In acest amalgam de erori (surpinzator nu erori umane) pe care soarta ni le-a pus in fata ma simt in imposibilitatea de a iesi din marea de durere care ma sufoca. Ma gandesc cu atat de mult drag, iubita mea balerina, la toate amintirile pe care le-am creata impreuna, dar orice gand ma duce inevitabil la acelasi final tragic care te-a rapit fizic din viata noastra si care mi-a zdrobit sufletul in mii si mii de cioburi, fiecare avand scris pe el numele tau.
Cum poate viata asta sa fie atat de nedreapta? Cum poate sa sa imbine atat de perfect cel mai frumos moment din viata mea cu cel care doare cel mai tare? La finalul acestei calatorii care a fost viata ta aici pe pamant, cu lacrimi in ochi si fara glas sa urlu te-am adus in aceasta lume, micuta mea printesa. As vrea sa pot spune ca ti-am dat viata, dar ne-a fost furata aceasta sansa si atunci raman aici, intr-o lume care nu mai are sens, cu speranta ca atunci cand iti luai zborul sunetul inimii mele ti-a fost aproape si ca a reusit sa iti transmita cat de multe te iubesc.
Mi-e foarte dor de tine Francesca!!! Ai fost cea mai frumoasa alinare dupa despartirea de Dottie. Veti fi mereu printesele noastre.
Va iubim incomensurabil de mult Francesca & Dottie!