Forumul EMMA

Pe data de 8.04.2016, cea mai neagra zi din viata mea, Ioana mea a plecat la Dumnezeu, puiu meu avea probleme grave cu inimioara si nu ar fi supravietuit la nastere, am ales sa iau cea mai buna decizie pt ea, si la 23 de sapt sa o las sa plece la Dumnezeu, off cat doare , n am putut sa fiu atat de egoista sa mi las puiul sa se chinuie, se chinuia destul la mine in burtica sa supravietuiasca. Doare atat de tare, e o durere neexplicabila, as fi vrut sa plec si eu odata cu ea . A fost un copilas atat de dorit, insa Dumnezeu a considerat ca are nevoie de ea acolo sus. Imi da putere faptul ca de atunci ma intalnesc cu ea in vise, unde e fericita:(. Cand a plecat a luat si sufletul meu cu ea. As da orice pe lumea asta macar o secunda sa o pot tine la piept. Sunt impacata cu mine ca mi am vazut puiul, iar imaginea ei o sa fie la mine in suflet . As fi vrut ca Dumnezeu sa nu fie asa crud.

Draga Mada,

Te imbratisez cu drag si iti spun cu toata sinceritatea ca imi pare rau ca esti nevoita sa te alaturi acestei familii a mamicilor de ingerasi.
Iti inteleg durerea asa cum o intelegem toate cele care suntem pe acest forum. Toate am trecut prin experiente ingrozitoare a caror rezultat ne-a transformat in mame de ingeri, dar suntem aici pentru a ne incuraja una pe alta si pentru a incerca sa ne alinam durerea.
Imi pare rau ca ai fost nevoita sa te desparti de ingerasul tau Ioana, dar sunt sigura ca frumusica ta este acum intr-o lume mai buna unde nu exista suferinta si unde se joaca alaturi de alti ingerasi si de iubita mea Francesca, care si-a luat si ea zborul acum 2 saptamani la 25 de saptamani de sarcina. Lumea in care sunt ele e una plina de zambete si fericire si sunt sigura ca de acolo unde sunt, micutele noastre vad si simt toata dragostea pe care le-o purtam.
Stiu cat de mult ti-ai fi dorit sa poti sa mergi cu ea, si eu mi-as fi dat viata intr-o clipita pentru ca Francesca sa traiasca, dar soarta nu ne lasa pe noi sa decidem, iar viata merge mai departe cu sau fara voia noastra.
E foarte greu si totul pare inutil fara micutele noastre, e imposibil sa te ridici din pat, sa te opresti din plans, sa pui un picior in fata celuilalt, dar sper ca timpul ne va aduce cate un strop de alinare si ca vom reusi cumva (poate ajutandu-ne reciproc) sa facem in asa fel incat in urma acestei dureri sfasietoare sa ramana doar iubirea pe care le-o purtam fetitelor noastre si amintirile frumoase pe care le avem cu ele in burticile noastre.

Te imbratisez cu mult drag si iti impartasesc durerea, iar daca ai nevoie de cineva cu care sa vorbesti sau cu care sa plangi iti sunt alaturi,
Andrea, mama unui micut ingeras si a ingerasului Francesca.

Zbor lin Ioana pe un cer cu mii de stelute

Draga mea Mada
... nici nu stiu cum sa incep acest mesaj ... este atat de recenta pierdera ta .... si stiu atat de bine tot ce simti ... mi se frange sufletul când ma gândesc la batalia ce ai purtat-o in inima ta,la intrebarile pe care ti le-ai pus ,la remuscari , dor si durere ...stiu atat de bine aceste sentimente si te imbratisez strans !
Ma bucur ca Ioana vine in visele tale si iti arata ca e bine ... e atat de multa dragoste intre voi, o legatura atat de puternica,incat nici spatiul , nici timpul nu va putea sa o rupa !
Iti recomandam cu caldura sa intri pe site-ul nostru si sa citesti articolele adresate mamicilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
Aici suntem o familie si cu bratele si sufletele deschise, te asteptam alaturi oricând ai nevoie !

Zbor lin si Lumina vesnica Ingerasei Ioana si ii trimitem in dar mii de si

Draga Mada, te imbratisez in numele familiei EMMA cu toata caldura sufletelor noastre

Va multumesc din suflet, mi se rupe sufletul cand vad atatea mamici de ingeri, e asa de greu, atat de multa durere. Mi as fi dorit sa fie un cosmar urat, sa nu fi avut parte niciuna de o asemenea pierdere. Nu m am gandit o clipa ca o sa ajung sa dau de pomna pt copilasul meu, dar sunt convinsa ca toti ingerasii nostri sunt fericiti acolo unde sunt si vegheaza asupra noastra. Sunt convinsa ca ei stiu cata dragoste le purtam si mereu vor fi in sufletele noastre.
Va imbratisez cu drag si sunt alaturi de voi si de durerea vostra !:(
Stiu ca ingerasii nostri sunt impreuna, se joaca, canta si sunt fericiti !

Draga Mada, stiu perfect ce simti pentru ca si eu am luat aceasta groaznica decizie. Si eu mi-am dorit copilul, si eu am vrut sa plec cu el. Am hotarat insa sa continui lupta cu viata pentru sotul meu, un om minunat care ar ramane pierdut fara mine, si pentru parintii mei care sunt in varsta si pe care i-as fi omorat cu un gest necugetat. Sunt responsabila pentru moartea copilului meu, nu vreau sa mai distrug ceea ce iubesc cel mai mult. Sunt groaznice primele saptamani, pline de durere si de revolta. Sa nu pui la suflet cuvintele nepotrivite ale celor din jurul tau, pur si simplu nu stiu ce sa iti spuna. Pe mine cei mai multi dintre prieteni m-au evitat, nu mi-au dat nici macar un telefon.Iti doresc sa nu ti se intample asta, insa daca si tu iti vei pierde prietenii sa nu suferi. Nu stiu nici ei ce sa spuna! Pe acest site eu mi-am gasit linistea alaturi de celelalte fete. In momentul in care scriu un gand bun pentru o alta fata am o stare de bine, simt ca am facut un lucru bun. Ai facut foarte bine ca ai scris, acum ai intrat in familia noastra si vei vedea ca nu esti singura. Copiii nostri sunt acum intr-un loc mai bun. Nu puteam sa ii tinem in noi la nesfarsit si afara ar fi suferit foarte mult. Iar noi am fi suferit alaturi de ei. Asa a fost sa fie. Ai grija de tine, fara ganduri negre si incearca sa stai alaturi de familie cat mai mult, daca se poate. Te imbratisez!

Draga Mada!
Ce coincidenta amara...acum un an pe 08.04.2015 luam aceeasi decizie cumplita din cauza acelorasi malformatii cardiace incompatibile cu viata.s.a intamplat tot la 23 de saptamani si din pacate am ajuns si la cezariana.au fost niste clipe de cosmar.acum dupa un an,nu pot sa.ti spun ca durerea a trecut,uneori parca este mai adanca caci imi dau seama ca timpul trece si nimic nu s.a schimbat.
Ce m.a ajutat a fost comunicarea cu alte fete de aici.asa cum iti spunea si blue jeans,sunt mai multe fete care au luat aceasta decizie.ma bucur ca ai avut norocul sa o vezi,eu am fost sedata,am stat 2 zile la reanimare. Nu stiu ce s.a intamplat cu el,stiu doar ca doctorul mi.a spus ca era simpatic,atat.apoi a trebuit sa.mi reiau viata ca si cand nimic nu s.a intamplat si sa.mi ascund durerea.
Plang mai mereu,plang si acum cand iti scriu.
Mereu m.am intrebat daca am facut eu ceva care sa.i fi provocat malformatiile,avea inima pe jumatate dezvoltata.doctorii mi.au spus ca a fost un accident si ca nu trebuie sa fac analize genetice.tie ce ti.au spus.
Traieste perioada de doliu asa cum simti,plange,descarca.te.timpul va mai atenua durerea,incearca sa gasesti un sprijin in sotul tau.
Noi suntem mereu aici sa te ascultam,sa te sustinem.
Daca simti nevoia sa te descarci,poti sa o faci fara retineri.o sa vezi ca fiecare mesaj scris iti va aduce o liniste nesperata.
Te imbratisam si iti dorim sa fii tare.
Zbor lin ingerasei tale.

Atat de liniste simt de cand am scris . Cand ii aprind lumanare ingerasului meu, ma gandesc si la ingerasii vostri. Si eu tot pentru sotul meu incerc sa fiu tare, sotul meu care este cel mai bun om de pe pamant. Pe mine m au dezamagit oamenii de care am avut cea mai multa nevoie, nasii nostri de cuninie care mi au zis " eh, gandeste te ca ai avortat cat a fost mica", sau " sper ca acum nu te mai apuci de copii" . Nu stiu daca e bine, daca biserica accepta sa i aprind lumanare, dar consider ca atata timp cat ingerasii nostri au fost si sunt iubiti, asta ne da dreptul sa le aprindem o lumanare si sa ne rugam pt ei. Mereu cand vorbesc cu Ioana mea ma gandesc si la ingerasii vostri, stiu ca sunt impreuna si fericiti. Asa a considerat Dumnezeu, ca El are nevoie de ingerasii nostri. Sunt impacata cu mine ca am vazut o , ca mi am luat ramas bun de la ea . Sufar si sufar mult, plang, dar sufletul meu zambeste cand imi amintesc cu drag toate clipele petrecute cu ea in burtica, toate noptile nedormite cand dadea spectaclo si imi lipsesc atat de mult..
Mie doctorii mi au zis ca nu e genetic, nu se repeta, a fost doar vina naturii ca s a intamplat asa. Am avut marele noroc sa dau peste un doctor extraordinar, domnul doctor Maier, este un om de milioane.
Tot ce trebuie sa ne intareasca este faptul ca decizia luata a fost pt puisorii nostri, ca ei sa nu sufere, nu mi o puteam ierta, ca sa fiu egoista sa imi chinui copilasul si soarta sa fie aceasi .
Va imbratisez pe toate, sunt alaturi de durerea voastra, si de fiecare data cand Ioana mea are lumanare aprinsa, lumina e si pt ingerasii vostri

Draga Mada, imi pare rau ca a trebuit sa auzi lucruri atat de urate de la persoane care iti sunt apropiate, dar Ioana nu a fost mica,a fost atata de mare incat ti-a umplut inima si sufletul de Iubire, iar tu nu ai avortat ci in ciuda dureri pe care o simteai ai lasat-o sa zboare spre o lume mai buna unde nu exista suferinta. Cred ca, desi e greu, trebuie sa ne construim un zid in jurul nostru pentru a ne proteja de lucrurile care cei care in necunostinta de cauza ni le spun, lucruri care ne ranesc enorm. Unii o fac cu buna stiinta, dar majoritatea sunt pur si simplu speriati de linistea ce se asterne cand nu exista cuvinte care sa aline o astfel de durere si spun primul lucru care le trece prin minte. Eu le-am trimis putinelor persoane dragi pe care le mai doresc in viata mea link-ul de pe site-ul EMMA care sa ii ajute sa ma ajute pe mine si sper ca cei care tin la mine il vor citi, poate ai dori sa faci si tu acelasi lucru:
http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati
Nu cred ca biserica poate condamna faptul ca ii aprinzi ingerasei tale lumanari si pana la urma oricum nu cred ca conteaza ce parere are biserica in aceasta situatie. Sunt sigura ca Dumnezeu nu ar introarce spatele si nu ar blama o mama indurerata care tot ce mai poate face in afara de a plange este sa aprina o lumanare pentru a ii lumina calea copilului pe care il iubeste din toata inima si pe care nu va avea sansa sa il vada crescand. Eu si sotul meu le aprindem lumanari ingerasilor nostri in fiecare seara, dar sincer nu m-am intrebat niciodata ce parere ar avea biserica despre lucrul acesta.

Zbor lin Ioana pe un cer cu mii de , iar de acolo de sus ai grija de mamica ta si da-i putere sa se ridice si sa isi poarte durerea asa cum o facem si o vom face mereu noi, mamicile de ingerasi.

Te imbratisez cu drag Mada si iti sunt alaturi oricand ai nevoie,
Andrea, mamica unui mic puiut de ingeras si a ingerasei Francesca

Offf, blue, draga mea ...
nu mint când iti spun ca stiu ce simti, pentru ca si eu am simtit ... si eu m-am simtit pedepsita si am tot incercat sa gasesc motive pentru iubita mea Elena ... m-am invinuit si ma voi invinui toata viata ... apoi am ramas insarcinata dupa doar 4 luini ... eram fericita , dar voiam sa fie fetita si mi-e ciuda acum de ceea ce gandea atunci ...a fost asa de dureros când mi s-a spus ca Bobita mea nu mai are cord , ca inimioara firava se oprise ... am crezut ca a trebuit sa reglez conturile si ca acum suntem chit , eu si Dumnezeu... dar apoi a venit Lu ...nu stiu ce sa zic, dar sa nu-ti pierzi speranta, rabdarea si intelepciunea !

Iubita mea frumoasa, azi se face o saptamana de cand nu mai esti cu mine:(, o saptamana de cand nu ma mai trezesti tu dimineata, de cand nu mai dai spectacole in burtica mea , of puiul meu ce dor imi e de tine.
Gogo a noastra, asa ne placea sa te alintam, imi lipsesc diminetile cand ma trezeam cu zambetul pe buze, ca tu zburdai in burtica mea, imi lipsesc jocurile noastre , imi lipseste cand tati punea mana pe burtica si tu te strangeai toata sub caldura lui:( .
Ma rog in fiecare zi sa iti fie bine acolo, sa sti ca mami si tati te iubesc enorm de mult. Atat cat ai stat cu noi ne ai umplut viata de fericire:( asa goala ma simt acum.
De ieri, mami, am inceput sa dorm cu poza ta langa mine, doar asa te pot strange la piept puiule, doar asa imi mai alin sufletu

Te vom iubii mereu ingerasul nostru mic, Ioana mea sa fi fericita si linistita !:(

Draga Mada, vin in casuta voastra cu imbratisari calde pentru tine si rugaciuni pentru Ioana.
Mi-as dori sa pot sa iti alin cumva durerea asta atat de puternica si dorul asta sfasietor pe care si eu il simt. Stiu ce inseamna sa te simti incompleta sau goala si stiu cum e uneori sa nu ai puterea nici sa te ridici dimineata din pat, dar din pacate nu exista un secret sau un leac care sa ne ia aceasta durere intr-o clipita ci doar timpul si rabdarea care ne va alina putin cate putin.
Iti doresc sa iti gasesti ceva de care sa te agati pentru a te ridica si pentru a iesi la suprafata din aceasta mare de durere, eu sincer inca nu am reusit, dar stiu ca incerc in fiecare zi. Stiu ca pare imposibil, dar trebuie sa invatam sa zambim din nou si cumva cu sau fara voia noastra sa punem un pas in fata celuilalt si sa pasim prin viata asta care nu se opreste doar pentru ca noi ne simtim doborate.

Te imbratisez cu drag si ma rog ca Ioana sa iti dea puterea sa te ridici.
Andrea, mamica unui mic puiut de ingeras si a ingerasei Francesca

Draga Mada, chiar daca noua ne este greu, bunul Dumnezeu stie cel mai bine ce trebuie pentru fiecare, uneori vom intelege de ce se intampla anumite lucruri, uneori, poate, nu. Iti doresc din suflet putere sa accepti si sa-ti gasesti alinarea si pacea sufleteasca de care ai nevoie! Nu e usor, nu se intampla repede, dar, cu timpul, vei vedea ca te vei simti mai bine, mai puternica. Nu oricine poate trai ceea ce noi traim, Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Esti puternica, trebuie sa regasesti aceasta putere in tine! Zbor lin, Ioana!

Iubita mea frumoasa, atat de dor imi e de tine. As da orice pe lumea asta o clipa sa te mai simt , atat de tare doare lipsa ta, lipsa mangaierilor tale la mine in burtica . Sambata ti am plantat un pomisor mami, un pomisor numai pentru tine, acolo o sa ma duc mereu sa mi plang durerea, as fi dat orice sa nu se fi intamplat asa, sa fi fost sanatoasa, sa fi fost si acum langa mine. Ingerasul meu frumos, nu e secunda sa nu ma gandesc la tine.
Mami si tati te vor iubii mereu, si sper ca in curand mami, sa ma ajuti sa mi alin sufletul.
Ma rog sa fi fericita acolo, in inima lu mami si a lui tati vei fi mereu. Vei fi ingerasul nostru frumos
Te iubim mami !!

offff Mada ... e atat de greu sa traim cu durerea si cu dorul asta, dar nu cred ca avem nici o alta varianta. Durerea asta va ciopli in noi loc pentru mai multa dragoste si intr-o zi vom avea amandoua puterea sa umblam pe strada cu capul ridicat si multa iubire in suflet.
Stiu ca e greu, eu inca nu mi-am gasit puterea de care am nevoie pentru a ma ridica din aceasta disperare care ma cuprinde de fiecare data cand ma gandesc la fetita mea. E atat de dureros sa realizezi ca nu vei mai umbla pe acel drum plin de vise si fericire ci va trebui sa pui un picior in fata altuia pe un drum pavat cu suferinta si dor, dar am speranta ca la sfarsitul acestui drum ne vom gasi si noi curcubeul mult asteptat si alinarea de care avem nevoie.
Te imbratisez cu mult drag si mi-as dori sa iti pot alina dorul si durerea! Ma rog ca Ioana sa iti poarte de grij si sa iti usureze dorul de ea macar in vis.
Andrea, mamica unui mic puiut de ingeras si a ingerasei Francesca

E extraordinar de greu , trebuie sa avem putere pentru viitori nostri copilasi, trebuie sa avem putere pentru noi, ingerasii nostri sunt fericiti, pt ei trebuie sa fim tari.
Intr o zi o sa fie bine, o sa ne amintim de ingerasi cu zambetul pe buze, fara lacrimi. Ei ne vegheaza de acolo de sus
Pe mine m a ajutat foarte mult sa dorm cu poza ei, sa o simt mereu aproape , in fiecare clipa mi e gandul la puiul meu frumos
Sunt convinsa ca o sa fie bine, durerea nu o sa dispara niciodata, dar intr o zi vom putea zambii din nou.
Ma rog pt ingerasii vostri, sa aiva liniste. Sunt toti impreuna fericiti stiind ca noi ii vom iubii toata viata.
Iar intr o zi departe o sa ne intalnim cu ei si o sa i strangem la piept cu toata dragostea
Zbor lin ingerasi frumosi .

Ioana noastra, mami si tati te va iubii mereu !

Asa este Mada, ai dreptate. Ma bucur ca esti mai optimista. Sunt sigura ca ingerasii nostri sunt acum intr-un loc mai bun. O sa vezi ca zilele acestea groaznice vor trece pana la urma si vor face loc unora mai bune! Te imbratisez si sunt alaturi de tine.

Ingerasu meu frumos, azi se fac 2 saptamani, 2 saptamani de cand sunt goala , de cand a trebuut da pleci la Dumnezeu . Asa de negre sunt zilele de cand numai esti langa mine, de cand nu te mai simt. Vreau mami sa am putere, sa pot merge mai departe si vreau ca in viitorul apropiat sa ai grija sa mi aline sufletul o minune mica .
Iubita mea, am ales sa nu mai plang ca tu sa poti pleca linistita, iar lacrimile mele sa nu te opreasca din drum, mereu vorbesc de tine cu zambetul pe buze, mi ai umplut inima de fericire cat timp ai fost cu mine. Of mami daca ai sti cat doare cand ma intreaba lumea de tine .
Pentru tine puiul meu, trebuie sa merg cu capul sus, vei fi mereu in sufletul meu, Ioana mea frumoasa.


Mami si tati te iubesc enorm de mult, si intr o zi vom fi impreuna si atunci nu o sa ti mai dau drumul din brate

Draga Mada, vin in casuta voastra cu imbratisari calde pentru tine si cu floricele pentru printesa ta .
Ma bucur sa vad o raza de speranta in modul in care vorbesti si ca ai puterea sa mergi cu "capul sus" ... eu inca nu imi gasesc aceasta putere, nu pot sa privesc pe nimeni din jur si umblu pe strada cu capul plecat si ochii sudati de lacrimi, dar stiu ca e foarte important sa gandim pozivit pentru ingerasele noastre ... Imi doresc foarte mult ca printesele noastre sa se poata mandri acolo sus ca suntem mamicile lor.
Te imbratisez cu drag si ma rog pentru toti ingerasii nostri!!!

Zbor lin Ioana

Ioana, puiul tau dulce te iubeste si stie cat o iubesti !
viewtopic.php?f=38&t=206&p=110572#p110572