Forumul EMMA

MAIA ELENA,

Ai fost cel mai frumos si important capitol din viata mea, dragoste . Regret mereu ca nu mai esti si ca nu am avut puterea sa te vad sau sa te simt la pieptul meu. Pentru 22 saptamani ai fost zambetul meu si puterea de a merge mai departe. Ai fost lacrimile de fericire cand vorbeam cu tine si starea de euforie cand te simteam. Ai fost mandria si starea de implinire a mea, dar si a lui tati. Pentru noi, vei exista mereu in amintirile noastre. Amintiri dragi, pretioase ale sufletelor noastre.
Se spune ca de la fiecare persoana avem de invatat, cate ceva. Am invatat multe de la tine, dragoste. Cum sa-mi pastrez calmul, cum sa ma alimentez mai sanatos si … cum sa iubesc pana la infinit o persoana pe care nu o cunosc. Acum invat cum sa merg mai departe. Dar mai am de invatat atat de multe… ! Si lectiile sunt dure.
Din fericire il am pe tati al tau, care reprezinta optimismul meu.
Dragostea mea, o sa te vad in fiecare fetita care-mi zambeste fara sa o fi facut sa zambeasca, o sa te vad in ochii lui tati, pentru ca mi-am dorit sa-i mostenesti si o sa “umblu” in amintirile noastre de fiecare data cand imi va fi dor de tine.
Maia Elena, instinctual matern mi s-a dezvoltat la maximum datorita tie, iar in lipsa ta simt ca tot ce vreau este sa o iau de la capat si sa incerc ca de data asta sa ajung la un final fericit. Va fi bine pentru ca am invatat atat de multe de la tine si pentru asta iti multumesc enorm de mult.
Nimeni nu o sa te inlocuiasca, dragostea mea. Vei ramane mereu prima.
Ai fost parte a sufletului meu si odata cu plecarea ta, ai luat si o bucatica din mine.
Tati si mami te-au iubit mult, mult, mult si mai mult.

Sunt sigura ca el simte la fel !
Alaturi de tine cu toata inima !

Iti multumesc din inima, Corina Silvia ! Te imbratisez strans.

De cate ori, dragostea mea, te mai pierd si in cosmaruri ?

>:D

Cum mai ești draga mea?
Sa ști ca sunt mereu cu gândul la tine.Toate gândurile mele bune te vor însoți mereu.
Te îmbrățișez strâns și îmi doresc sa fi din ce în ce mai bine.

Sunt mai bine, Mihaela. Incerc sa fiu optimista pentru ca stiu ca nu mai pot face nimic in ce priveste trecutul. Ma gandesc cu drag la fiica mea si mi-e dor de ea, mai ales ca mai stiu cateva viitoare mamici care trebuie sa nasca in perioada in care trebuia sa nasc eu. Dar astept sa-mi vina si mie randul. Ma bucur ca te-ai gandit la mine si sa stii ca si tu esti in gandurile mele pentru ca ai fost prima persoana cu care am vorbit deschis despre mine si de spre ce s-a intamplat cu fata mea. Te imbratisez strans, strans si cu drag. Sper ca timpul sa-ti aline sufletul ...

Mă bucur draga mea ca ești mai optimista și încerci sa mergi mai departe .Te pup și te îmbrățișez cu drag.

Gânduri bune sunt îndreptate spre tine si fetita ta Maia Elena. Te îmbrățisez stâns așa cum doar mamele de îngeri știu să facă.
Mă bucur că ai ales să împărtășești cu noi experieța trăită de tine, este un prim pas spre vindecare iar faptul că ai găsit puterea să îi mulțumești pentru ceea ce ți-a oferit în timpul scurt pe care l-ați petrecut împreună este dovada că poți merge mai departe în călătoria ce o ai de făcut.

Minunea ta este parte din tine și trăiște alături de tine doar că este într-o altă dimensiune nu departe de cea fizică în care trăim acum. Coșmarurile pe care le ai au o misiune, acea de a vindeca sufletul tău rănit, vin să te ajute să accepți plecarea ei. Când se va mai atenua durerea, visele cu ea se vor schimba.

Sunt cu sufletul alături de tine.

Nicoleta, iti multumesc din inima pentru cuvintele pe care le-ai gasit pentru mine. Cuvinte, care s-au transformat din ganduri. Conteaza foarte mult sa stiu ca cineva se gandeste la mine, ca imi cunoaste si intelege durerea. Stiu ca aici, fiecare persoana incurajeaza si incearca sa aline o alta persoana ca si cum ar fi o bucatica din propriul "eu". Si asta e ceva foarte, foarte placut.

Ce frumos ar fi daca ai fi ! Dar nu esti !!! Cum s-a dus tot cu tine..... ! Ma simt obosita de tot si de toate.

Draga mea,
Fetița ta este si va fi mereu lângă tine si in sufletul tau.Tu si Maia sunteti o particica și din sufletul meu.Eu voi mereu aici când ai nevoie de mine.
Zilele trecute am urmărit un interviu cu Alina Albert,care a fost în moarte clinica pentru 2 minute și a povestit despre ce înseamna moartea unui om.Eram cu moralul la pământ dar ascultand-o parcă am reușit sa mă ridic iar și sa mă agat de o speranță sa merg mai departe.Asta fac în fiecare zi,caut si in cele mai marunte lucruri o speranta sa merg mai departe. Sunt de acord cu foarte multe lucruri pe care le-a spus ea și am ajuns la concluzia ca trebuie sa ,,înțelegem moartea"pentru a o accepta mai ușor. Interviul ei m-a făcut sa îmi doresc sa citesc mai multe despre lumea de dincolo,unde sunt și puișorii noștri, și de aceea vreau sa-mi cumpăr mai multe cărți, printre care:,,O călătorie dincolo de moarte "de Alina Albert,,,Vindecare după pierderea unei persoane dragi"de Martha Whitmore Hickman, ,,O călătorie dincolo de moarte" de Sylvia Browne,poate imi vor fi de folos cumva.Poți asculta interviul, care are doua părți ,pe Facebook Alina Albert,poate te va ajuta.Oricum tu trebuie sa faci întotdeauna ce simți ,nu ce spun cei din jur.Tu ști ce e mai bine pentru tine.
Te îmbrățișez stras și iți doresc numai bine. Te pup și sunt cu tot sufletul alături de tine mereu.

Mihaela, ti-am citit mesajul in fiecare zi. Mi-am facut un ritual din a deschide EMMA in fiecare dimineata. Ti-am recitit de mai multe ori fraza : "Tu si Maia sunteti o particica și din sufletul meu". Cat de frumos ai zis si cat de placut suna numele fetitei mele de la tine. Cat ma bucur ca am intrat aici si ca mi-am spus durerea....asa stiu ca mereu va exista Maia cel putin pentru inca o persoana inafara de mine. Pentru asta, si pentru ca ai trecut si tu prin ce trec eu acum, pentru faptul ca ai fost si esti alaturi de mine si tu si Ricardo veti ramane mereu o legatura in amintirile mele cu Maia.
Te imbratisez cu drag !

Draga mea Nela,mă bucur ca iti pot aduce alinare cuvinte mele marunte dar sincere si spuse din suflet.Important este ca Maia a existat și va existat pentru tine,indiferent de ce vor spune ceilalți.Nu pune la suflet părerea lor si mergi întotdeauna cu capul sus ca ai un ingeras care te iubește și se roagă pentru tine.Cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa răzbatem.

Maine ar fi fost prima ta zi in bratele mele, prima zi in care m-as fi putut numi mama ta. Prima ta zi de viata. Sau cel putin asa reiesea din inscrisurile medicului. Cate sentimente ma incearca !! Si azi, si saptamana trecuta si acum 2 luni, la fel au ramas toate. La fel va fi si maine. Sunt constienta ca nu mai esti, am acceptat asta. Dar cata furie a ramas !!!! Si dezamagire si ura si nepasare. Si altele amestecate de nici macar nu am habar cum s-ar numi. Probabil unii vor zice ca sunt mama ta, orice ar fi. Sunt mama cui ? Te am langa mine ?

Vei ramane cea mai frumoasa amintire a mea si in acelasi timp cea mai mare durere.

Draga mea,sunt trista sa văd cât suferi dar din păcate nu exista o soluție pentru aceasta suferința.Ești mama unui ingeras frumos și trebuie sa fi mandra pentru asta.Știu ca e greu,dar trebuie sa traim cu ce avem.Viața e nedreapta uneori și noi trebuie sa îi facem fata,nu avem încotro. Știu cât de greu e sa te gândești ca ar fi prima zi,a doua zi,câteva luni petrecute cu minunea ta,dar nimic nu poate schimba ce s-a întâmplat .Ar trebui sa privim în viitor și sa speram la fericire și liniște sufleteasca.Știu ca e greu,dar asta e ce ne-a rămas, speranta la mai bine.Putem de acum încolo sa traim o zi,doua zile,luni în gând cu ingerașii noștri .Te îmbrățișez și o sa mă rog pentru tine.

Sunt mandra de tine ca ai găsit întotdeauna calea potrivita de a merge mai departe și de a ajunge în aceasta zi,și tu ar trebui sa fi mandra de tine ca nu te-ai lăsat și ai luptat sa gasesti putere de a merge mai departe.Nu știu de unde avem aceasta putere dar vreau sa cred ca de la D-nzeu și de la îngerașii noștri. De fiecare data când simțim ca nu mai putem,găsim speranta si in cele mai marunte lucruri sa mergem mai departe.Sa nu mai pui la indoiala niciodata statutul tau de mama,ești o mamica extraordinara care s-a bucurat mai putin de copilasul ei.Noi suntem adevărate eroine în fiecare zi!!!Îți amintești ce mi-ai spus acum ceva timp,ca ar trebui sa încercăm să ne gândim doar la lucrurile și sentimentele frumoase din perioada sarcinii pentru a ne putea reveni și sa nu devenim prada depresiei ,sa zâmbim și sa radem când ne aducem aminte de ei,de ai noștri care vor rămâne mereu ai noștri.Ar trebui sa stăm cu capul sus când ne întreaba cineva ca s-a întâmplat cu copiii noștri,nu sa plecam capul de parcă suntem noi vinovate cu ceva.Noi nu avem nici o vina pentru cele întâmplate și nu am fi putut interveni în niciun fel.Asta trebuie sa ne intre foarte bine în cap!!!!Sa nu ne mai învinovățim niciodată pentru cele întâmplate și sa privim încrezătoare spre viitor!!!Te îmbrățișez și...HAI SA FIM MAI BINE!!!