Pagina 2 din 5

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 5 Mar 2017, ora 08:40
de Grapa Mihaela
Vă îmbrățișez cu drag și sper sa fiți mereu lângă mine.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 6 Mar 2017, ora 00:16
de Grapa Mihaela
Bună, dragele mele!
Vroiam sa va povestesc despre ziua mea de azi.Am hotărât sa ies din casa și,cu îngerașul meu în gând, sa mă bucur de aceasta zi.Am fost la aniversarea zilei de naștere a unui unchi,erau acolo și alți membrii ai familiei.Totul a decurs bine pana la un moment dat când am vorbit cu un alt unchi la telefon care m-a întrebat când vine barza cu un nepoțel. Cu un nepoțel? S-a purtat de parcă celălalt nu ar fi existat sau l-a uitat deja.Cum îl poate uita pe băiețelul meu,raza mea de soare,dragostea mea...La asta mă refeream când spuneam ca oamenii nu știu sa reactioneze și asta mă face sa mă îndepărtez de ei.Bineînțeles ca m-a bufnit plânsul și îmi pare foarte rău pentru asta,îmi pare rău că nu am putut sa îi spun ca Ricardo va avea în curând un fratior.Mi-as fi dorit sa fiu mai puternica pentru băiețelul meu astăzi și pentru asta, știu, ca am nevoie de ajutorul vostru.Voi sunteti cele care gasiti intotdeauna cuvintele potrivite sa imi aline sufletul Când am început sa plâng,imediat m-am gândit la voi și m-am liniștit.M-am gandit ca vreau sa împart cu voi gândurile și trăirile mele de astăzi. Of Doamne! Cât mi-as dori sa fiți și fizic mai aproape de mine sa ne alinam sufletul cu vorbe sincere, spuse din inima,și cu îmbrățișări strânse și calde.
Am mai scris mesajul ăsta mult mai devreme, de doua ori și l-am șters din greșeală, apoi eram prea bulversata și nu îmi mai găseam cuvintele.
Probabil ca acum dormiți...va doresc somn liniștit incontinuare și vise frumoase cu îngerașii voștri.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 6 Mar 2017, ora 16:41
de Nela
Draga Mihaela,
Ma bucur ca ti-ai pus ieri in gand sa iesi si ca ai si facut-o. Si ce daca ai inceput sa plangi cand unchiul te-a intrebat de alt bebe ? A fost foarte normal ca au inceput sa curga lacrimile. Inca o persoana careia i-ai dat de inteles ca inca mai suferi. Ti-ai exprimat emotiile fata de el, iar el cu siguranta a inteles. Stai linistita nu l-a uitat nimeni pe Ricardo al vostru, de asta sunt sigura. Oamenii nu stiu sa reactioneze la sentimentele noastre pentru ca nu sunt in locul nostru. Si asta e normal. Chiar ieri am vorbit si eu cu fratele meu si la un moment dat a zis "nah...nu pot intelege exact ce simti tu, ca mama". Fiecare ne traim sentimentele in mod diferit, dupa cum spunea si Andrea si fiecare le traim la o alta intensitate. Partea buna a zilei tale de ieri este ca ai iesit si te-ai intalnit cu familia ta . Bravo ! :* >:D< Sa mai faci de astea ! :)
Referitor la celalalt subiect, Mihaela, :) :) :D :D imi doresc foarte , foarte mult sa mai incerc. Sa mai incercam. De asta vorbim aici ca sa ne facem bine d.p.d.v. psihic, ca sa ne ajutam una pe alta. In alta ordine de idei, ati observat ca atunci cand sfatuim pe altcineva, iar acel altcineva nu ne este indiferent, ne ajutam si pe noi sa intelegem unele lucruri ? :) I.... Iar la medic mergem sa auzim ca suntem pregatite. Ar fi frumos sa ni se indeplineasca visul, cu bebei sanatosi, meritam asta. Pentru ca o sa fim niste mame pline de recunostinta.


Andrea, asa este fiecare trebuie sa ne ducem doliul asa cum simtim. Stiu ca nu trebuie grabit nimeni, stiu ca nimeni nu are dreptul sa zica "gata ! ai suferit prea mult" . Nici prin cap nu mi-a trecut asta. Probabil m-as supara extrem de tare daca cineva mi-ar spune asta. Tot ce vroiam a fost sa incerc sa scoatem partile bune la suprafata. Pentru ca o minte sanatoasa face ca inima sa fie sanatoasa. Imi cer scuze daca am dat de inteles altceva sau....daca am inteles gresit ceea ce ai vrut sa zici. Se poate sa fi gresit in oricare din situatii. Dar stiu ca vei trece cu vedere si ma vei intelege. >:D< Esti o mamica mult mai puternica ca mine. Cand am citit faptul ca ai fost la un specialist, m-am gandit ca poate ar trebui sa merg si eu. O sa ma interesez mai mult pe subiectul asta. Ar fi binevenite conversatiile cu un specialist . Ar fi in fata mea si l-as vedea si auzi. Asta ar fi diferenta intre el si voi. Sunteti, toate mamicile de aici niste mici psihologi care stiu ce si cum si cand. Bineinteles , ne ajuta si sfaturi gasite pe site.


Va imbratisez pe amandoua ! Sa fiti maine, mai bine ca azi !

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 6 Mar 2017, ora 19:19
de Grapa Mihaela
Da...ai dreptate.
Ma gandeam acum ca poate am si eu o parte din vina pentru reactiile oamenilor deoarece nu au de unde sa stie ce e in sufletul meu daca eu nu mi-l deschid in fata lor.In ultimele luni am simtit nevoia sa ma ascund tot mai mult de oameni si sa ma inchid tot mai mult in mine.Oamenii poate cred ca am trecut peste daca nu mai vorbesc cu ei despre asta,nu mai vorbesc pentru ca simt ca vorbesc in zadar si sunt dezamagita dupa aceea ca nu sunt inteleasa.Poate voi vorbi mai mult,in viitorul apropiat daca voi simti si voi putea,nu stiu...nu vreau sa fac lucrurile fortat,vreau sa imi acord cat timp am nevoie.
Aici,cum ai spus si tu,incercam sa ne ajutam una pe cealalta cu sfaturi si incurajari venite din suflet,menite sa ne vindece sufletul si mintea.Raman uimita sa vad aici cat de unite putem fi in suferinta,cata putere avem pentru a ne incuraja una pe cealalta si cate putem invata una de la cealalta.Cand mi-am scris povestea aici ,mi-am scris-o in ideea de a fi incurajata si de a capata o speranta ca pot merge mai departe,nu am crezut niciodata ca o sa pot incuraja si eu,la randul meu,pe altcineva,dar pur si simplu parca cuvintele pornesc de la sine.Chiar daca fiecare dintre noi suntem distruse si poate lipsite de speranta uneori ,reusim sa readucem poate speranta in suflete altora.Simt ca aici putem spune intotdeauna ce simtim si ce gandim fara a fi judecate.
>:D< >:D< >:D<

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 8 Mar 2017, ora 16:19
de Grapa Mihaela
8 martie....Anul trecut îl aveam pe Ricardo in burtica iar ziua aceasta căpătase o altă semnificație pentru mine.Îmi imaginam când o sa-mi spună mama pentru prima data,când o sa merg la serbările dedicate acestei zile,dedicate noua mămicile,când o sa mearga puiul meu pentru prima data,aveam tot felul de gânduri și îmi imaginam tot felul de momente frumoase petrecute împreună cu iubirea mea....Astăzi am decis sa stau în casa cu soțul meu,deși prietenele și surorile mele au insista sa ies în oraș, și sa petrecem aceasta zi cu gândul la micuțul nostru.Mi-am propus sa nu plâng și sper sa reușesc.
Te iubește mama mult,mult,mult Ricardo și este foarte mandra de tine.Ești cel mai curajos și luptător băiețel. Îți mulțumesc pentru putinele si cele mai frumoase momente petrecute împreună,momente care nu mă vor lăsa să te uit niciodată și mă vor face sa te iubesc pentru toată viața.
Un gând bun pentru toate mămicile de îngeri. >:D<

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 10 Mar 2017, ora 13:41
de Nela
Cu ce sentimente te mai lupti azi, Mihaela ?

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 10 Mar 2017, ora 19:11
de Grapa Mihaela
Ce sa iti spun,Nela....Azi am fost la al treilea medic gastroenterolog, la o consultație. Pe lângă suferința sufleteasca mă confrunt și cu suferința fizica,am probleme cu tranzitul intestinal.Dacă înainte aveam nopți în care nu dormeam din cauza contracțiilor,după naștere am avut și mai am uneori nopți în care nu pot dormi din cauza durerilor de burta.Primul medic mi-a zis ca sunt constipata,al doilea ca e pe baza de stres iar azi mi-a dat ceva pentru flora intestinala și pentru o mica fisura anala pe care o am.Dacă nu îmi trece în 2 săptămâni, o sa-mi faca colonoscopie sa mă conving ca nu am nimic,chiar dacă îmi e frica de mor.Azi când am intrat în clinica mă năpădise toate amintirile legate de spital,simțeam ca mă sufoc iar la consult tremuram toată și nu îmi puteam găsi cuvintele potrivite pentru a-i explica medicului ce problema am.Cat am astepta acolo,abia m-am putut controla sa nu plang.Am rămas traumatizata de medici ,de asistente și de spital și nu știu cum să depășesc asta. Vreau sa îmi revin și sa fiu tare pentru micuțul meu ingeras,dar mai am și căderi....știu ca mă înțelege și e lângă mine...
Tu cum mai ești?

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 11 Mar 2017, ora 12:18
de Nela
Oare ce ai putea sa iei tu sa-ti fie mai bine ? Poate miere, in combinatie cu lapte.... Dar cred ca o sa te ajute si pastilele date de el. Cum ai patit tu acum, cand ai intrat in clinica, asa am patit eu cand am fost la control, dupa 1 luna. Abia am putut vorbi si aveam atatea intrebari sa-i mai adresez si n-am mai spus nimic. Ma chinuiam doar sa-mi inghit lacrimile. Eu sunt putin mai bine. Ma agat de fiecare gand bun si frumos. Si ma bucur ca partenerul meu a inteles ce anume l-am rugat si imi este mai mult alaturi. Te imbratisez ! :*

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 11 Mar 2017, ora 17:22
de Grapa Mihaela
Am încercat tot felul de tratamente ,,naturiste",dar niciun ul nu a dat rezultat .Problema mea e mai complicata decât am povestit,am dat aici doar câteva detalii pentru ca m-ai întrebat și am simțit nevoia sa iti spun.Mă bucur ca ești mai bine și ca partenerul tău este lângă tine.
Te îmbrățișez cu drag și iți doresc sa fi din ce în ce mai bine.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 13 Mar 2017, ora 15:02
de Nela
Te imbratisez si eu. Poate ca o sa-si faca efectul tratamentul ce ti l-a dat acum si o sa te simti mai bine.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 22 Mar 2017, ora 23:22
de Grapa Mihaela
Puiul meu drag,mi-e dor de tine...mi-e dor de tine tot timpul.Mă gândeam la tine când erai în burtica și parcă te-am simțit,am simțit parca cum iti miști mânuțele și piciorușele mici și scumpe.Mânuțe și piciorușe pe care le iubesc ca pe ochii din cap..... Mi-e atât de greu sa trăiesc fără tine...Of,Doamne...Da-mi te rog putere....

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 23 Mar 2017, ora 00:04
de Andreea_B
Draga Mihaela,
In primul rand vreau sa iti trimit o imbratisare calda si puternica!Stiu ca o imbratisare spune mai mult decat o mie de cuvinte!
Azi am citit povestea ta,pt ca nu am mai intrat de mult.Am lacrimat citind despre suferinta pe care o ai in suflet!
Sunt convinsa ca ingerasul tau,acel suflet curat, te priveste cu dragoste de sus!
In putinele lui clipe de viata,si-a simtit mama aproape,ti-a simtit dragostea.Ai fost puternica si i-ai fost alaturi,cum face o mama adevarata!
Stiu cat de greu este sa traiesti zilnic cu atitudinea si indiferenta celor din jur,mai ales cu faptul ca nu iti inteleg suferinta.Iarta-i,nu stiu cat de intensa si cutremuratoare este!Nu stiu cum sa gestioneze situatia,cum sa te aline si prefera sa se prefaca ca nu s-a intamplat nimic...
Insa nu te inchide in tine...vorbeste cu sotul tau despre copilul vostru,vorbeste despre el...ajuta!
Timpul.....timpul ajuta,stiu ca e un paradox sa spun asta,dar el ne este aliat.Ce mai ajuta? Sa ai ceva al ingerasului,o amintire,o cutiuta pt a-l simti aproape...uneori avem impresia ca a existat doar in imaginatia noastra,tocmai datorita comportamentului apropiatilor!
Excluzand timpul oferit de medici pt o noua sarcina....ofera-ti tu timpul necesar,acorda-ti timp pt vindecare.
Si eu,la fel ca celelalte mame de aici,suntem prezente cand ai nevoie sa vorbesti cu cineva,de intelegere!

Ai grija de tine >:D< >:D< >:D< >:D< >:D<
Zbor lin ingerasului tau Ricardo Stelian O:-) O:-)

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 23 Mar 2017, ora 15:14
de Grapa Mihaela
,,Nicio talpa nu este atât de mica,încât sa nu lase nici o urma,pe lumea asta! ",cata dreptate ai în ceea ce ai zis,draga mea.Îți mulțumesc din suflet pentru ca te-ai gândit la mine și ma încurajezi cu cuvintele tale.Ti-am citit și eu povestea și vreau sa spun ca ești o mămică extraordinara, cu un suflet curat și plin de iubire.Te-au încercat tot felul de sentimente are m-au încercat și m-a încearcă și pe mine,sentimente cu care ai reușit sa mergi mai departe și să nu îți pierzi speranța că o să fie bine.Îngerașul tău este mândru de tine iar fetița ta nici ca putea avea o mămică mai buna.Mă bucur ca ai reușit sa nu te lași învinsă de teama și ai un ingeras aici pe pământ. Ai dovedit ca ești o femeie puternica și pentru asta te felicit.As vrea sa mă inspir din povestea ta și sa fiu și eu mai optimista,sa nu las teama sa mă învingă.
Am văzut ca ești din Brașov și mă gandeam ca ne-am putea întâlni, dacă ai putea si ti-ai dori și tu asta. Mi-e mi-ar face o deosebita plăcere sa te cunosc.
Te îmbrățișez cu drag și iți mulțumesc încă odată.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 23 Mar 2017, ora 22:19
de Andreea_B
Acest citat l-am gasit aici si mi se potriveste foarte bine,tocmai pt ca ingerasul meu era atat de micut,nici macar nu am aflat ce era.Tocmai de aceea,majoritatea considera ca am pierdut o sarcina,insa pt mine a fost un copil dorit,o mica inimioara,o parte din mine.
Multumesc pt cuvintele frumoase!
Eu nu ma consider puternica,sunt aici mamici care intr-adevar sunt puternice,printre care si tu.Eu cred ca as fi clacat.Insa mi-ar placea sa iti inspir optimism.Esti puternica pt ca ai reusit sa te ridici de la pamant,sa vorbesti despre durerea ta,sa iti doresti un alt copil(eu cateva luni nici nu vroiam sa aud despre asta).Esti puternica pt ca ai fost alaturi de copilasul tau si l-ai intarit!
Cred ca toate am avut toate acele sentimente si trairi,acele intrebari fara raspuns!
Cu greu am invins teama de a incerca din nou,am reusit doar pt ca eram disperata sa am un alt copilas,ma simteam pustie fara.Si din pacate,nu m-am putut bucura de sarcina,am fost mereu panicata ca o pot pierde,am cedat de multe ori,am fost mereu stresata.De aceea zic ca este foarte important timpul de vindecare.
Eu cred ca ingerasul meu m-a ajutat si mi-a fost alaturi sa depasesc problemele avute pe perioada sarcinii.Mereu ne vor veghea!Mi-ar placea sa cred ca uneori vin sa ne viziteze!
Oricum acea teama este greu de invins! :(
Eu si acum am mica strangere de inima cand vad femei insarcinate.
Mihaela,mi-ar face mare placere sa ne cunoastem,sa iti ofer putina alinare ascultandu-te.
Iti las mesaj privat!

Te imbratisez mamica de ingeras! >:D<

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 24 Mar 2017, ora 19:32
de Grapa Mihaela
Dragostea mea...lângă mine e un bebeluș iar pentru o clipa m-am uitat în ochișorii lui și mi-a zâmbit,parcă te-am văzut pe tine.În orice bebeluș te văd pe și de aceea evit sa mă uit la ei...acum m-am uitat și simt ca îmi i-a inima foc,îmi țin cu greu lacrimile pline de suferința și dor.Te iubesc puiul meu din tot sufletul și cu tot ființa mea,mi-as da și viața ca sa iti mai văd odată ochișorii și sa te ating...sa te strâng în brațe stras,sa simți toată dragostea mea intr-o îmbrățișare...

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 26 Mar 2017, ora 11:57
de Grapa Mihaela
Puiul meu...Astăzi bunicul tău împlinește 70 de ani și numai Dumnezeu știe cât de mult mi-as dori sa fi și tu aici cu noi.Sunt cu gândul mereu la tine...Te iubesc mult,dragul meu!

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 28 Mar 2017, ora 20:22
de marwana
Mihaela gândurile mele se îndreaptă acum spre tine și micuțul luptător Ricardo Stelian. Te îmbrățisez strâns așa cum doar mamele de înger știu să facă. >:D<

Să spun că îți înțeleg durerea ar fi o minciună, pentru că fiecare din noi trăiește această experiență diferit și deși sunt mama de înger trăirile noastre sunt diferite. Cunosc durerea pierderii și știu cât este de grea. Timpul va face trecerea mai ușoară, nu pentru că vindecă ci pentru că te căleste, îți arată că ai reușit să mai reziști un minut, o oră, 1 zi, 1 lună... îți arată că poți merge mai departe, zi de zi te face mai puternică acesta este rolul timpului.

Vor mai fi căderi, dar de fiecare dată te vei ridica. Suportul celor din jur este extrem de important, dar cel mai important este să vrei să poți merge mai departe chiar dacă știi că această noua călătorie din viața ta va fi cu suișuri și coborâșuri. Primul pas spre vindecare l-ai făcut, ai scris povestea ta, ai găsit curajul să impartășești durerea ta cu noi. Pentru asta îți mulțumesc. Deși nu crezi asta despre tine ești o femeie și mămică puternică.

Ce pot să îți spun este că micuțul luptător este lângă tine în fiecare clipă a vieții tale, este în sufletul tău, în aerul pe care îl respiri, în locurile în care ai fost cu el dar și fără el. Este în ochii tăi când te uiți în oglindă, este în ochii tatălui lui. Este peste tot unde ești tu. Nu te teme să plângi atunci când simți, nu te teme să țipi atunci când îți vine să faci asta, nu te teme să lovești, asigură-te doar să lovești o pernă pentru a nu te răni. Toate acestea sunt trăiri pe care și eu le-am experimentat. Azi îmi este mai ușor dar au trecut aproape 8 ani și am învățat între timp multe lucruri.

Sunt cu sufletul alături de tine.

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 29 Mar 2017, ora 14:32
de Grapa Mihaela
Îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele tale.Mi-au alinat sufletul.
Te îmbrățișez și eu cu drag . >:D<

Re: Îngeraşul nostru luptător,Ricardo Stelian

MesajScris: 29 Mar 2017, ora 20:44
de Grapa Mihaela
Puiul meu...iartă-mă,am promis ca nu mai plâng dar iar am ajuns sa fac asta.Nu îmi pot stăpâni lacrimile și durerea e tot mai mare :(( ...durerea și dorul de tine.Mama e la doi pași de mine și habar nu are prin ce trec,nu știe cata durere mai exista în sufletul meu.Nu poate sa mă vadă așa,nimeni nu poate sa mă vadă așa.Tăticul tău e schimbul 2 și ști ca îmi e cel mai greu.Simt ca mă sufoc și mi se pune un nod în gat. În acel nod parcă sta toată durerea din lume.Am nevoie de tine,mi-e dor de tine,vreau sa te strâng la piept și sa-ți spun cât de mult te iubesc.IARTA-MA micuțul meu pentru ca plâng în hohote,deși ti-am promis ca nu mai plâng, IARTA-MĂ ca mă tăvălesc pe jos de durere de dorul tău. Mi-as dori măcar odată sa te mai văd, sa te ating.După ce te-am pierdut am învățat ce inseamna sa fi mama, sa te iubesc tot mai mult pe zi ce trece.Poate durerea mă face sa fiu o mamă mai buna pentru tine și poate pentru frățiorii tai.Oare o sa mai am alți copii?Oare o sa mai am curaj sa rămân însărcinată? Ce o sa mă fac?Te rog ajuta-mă ,roaga-te pentru mine si da-mi curaj sa merg mai departe și să pot trai cu această durere.Dragul meu,știu ca mă vezi și nu ești fericit sa mă vezi așa,parcă în momentul ăsta te simt mai mult ca niciodată. As vrea sa te simt mereu,sa îmi dai mai multe semne ca ești lângă mine.Ajuta-mă te rog,nu mai vreau sa simt ura când văd femei însărcinate, ști ca eu nu sunt așa, durerea mă face sa urăsc. În toți copiii mici te văd doar pe tine și stau departe ei de teama ca nu as mai putea sa le dau drumul.Vreau sa dau timpul înapoi, te vreau lângă mine...De ce?De ce?De ce nu te mai pot avea?Certificatul de deces,certificatul de naștere și pozele de la ecografii sunt tot ce mai am de la tine.Îmi pare rău de simt ca mor ca nu ti-am făcut o poza când te-am născut, mi-ar fi alinat sufletul...e cel mai mare regret al meu.Acum ti-as fi luat poza,as fi strâns-o în brațe pana as fi adormit.Mi-e atât de dor de tine ca mi-as dat și viața pentru o clipa petrecută cu tine,să te simt,sa ating,sa mă uit în ochișorii tai și sa te sărut.Mi-e dor,mi-e dor,mi-e tare dor.... :(( :(( :((