Pagina 1 din 1

O alta mamica de ingeras

MesajScris: 13 Apr 2016, ora 07:07
de monalisa_sim
Buna dimineata!
Nici nu stiu cum sa incep...
In primul rand tin sa precizez ca am gasit acest site pur si simplu intamplator. De fapt...nimic nu este intamplator :) .
Sunt Simona, am 26 de ani si in 2015 am trecut-o printr-o experienta care m-a marcat pentru tot restul vietii. Am inceput anul 2015 cu vise urate, ma trezeam in miezul noptii speriata, tipam...lucruri anormale...parca aveam sa presimt ce va urma. La sfarsitul lunii ianuarie 2015 am hotarat sa facem o slujba de Sfestanie, in speranta ca ma voi linisti. Lucrurile s-au mai ameliorat, insa nu total. Aveam o viata destul de activa...master si doua joburi cu norma partiala si incercari de bebe. Pe 28.02.2015, seara, cad pe scari. Ceea ce a urmat este de imaginat...o vanataie de toata frumusetea si dureri la coloana. Merg la medic, iau pastile si unguente plus trimiterea catre radiografii la coloana. Nu m-am gandit nici macar o secunda ca as putea fi insarcinata, pt ca deja trecuse ceva vreme de cand tot incercam si nimic (chiar ne gandeam in martie sa mergem sa facem analize...sa vedem de ce nu se prinde). Pe data de 06.03.2015 am facut 4 radiografii la coloana, din care 2 pe zona lombara....MARE GRESEALA! Cea mai mare greseala! Pe 17.03.2015 plec in strainatate intr-o delegatie 4 zile. Aici am inceput sa am simptome... Cand m-am intors acasa, primul lucru pe care l-am facut...test de sarcina. Pozitiv!!!! Suuuuper!!! Fericire maxima. Din pacate...fericirea mea a tinut numai o zi. In urmatoare zi am mers la dr gineco si i-am spus ca am facut radiografii...ceea ce mi-a zis mi-a daramat intreg universul. Riscuri foarte mari! Cu durere in suflet mi-a recomandat avortul. Am mai cerut si altor dr parerea...Din pacate, de la toti am auzit acelasi lucru.
Ca atare...in data de 26.03.2015 am facut avortul. In dimineata aceea...parca asteptam un semn de la Dumnezeu prin care sa opreasca ceea ce aveam sa fac...orice semn. A urmat o saptamana groaznica in care nu am putut sa dorm in dormitor cu sotul meu, plansete, regrete. Apoi...am plecat in concediu in strainatate 2 saptamani, crezand ca ma voi linisti si voi fi bine la intoarceere. Din pacate nu a fost asa. Au continuat si dupa acest concediu noptile in care adormeam plangand, regretele. De fiecare data cand vedeam o gravida in cateva secunde faceam calculul cate saptamani as fi putut sa am eu. Nu am mai putut sa suport atmosfera de acasa, asa ca am decis cu sotul meu ca e timpul sa plecam in strainatate...sa muncim acolo. In noiembrie 2015 am plecat in Germania.
Aici...oarecum mi-am gasit partial linistea in rugaciuni. Nu mai plang atat de des, cand vad o graviduta ma bucur pentru ea. Dar...parca am o bariera peste care nu pot sa trec. Si nu pot sa nu ma gandesc ca...acum ar fi trebuit sa am un sufletel pe care sa il strang in brate.
Ma mustra constiinta ca nu mi-am dat seama ca sunt gravida... Uneori cred o iau razna. Aproape in fiecare luna "am" simptome cum ca as fi insarcinata...eu deja le-am denumit "sarcini imaginare". Va dati seama cum ma simt cand "simptomele" dispar??? Groaznic!!!!
Sotul meu mi-a zis inca de cand eram in tara sa merg la un psiholog...poate ma va ajuta. Dar am zis nu...crezand ca pot trece singura peste.
Va multumesc pentru intelegere si va doresc o zi binecuvantata!

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 13 Apr 2016, ora 13:26
de Chibi
Buna Simona,

Te imbratisam strans toate mamicile de ingeri si ne pare rau ca a trebuit sa te alaturi acestei familii din care facem parte.
Stim cu toate cat este de greu sa te desparti de copilul tau indiferent cat de avansata este sarcina si ca indiferent ce crede societatea in care traim, noi devenim mamici in momentul in care apar cele doua liniute pe testul de sarcina sau chiar mai repede. Toate ne-am dorit sa putem face tot ce a fost mai bine pentru a ne proteja copii si pentru a ne asigura ca ei sunt sanatosi, dar soarta nu sta in mainile noastre si din pacate oricat ne-am ruga si cat am implora uneori lucrurile aceasta nu depind de noi.
Cand am decis sa incercam din nou, dupa prima sarcina oprita in evolutie, si eu aveam "simptome" mereu, faceam cate 3-4 teste de sarcina pe luna pentru ca nu imi venea sa cred ca nu eram insarcinata si evident plangeam dupa fiecare test. Suferinta pierderii primei sarcini mie nu mi-a trecut ci poate doar s-a atenuat putin cu timpul, dar plangeam in continuare la documentare cu pui de pinguini pierduti de mamele lor si la suferinta girafelor care nasteau puiuti morti si rageau de durere, plangeam in orice situatia care imi aducea aminte de acel mic puiut care nu a avut puterea sa creasca la mine in burtica.
Cu timpul a venit o noua sarcina si asta a sters o mare parte din suferinta lasand in urma ei doar dragostea pe care i-o purtam primului nostru puiut. Soarta sau voia lui Dumnezeua facut ca fetita noastra sa ne paraseasca si sa zboare spe o lume mai buna la 25 de saptamani de sarcina, dar asta nu mai are legatura cu suferinta pe care o simti tu acuma. Ce incercam sa iti spun este ca aici pe forum poti gasi ajutorul de care ai nevoie pentru a iti alina putin durerea si pentru a iti descarca constiinta.
Toate mamicile de ingerasi suntem alaturi de tine, iar tu poti aici, in casuta voastra sa ii spui puiului tau tot ceea ce iti doresti si ceea ce te doare.
Iti recomand cu caldura sa citesti si articolele de pe site-ul EMMA care sunt scrise pentru a veni in ajutorul mamelor ca noi, pe mine m-au ajutat sa inteleg anumite lucruri despre situatia in care ma aflam si ulterior despre persoana in care ma transformasem :
http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame

Te imbratisez cu drag iar ingerasului tau ii doresc zbor lin O:-),
Andrea, mama unui mic puiut de ingeras si a ingerasului Francesca

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 13 Apr 2016, ora 14:51
de caresse
Draga Simona, in primul rand da-mi voie sa te imbratisez strans ...cunosc bine durerea ta si stiu ce e in sufletul tau ... intrebarile nu vor disparea niciodata ... nici dorul , nici durerea ...doar ne vom invata sa traim cu ele ...ai incredere in ingerasul tau care te iubeste si pe care il iubesti !
Am vazut ca Chibi ti-a recomandat acel link, care si mie mi-a facut bine si pe langa acela iti trimit si urmatoarele :
- pentru sotul tau care sufera la fel de mult ca tine si poate ca nu iti arata http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru voi amandoi, de cele mai multe ori cuplurile ajung la despartire pentru ca nu vorbesc despre aceasta experienta dureroasa, sper ca relatia voastra sa fie mai puternica ca pana acum http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu

Cei apropiati voua, au mare nevoie sa inteleaga ce simtiti, au nevoie sa fie invatati sa va fie alaturi si lor le poti trimite aceste articole pe mail http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , cei mai multi dintre prieteni sunt tentati sa incurajeze cu fraze care dor fara sa stie acest lucru.

Ingerasului tau gingas, ii urez Zbor lin si Lumina vesnica, si ii trimit in dar mii de @};- si (*)

Iar pe tine, mamica de Ingeras, inca o data te >:D< cu caldura sufletului meu :x Iti doresc multa sanatate, putere de a merge mai departe si multa liniste sufleteasca.
Ingerasul vostru va vegheaza si va protejeaza, El va trai vesnic in sufletul vostru!

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 14 Apr 2016, ora 06:51
de monalisa_sim
Va multumesc din suflet fetelor pentru mesajele voastre >:D< . Mi se pare extraordinar ceea ce faceti!
Voi citi cu deosebit interes link-urile de mai sus.
Am citit o parte din povestile de aici...atata durere, atata suferinta, atatea lacrime. Nu m-as fi gandit nici macar o secunda ca pot exista atatea mamici de ingerasi...
In cazul nostru...sunt foarte putine persoane care cunosc aceasta tragedie: parintii mei, nasa, cea mai buna prietena a mea si un alt cuplu. Insa, pentru toata lumea este un subiect inchis teoretic. Practic, inca mai deschid subiectul (destul de rar ce-i drept) cu sotul meu si cu cea mai buna prietena.
Va multumesc ca m-ati primit in aceasta comunitate minunata! :* :*

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 14 Apr 2016, ora 07:17
de caresse
Suntem aici cu multe si calde imbratisari ... pe ingerasul tau nu-l vei uita ... va creste in inima ta !
[-o< [-o< [-o<

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 14 Apr 2016, ora 09:16
de blue jeans
Buna Simona, te imbratisez si imi pare rau pentru pierderea ta. Imi dau seama cat de greu iti este, dar a fost mai bine asa. Cu cat bebele e mai mare cu atat este mai dureros sa te desparti de el. Nu te mai invinovati. Ai luat deciziile potrivite pentru sanatatea ta avand in vedere situatia in care ai fost pusa. Nu esti tu responsabila ca ai fost lovita. Ceea ce a urmat dupa cred ca a fost inevitabil. Eu as zice sa incerci sa te intaresti sa te pregatesti pentru un nou inceput pentru ca numai asa iti vei gasi linistea. Cred ca ai citit cazurile de pe site. Sunt foarte multe, unul mai trist decat altul. Vei vedea ca nu esti singura in suferinta ta si vei avea un loc unde sa te descarci si sa iti amintesti de copilul tau. Sunt alaturi de tine si sper sa iti gasesti linistea. Te imbratisez! >:D< >:D< >:D< >:D<

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 17 Apr 2016, ora 12:02
de GeorgianaR
Simona, este normal sa te framante multe ganduri si remuscari si sper sa reusesti sa scapi de ele si sa te linistesti. E cumplit sa traiesti asa. Sustin ce te-a sfatuit sotul tau, in cazul in care nu poti singura, mergi la un specialist, desi este normal sa trecem prin depresie in astfel de cazuri, pe termen lung ne poate afecta stabilitatea emotionala si psihica. Mergi la biserica, roaga-te pentru puiul tau, pentru tine si sotul tau, impaca-te cu tine insati si sper sa-ti gasesti linistea.

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 21 Apr 2016, ora 06:50
de monalisa_sim
Am recitit de curand o carte si am gasit aceste cuvinte pe care acum un an si jumatate nu le-as fi inteles...
Cat adevar pot exprima...
Viaţa nu te întreabă niciodată dacă eşti pregătit sau nu de o nenorocire. Nu îţi dă niciun preaviz şi niciun avertisment înainte să te surprindă cu un necaz, care să-ţi prăbuşească
întreg universul. Nu te întreabă dacă e prea devreme sau prea târziu, nici dacă
e corect sau nu. Nu te întreabă dacă vei suporta sau nu, nici dacă eşti pregătit
sau nu ca să pierzi tot ce ai.

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 21 Apr 2016, ora 13:49
de caresse
>:D< >:D< >:D< pentru voi 3!

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 29 Apr 2016, ora 07:14
de monalisa_sim
Cu durere in suflet si lacrimi in ochi am citit povestile voastre...
Vreau sa va multumesc inca o data pentru sprijinul oferit, pentru raspunsurile date >:D< .
Nu m-am gandit niciodata ca sunt o mamica de ingeras pana sa gasesc aceasta organizatie. Nu consider ca merit sa fiu numita mamica de ingeras, pt ca eu am fost cea care am transformat acel sufletel in ingeras. Cu toate astea...imi face tare bine sa stiu ca am un ingeras. Sper sa aiba puterea sa ma ierte ca nu i-am acordat sansa de a trai...Azi daca as putea sa dau timpul inapoi...n-as mai lua aceeasi decizie. Intrebarile de genul: "De ce eu?", "De ce a trebuit sa fie asa?", "Daca totusi era un miracol si era un copil perfect sanatos?", "Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi luat decizia asta?" cu siguranta va vor urmari pt tot restul vietii. Pe de alta parte, nu mi-as fi iertat-o niciodata daca ar fi trait toata viata ca o leguma.
Este atat de greu sa iei o decizie pentru viata altcuiva.

Va doresc Sarbatori fericite, sanatate multa si bucurii! :* :*

Fie ca Ingerasii sa ne vegheze mereu!

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 29 Apr 2016, ora 08:41
de Chibi
Draga Simona,

Toate mamele care trec prin situatii ca ale noastre sunt mamici de ingeras, indiferent care au fost circumstantele prin care am ajuns aici. Unele dintre noi au fost puse in situatia de a decide pentru viata copilului nostru, iar pentru altele a decis soarta, dar asta nu inseamna ca durerea este mai mica sau mai mare sau ca nu purtam aceeasi "insigna" foarte dureroasa a mamelor de ingeri, "insigna" pe care nici una dintre noi nu si-a dorit-o niciodata.
Cred ca stii deja ca cel mai probabil pe parcursul acesti vieti nu vei gasi raspunsuri la intrebare pe care o purtam toate in suflet "De ce?" si nu vom sti niciodata "Ce ar fi fost daca...?", dar cred ca atunci cand durerea se va "decolora", iar locul ei va fi ocupat de si mai multa iubire pentru puiutii nostri vom putea sa inchidem ochii si sa ne imaginam pentru o clipa "Cum ar fi fost". Atunci vom putea sa ne ridicam privirea spre norisorii pusfosi sau spre miile de stelute si sa zambim stiind ca ingerasii nostri simt cat de mult ii iubim.
Ingerasul tau te iubeste si stie cat de mult ti-ai fi dorit sa ii oferi o viata minunata.

Te imbratisez cu drag >:D<, iar ingerasului tau ii doresc un zbor lin printre stelute.

Andrea, mama O:-) Francesca si a O:-) Dottie

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 2 Feb 2019, ora 12:43
de monalisa_sim
Dragi mamici de ingerasi,

Revin aici, insa nu cu vesti bune, asa cum mi-as fi dorit, ci cu "experienta" unei sarcini extrauterine :(.

Pe scurt o sa povesc cum au stat lucrurile din 2016 si pana in prezent.
Am inceput din februarie 2016 sa incercam din nou s-avem un bb. Cum nu am avut succes pana in primavara lui 2017, ne-am decis ca ar fi momentul ca sotul meu sa mearga la dr, pt o spermiograma. Din pacate, spermiograma nu este ok, in sensul ca marea majoritate a omuletilor sunt lenesi. Ni s-a spus ca sansele sunt mici, insa exista :). Psihic nu imi revenisem complet dupa ceea ce s-a intamplat in 2015, insa am zis ca atata timp cat sanse existe, nu este totul pierdut.
Am mai asteptat pana in decembrie 2017 si am mers la o clinica de fertilizare. Acolo ni s-a spus ca singura varianta rapida si oarecum sigura este FIV (nu am inteles de ce s-a incercat eventual doar o hiperstimulare ovariana, dar...ne-am conformat). Am facut cerere catre casa de sanatate de care apartinem si ne-a venit aprobarea o luna mai tarziu. Am fost informati ca vor fi suportate 50% din costuri de catre casa de sanatate, urmand ca dupa incheierea procedurii sa prezentam toate facturile/chitantele si sa ni se deconteze si restul de 50%. Tinand cont ca aceasta aprobare era valabila 12 luni, am zis ca intai trebuie sa strangem cei 50% din costuri.
Timpul a trecut si am ajuns in luna mai 2018...Cu o saptamana inainte sa-mi vina menstra, am avut o scurgere maro (timp o saptamana ba azi aveam, maine nu, poimaine putin si tot asa). Am sunat la dr gineco si mi s-a zis ca ea este in CO si sa sun la dr care ii tine locul. Zis si facut. Asistenta de acolo mi-a zis ca atata timp cat scurgerea nu este rosie, sa astept linista menstra si daca nu vine, sa ma prezint la dr. Menstra a venit la timp, cu durerile aferente. In a 5-a zi de ciclu (intr-o zi de vineri), am inceput sa am brusc dureri in partea stanga (la ovar) plus o scurgere rosie. M-am dus imediat la spital, mi s-a facut un test de sarcina din urina care a iesit negativ, eco intravaginal si mi-a zis dr ca de fapt abia atunci imi venise menstra si ca am lichid in abdomen. Durerile intre timp disparusera. Asa ca...am plecat linistita acasa. Sambata a continuat scurgerea, aceeasi culoare, dar fara dureri. Duminica noaptea in schimb, a inceput cosmarul. Au revenit durerile, doar ca de aceasta data insuportabile. Asa ca, m-am imbracat si m-a dus noaptea la spital de urgenta. Am avut impresia ca durerea ar veni de la rinichi, asa ca m-am dus la alt spital, la urologie. Dr. m-a consultat si mi-a zis sa merg la gineco, pt ca din punctul de vedere totul e ok. M-am dus la sectia gineco si dr de acolo mi-a facut un eco intravaginal si mi-a zis ca am lichid in abdomen si scurgerea este doar menstra, iar pt dureri sa iau nurofen. Asa ca am plecat acasa, pt ca intre timp, durerea nu mai era insuportabila.
Dimineata nu am plecat la servici, pt ca nu ma simteam in stare sa conduc. Am vrut initial sa merg la spital, la medicina interna, pt a vedea care este problema cu acel lichid din abdomen.
Intre timp, scurgerea a devenit mult mai abundenta si aveam o usoara stare de ameteala cand ma ridicam din pat, asa ca a venit sotul meu acasa si am mers la dr. mea gineco. Din pacate, acolo am lesinat, dr a chemat ambulanta si am fost trimisa la spital, cu suspiciunea de sarcina extrauterina.
La spital am mai lesinat din nou, mi s-au facut la urgenta analize la sange, eco intravaginal si....s-a constatat ca aveam o sarcina extrauterina pe trompa stanga care s-a rupt si a provocat hemoragie interna. Am fost operata de urgenta, prin interventie laparoscopică, nu mi-a fost indepartata trompa, insa mi s-a spus faptul ca se pot forma aderente. Tinand cont de faptul ca numai intraoperativ am pierdut 1L de sange, iar rezultatul hemoglobinei era scazut, dr au luat decizia de a-mi face transfuzie de sange.
Urmatoarele 4 saptamani am stat acasa in medical, intrebandu-ma zilnic de ce...de ce nu a putut fi o sarcina normala? Ce as gresit? As fi putut sa fac ceva ca sa fie sarcina normala?
Apoi am inceput sa merg din nou la servici si cand credeam ca incepusem sa-mi revin, a tb sa merg la dr gineco la control, iar acolo era dna. care doar ce descoperise ca este insarcinata si era atat de fericita...Am plecat de acolo plangand si gandindu-ma ca asa ar fi tb sa fiu si eu, daca sarcina ar fi fost normala.
Toate evenimentele ne-au afectat si casnicia, pt ca eu am devenit mai rece, mai indiferenta...Dupa discutii si sustinere din partea sotului am reusit sa depasim momentele critice.
Am primit recomandarea sa astept cam 3 luni pana sa incercam din nou, asa ca am asteptat nerabdatoare luna august (aveam si un concediu planificat de 2 saptamani). Insa, luna august nu mi-a adus speranta, ci un deces in familia si anume soacra...Asa ca in loc de concediu, am mers in Romania. Au urmat cele 40 de zile.
Apoi am reluat incercarile, plina de sperante, desi sunt constienta ca sansele ca urmatoarea sarcina sa fie extrauterina sunt mai mari.
In luna decembrie, iar am decazut, pt ca am sperat toata luna ca voi fi cuprinsa de magia sarbatorilor si ca Mos Craciun va veni cu un test barza...Ca sa nu mai spun ca am facut eu un calcul si poate existau sanse sa nasca in acea perioada, deci au urmat alte ganduri negre.
Ne-am gandit sa mergem din nou la clinica de fertilizare, insa imi este teama ca o fertilizare esuata ma va darama complet.
In ultima vreme ma simt uneori ca o epava...nu mai chef sa ies nicaieri, nu am chef sa socializez cu nimeni, nu vreau sa vb cu nimeni despre starile mele, pt ca eu comunic foarte bine in scris. Imi lipseste motivatia de a merge la servici, iar cand vin de la servici...ma simt...goala, pustiita. Si imi este teama ca daca vor continua starile acestea, voi ajunge in curand si la divort...
Iar la toate acestea se adauga si dureri in partea stanga sub coaste, dr de familie intuieste ca ar fi de la colon, eu intuiesc ca intre timp m-am capat cu un colon iritabil pe sistem nervos, pt ca durerile au aparut cam la o luna dupa extrauterina, nu le am mereu si apar, de regula, cand ma enervez/sunt stresata sau cand am emotii prea mari.
Va multumesc tuturor celor care ati avut rabdare sa cititi in intregime textul si va urez un weekend minunat si plin de bucurii >:D< >:D<

Re: O alta mamica de ingeras

MesajScris: 2 Feb 2019, ora 15:21
de Alexandrapop
Monalisa >:D< viata unui părinte de înger este plină de suișuri si coborasuri dpv emoțional. Eu nu cred ca devine mai usor cu timpul, ci doar ca ajungem sa învățăm cum sa ne gestionam emoțiile, cum sa ne ridicam mai repede atunci când suntem iar si iar doborati.
Chiar dacă acum te simti a fi la pământ, asta nu inseamna ca nu vor veni si zile mai bune. Incearca sa-i împărtășești soțului cum te simți, chiar dacă iti e greu sa i te confesezi ( nici mie nu imi iese încă prea bine), dar în acest fel va reuși să te înțeleagă mai bine, ca apoi să te sprijine asa cum ai nevoie. Ati trecut prin atâtea împreună, si cred ca tot împreună veți putea trece peste toate aceste obstacole. Ingerasii voștri se roagă pentru voi, iar cand va vor simți pregătiți si puternici, își vor trimite fratiorul/surioara sa va lumineze iar viata, sa fie curcubeul ce va colora acest cer gri, rămas după furtunile prin care ati trecut.
Te îmbrățișez si sper sa ne dai vești bune cât dd curand >:D<