de cand te-am pierdut...6 saptamani de cand nu mai pot sa traiesc...tot azi puiul meu cred ca ramanem numai noi 2.. eu aici si tu sus in cer... de azi e posibil sa te am numai pe tine puiu meu... te iubesc ingerul meu si voi trai cu amintirea ta toata viata... sper sa von cat mai curand dupa tine...