Pagina 2 din 5

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 28 Apr 2017, ora 07:07
de Nela
Ce m-as face eu fara tine, Mihaela ?! Nu ne cunoastem, dar esti mai aproape de suferinta mea cum nu mai este nimeni ! Iti multumesc ca esti.

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 28 Apr 2017, ora 10:52
de Grapa Mihaela
Si eu iti multumesc ca esti.Te pup :x >:D<

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 28 Apr 2017, ora 12:45
de Nela
Pupicei si pentru tine. >:D<

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 18 Mai 2017, ora 15:10
de Nela
Uneori mi se pare ca uit.... Apoi, imi dau seama ca e doar ceva de moment, doar constientizez ca au trecut cateva ore in care nu m-am gandit la tine. In fiecare zi ma gandesc la tine. Fara exceptii. Uneori mi se pare ca durerea pierderii tale este mai putin intensa, apoi are grija cineva sau ceva sa imi aduca aminte ca nu esti. Si atunci totul apare ca o furtuna.
In ultimile tale 2 saptamani, te trezeai in fiecare dimineata in timp ce ma pregateam sa merg la serviciu. Adica, in jurul orei 7. Apoi, erai iar mai activa in jurul orei 13 si apoi seara, cand ne odihneam amandoua in pat. Ce fenomene suntem noi, femeile/mamele ! Mi-au trebuit 2 saptamani sa te simt in fiecare zi, doar 2 saptamani sa ma invat cu ceva si apoi, dupa ce n-am mai simtit, dupa ce nu te-am mai simtit sa imi doresc acele senzatii mereu. Sa imi lipseasca atat de mult miscarile tale. Au trecut aproape 5 luni, dragoste. Inca mai am vocea doctorului in minte, care era de garda la urgente, cand mi-a spus "Din pacate nu se mai poate face nimic." Mi-a aratat ca am pierdut prea mult lichid. M-a internat, desi nici macar nu venisem cu gandul ca o sa ma interneze. In capul meu, n-a fost niciodata (de cand am aflat de tine ) posibilitatea sa se ajunga unde s-a ajuns. A fost un soc. Era ora 4 dimineata cand mi s-a facutr internarea. Pana la ora 11 asistenta ma ruga sa ma linistesc ca sa nu se inrautateasca starea. Aveam si febra. Febra aceea urata si frisoanele au facut diferenta intre a fi si a nu mai fi. De la ora 11 pana la ora 20.30 am stat in perfuzii ca sa imi provoace nasterea ta. Inainte sa-mi puna perfuziile stiu sigur ca te-am mai simtit miscand. Cred ca era in jurul orei 9. Pana la ora 20.30 totul a fost egal cu 0 . Stateam pe un pat de spital si trebuia sa te nasc. Durerile au inceput sa fie mai mari in ultima jumatate de ora, cred. Nu stiam ce trebuie sa fac, nu stiam cum sa fac, dar ... am facut. Te-am nascut la ora 20.30. Eram epuizata ! Si disperata. Stiam ca din clipa aceea nimic nu va mai fi cum a fost. Apoi, nu mai stiu.
Au trecut zile, au trecut luni, dar fiecare zi reprezinta doar o lupta intre a ma "modifica" conform ... situatiei.

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 19 Mai 2017, ora 06:48
de caresse
Draga mea Nela...ti-am citit povestea ...si ultimul tau mesaj l-am simtit ... inima mea plange pentru fetita ta scumpa,Maia Elena ...si pentru toti ingerasii si parintii lor ...

Vor trece ani panacand tevei invata sa traiesti cu durerea ... nu vei uita nicicând de micuta ta .... si ea va creste in sufletul tau ... sunteti mama si fiica indiferent de dimensiunea in care va aflati ...iubirea voastra nu poate fi distrusa de timp si spatiu !

Nela,sa nu uiti un lucru foarte important : SI MAIA TE IUBESTE ! Ea e mereu langa tine, fii atenta si o s-o vezi,o s-o simti ,o s-o auzi. Parintii de ingeri au o altfel de viziune si de intelegere a vietii !

Te imbrarisez straaaaaaans iar Maiei ii trimit un cer de (*) (*) (*) (*) (*) (*) (*) (*) (*)
Zbor lin,pui mic ! @};-

viewtopic.php?f=38&t=206&p=110576#p110576

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 22 Mai 2017, ora 15:18
de Nela
Iti multumesc pentru sprijin si alinare, Caresse. Mi-e frica sa nu uit datele importante legate de ea, de aceea am scris ultimul mesaj. Cum ar fi ora cand s-a nascut, greutatea ( 520 g), ora cand mi s-a rupt apa (03.00) si tot ce am simtit in ziua aia si dupa.
Pupici si imbratisari.

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 1 Iun 2017, ora 19:27
de Nela
Un munte de pupici pentru tine, dragostea mea ! E ziua ta si a tuturor copiilor. Esti parte din inima mea. >:D< :x

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 3 Iun 2017, ora 02:49
de OanaAndrada
Buna, sunt noua printre voi pentru ca din pacate de o saptamana sunt mama de inger, fericirea mea a durat aproape cat a ta, a mea doar 20 de saptamani...acum o saptamana mi-am simtit puiul pentru ultima data. Citind randurile tale parca imi citeam gandurile mele...m-am chinuit foarte mult sa am o minune de copilasi si cand a venit m-am gandit ca toata lumea e a mea, era totul pentru mine, vineri pe 26.05.2017 l-am simtit incontinuu de la ora 4:30 dimineata pana dupa-masa la 14:00 la ora 15:30 a iesit sacul cu lichid si la ora 22:00 l-am nascut pe el.. mi s-a rupt sufletul de mila lui... nu inteleg de ce ingerasii nostri nu au avut sansa sa traiasca, sa se bucure de iubirea noastra...durerea fizica parca nici nu a fost ma doare prea tare sufletul...inca nu realizez ca nu mai este, astept sa miste mereu, ma mangai pe burta dar imi dau seama ca nu mai e acolo.. l-am visat in dimineata asta, parea ca este parasit si ii era fomica, nici nu mai pot manca gandindu-ma ca poate el este flamand. Te rog spune-mi cum ai reusit sa mergi inainte pana acum? Eu simt ca nu mai am putere sa continui... :(

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 3 Iun 2017, ora 09:49
de Nela
Oana, mi s-a strans inima citindu-ti randurile.... Mi-as dori sa fii langa mine si sa te tin in brate strans si sa simti ca sunt alaturi de tine. Imi pare rau ca treci prin ce am trecut si eu si toate mamele de aici, imi pare rau ca ne urmezi pe drumul asta. Intrebarile pe care le ai tu acum, inca le am si eu si crede-ma ca nu stiu daca voi avea raspuns vreodata. Cred ca esti la fel de furioasa ca orice mama care si-a pierdut puiul. Un copil in care ti-ai pus toate visele si care ar fi reprezentat toata mandria ta si toata forta de a infrunta orice obstacol al vietii. A reprezentat multe, stiu.
Puiului tau nu-i este fomica, scumpa mea, puiului tau ii este bine acum.
Esti mai puternica decat crezi, Oana.... crede-ma !
>:D< :*

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 3 Iun 2017, ora 12:09
de OanaAndrada
Off... ma simt atat de vinovata, poate daca mergeam mai devreme la doctor se putea face ceva, am trait cu speranta de luni noaptea pana vineri dimineata cand au spus ca nu mai au ce sa faca, si nici atunci nu am incetat sa sper, m-am gandit ca poate or sa imi faca ceva si nu am mancat toata ziua, din cauza asta ma gandesc ca poate lui ii e fomica. Nu ma pot impaca cu ideea, toti din jurul meu imi spun ca sa merg inainte dar cum sa reusesc sa fac asta fara puiul meu? imi spun ca e bine ca nu s-a intamplat nimic cu mine dar eu preferam sa plec cu puiul meu, sa am grija de el acolo sus macar daca aici nu am avut ocazia... sper sa stie ca aici e mamica lui care il iubeste mai mult decat orice pe lume si il voi toata viata, pana ma voi intanli cu el... iti multumesc pentru cuvintele frumose, >:D< este linistitor sa stii ca cineva iti impartaseste durerea si te intelege exact prin ce treci... doar mamele de ingeri pot intelege =((

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 3 Iun 2017, ora 12:33
de Nela
Nu aveai de unde sti ca se va ajunge aici. Daca ai fi stiut cu siguranta ai fi rasturnat muntii pentru puiul tau. La fel am fi facut toate. E normal sa nu reusesti sa te impaci cu ideea ca puiul tau nu mai e. Ti l-ai dorit enorm. Cum ai zis si tu ai sperat pana in ultimul moment. Puiul tau stie, cu siguranta, ca mamica lui l-a iubit mai presus de orice si ca o sa-l iubesti mereu. Si el te iubeste pe tine.
Esti puternica, Oana, chiar si atunci cand simti ca te prabuseste dorul de el.

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 3 Iun 2017, ora 16:44
de OanaAndrada
Sper din suflet sa stie si sa nu fie suparat pe mine, de cate ori dorm cred ca il visez, ma simt fericita dar nu imi amintesc de fiecare data, insa, mi-a ramas intiparit in minte chipul lui de ieri dimineata cand l-am visat si i-am dat sa pape... cum il pot comemora? Cum ii pot da de aici sa pape? Mi-au spus ca nu ii pot imparti deoarece nu a fost botezat...ma doare sufletul cand vad cate persoane trec prin tragedia asta, cati ingerasi pleaca la Dumnezeu inainte sa apuce sa cunoasca lumea in care mamicile lor ii asteapta, este atat de nedrept prin ce trecem, este atat de nedrept ca nu putem sa ne bucuram de strigatul ingerasilor nostrii, sa ii auzim cum rad, cum plang si mai ales cum ne spun pentru prima oara "mama" atatea vise spulberate si atatea lacrimi varsate, de ce? Pentru ce? Cu ce gresim noi ca ne dorim sa avem in brate o minune? De ce Dumnezeu ne da ca sa ne ia atat de repede? Nici un parinte nu merita sa isi planga copilul, nu asta e legea divina.. copii trebuie sa isi planga parintii atunci cand pot razbate singuri. Ce pacat are un pui atat de mic ca sa plateasca cu viata? Nu pot intelege asta , nu ma pot resemna, nu pot accepta asta si nu pot fi de acord cu asta. Poate gresesc cum gandesc, poate nu e normal sa fiu suparata pe Dumnezeu, dar nu il pot intelege , este cu mult peste puterea mea de a intelege de ce ia la el puisori atat de micuti si nu ii lasa sa cunoasca mangaierea mamei si iubirea din sanul familiei... =((

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 6 Iun 2017, ora 07:31
de Nela
Scumpa mea, cum sa fie puiul tau suparat pe tine ? Doar el stie cum iti batea inima cand vorbeai cu el si doar el stie cat de mult a insemnat pentru tine. Doar la asta nu te mai gandi niciodata - ca baietelul tau este suparat pe tine. Mi-ai spus ca vrei sa imparti in memoria lui si ca ti s-a spus ca nu e bine. Oana, fa cum simti tu ca e mai bine pentru linistea ta..... Presupun ca ai putea sa faci ce vrei tu, daca asta te face sa te simti mai bine. Poti sa zici in gand ca e pentru puiul tau, sa dai si sa te simti bine si tu si cel care primeste. Nu consider ca ar fi nimic rau.
Repeta-ti mereu ca nu a fost vina ta, ca ai facut tot ce ai crezut ca este mai bine pentru baietelul tau.
Este nedrept ce ti se intampla si nu trebuia sa fie asa....
Alaturi de tine >:D< >:D< >:D<

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 6 Iun 2017, ora 17:15
de OanaAndrada
Multumesc din tot sufletul pentru cuvintele pline de bunatate, aici am gasit sprijinul de care am nevoie, am gasit persoane care ma inteleg si care nu imi spun "bine ca esti tu sanatoasa, esti tanara ai timp sa faci copii" oare de ce nu inteleg ca am un copil deja, ca il iubesc si ca el v-a fi mereu primul meu copil si ca eu tanjesc dupa atingerea lui, dupa zambetul lui? Imi pare nespus de rau ca si tu ai trecut prin asta, nu exista durere mai mare pe lume, nici un om nu merita sa simta asta...

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 8 Iun 2017, ora 10:30
de Nela
Cine altcineva decat noi, mamele care au pierdut un copil, stim prin ce treci, cu ce sentimente te lupti ?! Stiu ca e greu si stiu ca ai momente in care ai vrea sa mergi undeva departe sa nu mai stii nimic si de nimeni. Stiu ca nu sunt multi cei care te inteleg. Dar, ori de cate ori simti ca nu esti inteleasa sau ca nu mai poti, vorbeste cu mine, cu noi.

Te imbratisez strans .

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 9 Iun 2017, ora 15:09
de OanaAndrada
Iti multumesc mult, azi se implinesc 2 saptamani decand nu mai e puiul meu... sper din suflet Dumnezeu sa ne dea putere sa mergem inainte...
Te imbratisez cu drag!

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 9 Iun 2017, ora 15:54
de Nela
Imi amintesc cum ma simteam eu cand au trecut 2 saptamani de cand dragostea mea nu mai era..... A trebuit sa ma intorc la serviciu (am avut doar 2 sapt. concediu medical) si .... mi-a fost atat de greu. Au fost intrebari la care nici macar n-aveam puterea sa raspund, lacrimi care mi se opreau in gat si cand nu mai puteam sa le retin trebuia sa iau o scurta pauza..... Of ...ca tare greu si crud a mai fost !!! Tin minte ca multa vreme imi venea sa o iau razna cand vedeam un copil mic sau vreo femeie insarcinata. Dor amintirile.... si doare pierderea.
Acum toate te dor... E adevarata expresia aia "ti se frange inima". Stiu ca simti acum ca pur si simplu inima ta se rupe in doua, dar va fi mai bine, promit. Te inveti cu durerea. Stiu ca pare absurd, asa credeam si eu.
:*

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 9 Iun 2017, ora 22:40
de OanaAndrada
Offf sa stii ca este adevarata expresia... chiar doare... fizic simt o durere in piept si nu am ce sa ii fac...nu trece nici cand plang... parca se accentueaza... si eu incep serviciul luni, chiar nu imi arde, sper sa ma pot concentra... toti imi spun sa am rabdare dar, nu pot.. am in jurul meu numai fete insarcinare, 2 verisoare, 2 prietene.. ne faceam planuri ca iesim cu bebelusi in parc... si mie imi vine sa mor cand vad un alt copilasi, ma gandesc la el, ca el nu a avut sansa sa vina pe lume.. imi doresc din suflet sa fiu din nou insarcinata si nu am rabdare sa astept, vreau sa cred ca sufletul micutului meu se va intoarce la mine intr-un nou trupusor si am sa il pot mangaia si tine in brate, am sa il pot ingrijii si rasfata... tu ai incercat sa ramai din nou?

Re: Scrisoare deschisa catre copilul meu

MesajScris: 10 Iun 2017, ora 09:40
de paulabianche
Off, Doamne...citesc si plang...de unde atatea lacrimi??!!
Micuta mea Sabina s-a stins la 28 de saptamani si 2 zile, si s-a nascut, fara viata duminica, in ziua de rusalii..
O minune de fetita..perfecta, exact asa cum mi-o imaginam..
De ce s-a intamplat? Nu se stie!! Cateva zile in urma era totul bine, facuse ecografie si apoi...apoi nu am mai simtit-o!
De vinery de cand am aflat nu ma pot opri din plans...ma doare si imi vine sa urlu!!