Forumul EMMA

NU STIU CUM SA INCEP...E ATAT DE GREU .,..PE 6 APRILIE 2016 AM PIERDUT O PARTE DI SUFLETUL MEU ...PE BAIETELUL MEU FRUMOS ERIK STEFAN...UN BAIETEL FRUMOS CU CHIP DE INGER PE CARE DUMNEZEU A DECIS SA MI-L IA...EREAM ATAT DE FERICITA...CREDEM CA O DATA AJUNSA LA 36 SAPTAMANI NIMIC NU SE MAI PUTEA INTAMPLA...ASTEPTAM DOAR MOMENTUL IN CARE BAIETELUL MEU AR FII VENIT PE LUME...DAR DUMNEZEU SAU NU STIU CINE A DECIS SA IL IA...AM PLECAT LA SPITAL ATAT DE EMOTIONATA...CREDEAM CA IN SFARSIT IMI VOI STRNGE PUIUL IN BRATE DAR AM PRIMIT CEA MAI URATA VESTE ...INIMIOARA LUI NU MAI BATEA...NU POT INCA SA SPUN CE AM SIMTIT...ASA CUM NU POT SA DESCRIU CATA IUBIRE AM IN SUFLET PT EL LA FEL NU POT INCA SA DESCRIU DUREREA CE O SIMT SI CARE CU FIECARE MINUT CE TRECE E TOT MAI MARE SI MAI GREA...E PREA MULT...NU STIU CUM SA REACTIONEZ...AS VREA SA POT SA EXPLIC CUIVA DAR PARCA CUVINTELE SUNT PREA MICI ...FAPTUL CA L-AM PUTUT VEDEA SI NIMORMANTA M-A AJUTAT UN PIC ...DOAR UN PIC...PSIHOLOAGA DE LA MATERNITATE MI-A SPUS SA SCRIU O SCRISOARE PT EL SI SAO ARD CA SA POT MERGE MAI DEPARTE...DAR NU VREAU SA MERG MAI DEPARTE...NU VREAU SA IL UIT...E IN MINTEA SI IN SUFLETUL MEU IN FIECARE SECUNDA...VREAU SA IL PLANG PANA LA SFARSITUL ZILELOR MELE SI TOT MI SE PARE CA E PREA PUTIN ....IN CHEI AICI PT CA NU STIU CE SA MAI ZIC...AM ATATEA DE ZIS DAR TOTUSI NU STIU CE SA SCRIU...AS VREA SA VB CU CINEVA CARE TRECE PRIN CE TREC EU ...SAU POATE NU ...E TOTUL ATAT DE NECLAR...STIU DOAR CA MI-E MULT PREA MULT DOR DE EL...DE BAIETELUL MEU FRUMOS ..APROPO...IERI AM CITI LA O MAMICA CA PREOTUL I-A ZIS CA DUPA MOARTE LA JUDECATA DE APOI ISI VA PUTEA INTALNI PUIUL...A FOST SINGURUL LUCRU CARE MI-A FACUT CU ADEVARAT BINE...CHIAR DACA VREAU SA TRAIESC SI SA SIMT BUCURIA DE A FII MAMA DE A CRESTE UN COPILAS TOTUSI SIMT CA DEABEA ASTEPT SA VINA MOMENTUL IN CARE IMI VOI PUTEA IMBRATISA PUISORUL SI SA II SPUN CAT DE MULT IL IUBESC SI CAT DE MULT MI-A LIPSIT...IMI PARE RAU DACA NU SUNT FOARTE COERENTA...DORESC TUTTOR MAMICILOR DE INGERI MULTA PUTERE SI FORTA SI AS VREA CA SA LE POT AJUTA ASA POATE MA VOI AJUTA SI PE MINE SA REZIST ACESTEI DURERI CARE MA OMOARA
IOANA.MAMICA LUI ERIK STEFAN

Cu regret ca ne cunoastem in astfel de circumstante iti spun Bine ai venit Ioana si iti trimit o mare chiar daca virtuala.

Imi pare nespus de rau ca micutul Erik Stefan a devenit ingeras, lasand in sufletul tau multa durere, neputinta si un gol imens, de neumplut.

Ma bucur ca ai gasit organizatia E.M.M.A. locul unde parintii de ingeri pot sa se simta intelesi, ascultati si sustinuti. Pierderea ta e foarte recenta si parca ma vad pe mine acum aproape 6 ani ... La fel ca tine imi doream sa traiesc frumos pentru a-mi reintalni ingerasa intr-o alta lume, la momentul potrivit ... simteam ca aceea e unica mea sansa de a o revedea.

Iti recomand cu caldura sa citesti si articolele de pe site-ul EMMA care sunt scrise pentru a veni in ajutorul mamelor de ingeri, articole foarte utile pentru a intelege trairile tale, fiecare etapa care o traiesti si o vei trai. Aici poti gasi articole atat pentru tine, cat si pentru cei apropiati.

O data cu pierderea puiutului tau atat de iubit viata ta a luat o alta directie si pentru asta iti recomand sa citesti http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, articol care te va face sa descoperi ceea ce ai devenit si ce vei deveni. Pentru ca golul lasat nu se va umple niciodata, iar durerea nu se va sterge, doar se va transforma.

Nu ai pomenit nimic de taticul micutului tau, totusi iti recomand acest articol, pentru ca in general si taticii sufera http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati.

Nici cuplul nu este de neglijat, pentru ca de cele mai multe ori cuplurile ajung la despartire pentru ca nu vorbesc despre aceasta experienta dureroasa http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu

Cei apropiati au mare nevoie sa inteleaga ce simti, au nevoie sa fie invatati sa iti fie alaturi si lor le poti trimite aceste articole pe mail http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , cei mai multi dintre prieteni sunt tentati sa incurajeze cu fraze care dor fara sa stie acest lucru.

Ingerasului tau gingas, ii urez Zbor lin si Lumina vesnica, si ii trimit in dar mii de si

Bucuria mea cea mai mare este ca citesc ca ai avut parte de psiholog in maternitate si chiar daca nu sunt de acord cu arsul scrisorii, sunt de acord ca iti poate face bine sa ii scri. Ma bucur de asemenea ca ai avut ocazia sa il vezi si sa il inmormantezi pentru ca asta nu poate avea decat beneficii.

De uitat nu il vei uita niciodata, chiar daca viata ta va recapata sens dupa ce vei avea copii care vad ca ti-i doresti. Acest gol si aceasta iubire ce o porti in suflet sunt de nesters.

Draga mamica de Ingeras, inca o data te cu tot sufletul Iti doresc multa putere de a merge mai departe si multa liniste sufleteasca.

Erik Stefan te vegheaza si iti va trimite mereu semne care te vor face sa il simti mai aproapre. Zbor lin printre stele ingeras iubit!

Multumesc din suflet pt raspuns.nu stii cat am sperat sa imi scrie si mie cineva...cu toate ca sotul meu si toata familia imi sunt alaturi simt ca doar aici pot fii inteleasa cu adevarat si pot sa imi spun toate trairile.stii..cand am scris primul mesaj sotul meu a venit langa mine la calc si m-a intrebat daca poate sa vada si el mesajul..bineinteles ca l-am lasat si dupa ce a citi m-A intrebat de ce nu am scris nimic si de el...nu am stiut ce sa ii raspund..il iubesc atat de mult este viata mea fara el nu as putea trai si totusi nu am simtit sa scriu de el..acum ma gandesc ca poate sunt egoista..el este alaturi de mine mereu si sufera enorm ..stiu ca el a luat toate greutatile asupra lui si incearca sa fie tare pt ca sa poata sa ma sustina.
As avea totusi o rugaminte..am incercat sa scriu si pe fb dar nu am primit nici un raspuns..as vrea sa stiu daca este EMMA si in ploiesti si daca nu este cum as putea sa fiu alaturi de mamicile care trec prin ceea ce trec eu acum.psihlogul de la spital a fost de folos dar eu cred ca mult mai bine pt o mamica de inger e sa poata vorbi cu persoane care au trecut prin ce trec ele si care cu adevarat pot intelege ce e in sufletul lor.inchei aici si sper intr-un raspuns .multumesc inca o data ca ti-ai facut timp si pt mine si imi cer scuze daca nu sunt atat de priceputa in a imi exprima sentimentele in scris.stiu insa ca ma intelegi ...

Buna, ynuta. Imi pare tare rau ca ai devenit si tu mamica de ingeras si ca am ajuns sa vorbim aici. Imi pare rau si pentru ca ai primit atat de greu raspunsurile de care stiu ca ai atata nevoie in momentele astea. Ai facut foarte bine ca ai scris. Vei vedea ca nu esti singura si vei fi inteleasa. Din pacate stiu atat de bine ce simti...Nici eu nu am vrut sa imi treaca durerea, nu am vrut sa trec peste disparitia copilului meu mult iubit. Daca se intampla sa zambesc si eu si sa ma simt bine 5 minute dupa aceea izbucneam imediat in plans si ma copleseau sentimentele de vinovatie. Eu am si fost pusa sa iau decizia sa intrerup sarcina si nu cred ca voi trece vreodata peste sentimentul de vinovatie. Dupa 5 luni pot spune insa ca m-am mai linistit. Nu vei uita niciodata de copilul tau si de tragedia prin care ai trecut. Vietile noastre s-au schimbat definitiv si iremediabil. De ce a trebuit sa trecem prin asa ceva? Asta nu pot sa explic si nu pot sa inteleg. Desi poate parea un cliseu ce iti spun, trebuie sa iti gasesti linistea si sa continui lupta cu viata pentru sotul tau care te iubeste si pentru cei dragi tie. Aici este locul in care poti plange linistita dupa copilul tau, unde te poti descarca fara ca nimeni sa te judece si unde vei primi raspunsuri la framantarile tale. In relatia cu cei din jur va trebui insa sa porti o masca pentru ca oamenii sunt rai si lipsiti de compasiune. Pentru sotul tau si cei dragi tie trebuie sa fii puternica si sa iti gasesti forta sa mergi mai departe. Este o perioada foarte dureroasa, cumplita chiar. Incearca sa plangi, sa tipi sa faci tot ce simti ca in final sa iti gasesti linistea. Noi suntem alaturi de tine chiar daca uneori nu gasim timpul necesar sa iti raspundem repede. Te imbratisez si iti doresc sa ai multa putere sa treci peste aceasta perioada si sa ai energie pentru un nou inceput. Ingerasii nostri vor ramane mereu un sufletele noastre.

Multumesc mult pt raspuns blue jeans.
Astazi se implinesc 2 saptamani de cand puiul meu drag s-a dus si o data cu el s-a dus si sufletul meu...am citit multe mesaje de aici din forum si nu inteleg de ce eu nu pot sa imi exprim sentimentele asa de clar ca voi...tot ce citesc este exact ce simt si eu as vrea sa am si eu cuvinte atat de frumoase pt voi dar nu stiu de ce de cate ori incep sa scriu parca ma blochez...imi pare tare rau de suferinta ta te inteleg perfect ...e atat de greu..e o lupta prea grea...totul e atat de negru..azi am fost la cumparaturi..erea totul ok pana cand am ajuns langa standul cu haine pt bebelusi...am simtit o durere fizica..un cutit in inima ...am simtit ca lesin dar m-am abtinut sperand ca sotul meu nu le-a vazut si sa nu ii fac si lui rau..e atat de dureros incat nu stiu daca o sa reusesc vreodata sa fiu mai bine..sunt cu sufletul alaturi de tine si iti doresc sa gasesti puterea sa rezisti..eu asta imi doresc..doar sa rezist...te pup si iti multumesc ca esti chiar daca as da orice ca cunostinta noastra sa nu fii fost in aceste imprejurari

Stiu ca e greu draga mea. Nu trebuie sa iti faci griji ca nu reusesti sa te exprimi aici. Toate am trecut prin sentimentele prin care treci tu acum si stim ce simti. Aici nu te judeca nimeni, poti sa te descarci si sa scrii tot ce simti. O sa vezi ca va fi din ce in ce mai bine si din ce in ce mai usor. Te imbratisez!

Draga Ioana, imi pare rau ca iti scriu atat de tarziu (din pacate abia acum am vazut postul tau)... stiu si eu cata nevoie de o vorba buna si o alinare am avut in primele zile de la despartirea de puiul meu drag si mi-as fi dorit sa iti fiu alaturi mai devreme.
Imi pare rau ca ne cunoastem in aceste circumstante dar iti spun ca te imbratisam cu toate in marea familie EMMA si ca speram ca aici te vei simti linistita sa spui tot ce simti, sa iti plangi sufletul, sa urlii, sa faci tot ceea ce simti tu pentru ca nimeni nu te va judeca si toate trecem sau am trecut prin aceste faze.
Am vazut ca si la tine (ca si in cazul meu) Erik Stefan si-a luat zborul foarte recent si durerea este inca foarte cruda. Nu trebuie sa iti fie frica de sentimentele pe care le ai in aceste momente pentru ca pana la urma toate acestea fac parte din procesul nostru de vindecare.
Si eu simt de multe ori nevoia sa ma agat de toate lucrurile fetitei mele si sa nu le mai dau drumul asteptand cumva sa se deschida pamantul si sa ma inghita fizic (nu doar emotional cum a facut-o in ziua in care ea a devenit ingeras), dar din pacate viata nu ne intreaba ce dorim noi si cu pasi mici si fara a avea asteptari prea mari de la noi insine (pentru inceput) trebuie sa pornim mai departe.
Sunt sigura ca Erik Stefan este intr-un loc minunat, alaturi de toti ingerasii nostri, un loc fara durere si suferinta. El stie cat de mult il iubesti si asteapta cu rabdare ziua in care va veti revedea, chiar daca va mai trece ceva timp pana atunci.

Micutului tau Erik Stefan ii doresc un zbor lin pe un cer cu mii de stelutze , iar pe tine te imbratisez cu drag si sper ca alaturi de alte mamici de ingerasi vom reusi sa trecem peste aceasta inimaginabila durere.

Andrea, mamica Francesca & Dottie

Multumesc mult pt raspuns..fiecare mesaj pe care il primesc imi alina sufletul...e atat de greu..stiu ca ingerasii nostri dottie francesca si erik ne privesc de sus si incerc sa fiu tare dar nu prea pot..fiecare zi ce trece e mai rau..ma simt pierduta..nu stiu ce ma faceam daca nu gaseam acest site...e singurul care ma mai calmeaza un pic..ieri vroiam sa ma duc la el la cimitir dar nu am putut..nu mai pot sa privesc crucea sia mica si alba...as vrea sa il scot de acolo..stiu ca e o nebunie dar nu vreau sa il mai las acolo..simt ca innebunesc..nu il mai suport nici pe bogdan sotul meu..parca a uitat de el...imi zice sa iesim afara dar nu vreau...ce sa fac afara??? Sa vad mamici fericite??? Nu stiu ce o sa mai fac..as vrea sa fac pace cu dzeu sa ma rog la el dar cum?? Mi-a luat ce aveam mai drag ...cum pot sa mai ma rog la el cand nu mi-a ascultat cea maimare ruga adica sa imi tina baiatul sanatos...

Offf Ioana, cuvintele tale imi aduc atat de bine aminte de sentimente pe care le-am avut si eu si cu care ma mai confrunt si acum. La vreo doua saptamani de la despartirea de printesa noastra Francesca am avut impresia clara ca lucrurile sunt mai rele decat au fost in prima zi si ca durerea se adanceste in loc sa se aline. Nu exista un leac pentru lucrurile pe care le simtim si nu putem sa ne punem la somn si sa ne trezim intr-un an in speranta ca durerea a trecut pentru ca durerea asta nu va trece si nu vom avea puterea sa o acceptam decat daca trecem prin toate etapele ei.
Este foarte important sa vorbesti cu sotul tau si sa ii explici lucrurile pe care le simtit, sa fiti deschisi unul cu altul si sa va ajutati. Faptul ca el incearca sa te scoata din casa sau sa te vada zambind din nou nu inseamna ca el a trecut peste durere ci ca probabil suferinta ta ii aduce aminte de suferinta lui, iar asta e un lucru pe care el ar dori sa il ascunda. E foarte important sa ii spui sincer ce sentimente ai si ce durere sfasietoare te macina si ca ai nevoie de cineva cu care sa iti imparti suferinta si cu care sa poti discuta despre baietelul vostru. Pe mine ma ajuta foarte mult ca putem vorbi ore intregi despre fetita noastra, chiar daca de multe ori repetam acelasi lucru. Sunt constienta de faptul ca aceste discutii se vor rari odata cu trecerea timpului, dar e important sa stii ca atunci cand simti acel dor nebun, ai pe cineva langa tine care ti-l impartaseste si cu care poti vorbi despre asta.
Si eu m-am rugat foarte mult in timpul sarcinii sa o tina Dumnezeu pe Francesca sanatoasa si sa nu o duca langa Dottie, iar acum am impresia ca credinta mea sta sub semnul intrebarii. Cu toate astea lupt pentru ea, pentru ca este singura speranta pe care o am ca intr-o buna zi voi avea sansa sa imi strang din nou copii in brate.

Te imbratisez cu drag si ma rog pentru ingerasii nostri. Erik ai grija de mamica ta si da-i putere sa poata suporta aceasta durere sfasietoare.

Andrea, mamica Francesca si Dottie

P.S: ti-am scris si un mesaj privat. Daca simtit nevoia sa povestim, am o ureche dispusa oricand sa asculte orice sentimente te incearca.

ynutaa scrie:Multumesc mult pt raspuns..fiecare mesaj pe care il primesc imi alina sufletul...e atat de greu..stiu ca ingerasii nostri dottie francesca si erik ne privesc de sus si incerc sa fiu tare dar nu prea pot..fiecare zi ce trece e mai rau..ma simt pierduta..nu stiu ce ma faceam daca nu gaseam acest site...e singurul care ma mai calmeaza un pic..ieri vroiam sa ma duc la el la cimitir dar nu am putut..nu mai pot sa privesc crucea sia mica si alba...as vrea sa il scot de acolo..stiu ca e o nebunie dar nu vreau sa il mai las acolo..simt ca innebunesc..nu il mai suport nici pe bogdan sotul meu..parca a uitat de el...imi zice sa iesim afara dar nu vreau...ce sa fac afara??? Sa vad mamici fericite??? Nu stiu ce o sa mai fac..as vrea sa fac pace cu dzeu sa ma rog la el dar cum?? Mi-a luat ce aveam mai drag ...cum pot sa mai ma rog la el cand nu mi-a ascultat cea maimare ruga adica sa imi tina baiatul sanatos...

Draga Ioana, imi pare atat de rau ca ai intrat in marea noastra familie, a parintilor de ingeri ...
Azi e o zi speciala pentru tine, dar stiu din proprie experienta ca nu vrei sa sarbatoresti nimic ... e normal, nu-ti face griji, tot ceea ce simti este normal ... plangi , tipa, jeleste, intreaba, fa tot ce vrei si simti, pentru ca durerea aceasta crunta a pierderii lui Erik iti da acest drept!
Esti in perioada cea mai groaznica si va dura pana ce vei invatasa traiesti cu durerea si sa porti zilnic o masca a normalitatii, pentru ca ceilalti oameni nu sunt pregatiti sa ne faca fata, nu stiu cum sa se comporte si atunci prefera "strutul", sa bage capul in pamant si sa nu mai vada durerea din jur
Pacea cu Dumnezeu va veni in timp ... sunt atatea intrebari fara raspuns aici pe pamant
, dar trebuie sa ai incredere!

Sotul tau incearca doar sa te ajute, nu se gandeste la altceva decat la tine, la Erik si la familia lui care a fost lovita de cea mai mare nenorocire... si e intr-un impas, incearca sa se comporte "normal", crezând ca asa te ajute ... din pacate , nu exista un manual care sa ne invete cum sa ne comportam dupa , dar sotul tau te iubeste si nu vrea sa te piarda nici pe tine cum l-a pierdut pe Erik!
Este aici pe forum un mesaj pe care ti-l daruiesc azi, de ziua ta :
"Nu lasa durerea sa devina mai mare decat iubirea !"

Erik te iubeste, sotul tau te iubeste si noi , toata familia EMMA, te imbratisam strans azi !
Sa ai rabdare,credinta, intelepciune , speranta si iubire!

Scrie-i lui Erik tot ce simti aici in casuta, e locul vostru special!

Erik, iubit, ai grija de mami a ta !

viewtopic.php?f=38&t=206&p=110572#p110572

Draga caresse multumesc pt cuvintele frumose..parca mi-ai citi gandurile..eu de azi vreau sa fiu tare ..stiu ca erik nu si-ar fii dorit sa ma las doborata..vreau ca moartea lui sa nu fie degeaba..incerc sa fac pace cu dumnezeu si sa cred ca ceeace s-a intamplat a fost cu un scop..chiar daca dorul este enorm am sa incerc sa fiu tare si sa onorez memoria printului neu asa cum stiu eu mai bine.te pup dulce si iti multumesc inca o data pt gandurile frumose

Dragul meu puiut astazi se fac 3 saptamani de cand dzeu a decis sa te cheme la el...chiar daca nu esti langa mine fizic mami si tati sunt mereu alaturi de tine si te iubesc mult .tu esti baietelul nostru drag si te iubim mai mult decat orice pe lume.mami o sa incerce sa fie tare ca sa fii mandru de ea..e greu dar o sa reusesc pt ca stiu ca tu esti mereu langa mine si ne veghezi..de astazi gata cu plansul..te voi face mandru de mine ..te iubim mult dragul mamii

Of mamica draga, iti inteleg perfect durerea, pe 6 aprilie am primit cea mai grea lovitura din viata mea ni s a spus ca fetita noastra iubita are probleme grave la inimioara incompatibile cu viata, a trebuit sa iau decizia sa o las sa plece . Doare mamico, doar asa tare, este cumplit, pe fiecare zi simt cum mor putin cate putin.
Dar pentru ingerasii noastri, pentru sotii nostri, trebuie sa fim tari, sa reusim:(, intr o zi o sa fim alaturi de ei si o sa le oferim toata dragostea din lume, intr o zi o sa fie mai bine .
Imi pare atat de rau ca a trebuit sa ni te alaturi noua, ca puiul tau a plecat , sunt sigura ca puiul tau e alaturi de ceilalti ingerasi, alaturi de Ioana mea.

O imbratisare calda si un gand bun pentru tine si zbor lin printre norisori pentru ingerasul tau !

Draga Ioana,
Erik te iubeste foarte foarte mult si va face tot ce ii sta in putinta sa te intareasca si sa iti dea putere pentru ca tu sa poti realiza tot ceea ce iti doresti. Micul vostru ingeras este mereu mandru de voi si sunt sigura ca se bucura ca v-a ales sa ii fiti parinti.
Sunt sigura ca vei reusi sa onorezi amintirea ingerasului vostru si ca, la momentul potrivit el va avea grija sa va bucure cu o mica minune care sa va aline sufletul.
Te imbratisez cu drag, iar lui Erik ii trimit un cosulet cu stelute care sa ii lumineze calea

Andrea, mamica Francesca si a Dottie

draga mamica, cu un an in urma am trecut si eu prin aceasta cruda experienta, mi-am pierdut fetita la 35 saptamani.a fost si este groaznic.durerea nu va trece dar cu timpul vei invata sa traiesti cu ea.
incearca sa iesi din casa, sa relationezi si sa iti ocupi timpul cu ceva...iti spun acum toate astea desi acum un an toate mi se pareau imposibile pentru ca nu mai intelegeam rostul meu pe lume fara copilul meu.
ulterior am aflat ca sufar de trombofilie si fetita mea ar fi avut sanse daca mi se administra anticoagulant.
tu ai aflat care a fost cauza?
multe imbratisari si uite fb meu daca vrei sa vorbim -Bubu Biby

Dragele mele andreea mada si madalyna va multumesc di suflet pt mesaj..incerc di suflet sa rezis chiar daca simt ca viata mea nu mai are nici un sens..dar vreau sa rezist..daca vreti sa vb ma gasiti pe fb ioana stan.am pus poza cu ingerasi..poate ingerasii nostri...va pup si oricand simtiti nevoia sa vb eu voi fii langa voi...doar vorbind cred ca pot suporta durerea..

NU VREAU SA VINA PASTELE!!!!! trebuia sa te nasti de paste ..sau pe 26 aprilie de ziua mea..de ce ???te vreau langa mine puiul meu...nu vrea sa vin la casuta ta cu lumina cum zice tati...vreausa te scot de acolo...puiul meu frumos te implor da un semn daca esti langa mine...nu vreau sa vin acolo ..e doar pamant ..stiu ca nu esti acolo..vreau sa cred ca esti langa mine ...ca ma veghezi chiar daca eu nu te vad sau simt..dar eu ca o proasta nu am simtit nici ca nu iti mai bate inimioara..ce mama sunt ??? Tati zice ca a simtit dar eu nu.
.ce sa fac pui mic fara tine de pastele asta??? Cum sa ma rog la dumnezeu cand tot ce i-am cerut a fost sa te tina sanatos?? As vrea sa ma pot duce la biserica si sa ma rog sa raman insarcinata iar..dar oare ma aude?? De ce nu m- a auzit cand il rugam sa te tina sanatos???iarta-ma iubirea mea mica stiu ca ti-am promis ca o sa fiu tare dar nu poooooot sa nu fac asa..nu vreau oua rosii nici miel nici ied nici biserica nici sa merg la cimitir...te vreau pe tine...il urasc pe tati ca nu m-a luat cu el la inmormantare.....ce putea fii mai rau decat atat ?? Oare acum nu e la fel??? Cum sa te las acolo sub pamant?? E urat si intuneric viata mea..te implor da-mi un semn ca nu esti acolo...vreau doar sa stiu ca esti langa ingerasi ..offffff

Buna mamica lui Erik,

Voiam doar sa stii ca nu esti singura. Si eu ca si tine mi-am pierdut baietelul. Imi aduc aminte de durerea aceea puternica din primele saptamani, imi aduc aminte de starea de confuzie permanenta. Imi aduc aminte cum ma durea si sa respir, si sa merg. Mi-as dori din tot sufletul sa iti spun ca toate astea trec... dar nu trec, doar isi schimba forma si intensitate si ramane un dor nemarginit. Si eu ca si tine m-am intrebat DE CE de mii de ori, inca ma mai intreb. Stiu de asemenea ca nu ma ajuta cu nimic sa ma intreb de ce, si si daca mi-ar spune cineva exact de ce s-a intamplat totul, lucrurile nu se mai pot schimba.

Sfatul meu este sa plangi, sa urli, sa faci tot ce simti tu ca te ajuta macar un pic. Mie multi imi spuneau sa nu mai plang, dar simteam ca asta este singurul mod in care ma pot elibera. Eu m-am invinovatit in mii de feluri, pur si simplu nu aveam pe cine sa dau vina pentru tot ce s-a intamplat si eu eram cel mai "la indemana". Mi-am dat seama in timp ca imi fac doar rau, nu este vina nimanui. Lucrurile rele se intampla si oamenilor buni, nu e nicio pedepsa divina. Dumnezeu nu ne-a promis niciodata o viata roz si frumoasa, ne-a promis doar ca ne va da puterea sa trecem peste necazuri daca ne incredem in El.

Ai nascut natural sau prin cezariana? L-ai vazut pe micutul tau? Cu cine semana? Eu am nascut prematur in saptamana 32, Matei era mic mic de tot si brunetel. A trait 3 zile scurte de tot, si sper din toata inima ca a simtit toata dragostea noastra si inca o simte si acum.

Zambeste-i lui Erik sa vada ce mamica frumoasa are el!

Te imbratisez cu mult drag,
Iulia, mamica lui Mateiut