Forumul EMMA

Buna numele meu este gianina si sunt o alta mamica de ingeras!!
Va scriu pentru ca simnt ca nu mai pot nu stiu cum sa trec nu stiu cum sa imi revin si sa pot merge inainte!!
Acum un an si 9 luni eram cea mai fericita tocmai aflam ca sunt insarcinata ca o sa am in sfarsit cel mai frumos cadou de la dumnezeu, a fost totul perfect eram in spania sarcina de curge normal fara nici o problema, aflam ca bebelusului de fa pt era un baietel superb, ( era dragostea mea ratígnea mea de a trai) trebuia sa vina pe lume pe data de 7 aprilie 2015, aveam totul pregatit pentru el camera hainute.....tot il asteptam cu mare nerabdare si nil doream enorm de mult.... dar in data de 5 aprilie cu 2 zile inainte de a se naste am simtit ca nu mai misca am plecat la urgente iar de acolo a inceput calvario vieti mele,a fost cea mai urata si cea mai neagra zi a vieti mele dupa un control ecografias mi sa spus sec ca nu ii mai bate inimioara ingerasu lui meu fara nici o explicatie, a trebuit sa il aduc pe lume fara viatza simteam ca nu mai pot si ca viata mea a luat sfarsit in acelas moment. Abia am putut sa il vad dar am fost atat de lasa si nu am avut puterea sa il iau in brate sa il sarut macar odata lucru pe care nu o sa mil ieri niciodata pentru ca era puiu meu iubit!! A urat durere tristete lacrimi si intrebarii fara raspuns!!
Am cerut raspunsul ii medicilor de ce cum e posibil, de ce mi sa modifica data nastere de la 23 mare la 7 aprilie daca raman ea acaso data copilul meu ar fi fost in viatza?!!..dar singuru raspuns a lor a fost ca nu stim ce a avut copilul si sa asteptam rezultatele am asteptat 3 luni rezultatele au venit si a reiesit ca Vladut al meu era complet sanatos so ca nu se stie din ce cauza a incet at inimioara lui sa mai bata ca asa a fost sa fie!!!
Nu pot sa ma resemnez nu pot sa inteleg de ce , nu stiu cum sa merg mai departe , simnt ca nimik nu mai are rost fara el ca nimic nu ma mai face fericita! Asta zi Vladut al meu ar fi implinita in an dar eu nu il an langa mine si nu inteleg de ce unde am gresit??
Va rog ajutati-ma sa inteleg ce se intampla

Imi pare tare rau draga mea sa citesc povestea ta! A trecut un an de când ti-ai pierdut baietelul, este groaznic. Imi pare rau ca ca nu ai primit un raspuns mai devreme dar noi scriem in sectiunea grup suport mame. Sunt convinsa ca acolo ar fi vazut cineva mult mai repede povestea ta. Stiu ca exista posibilitatea sa muti casuta dar nu stiu cum. Caresse a reusit o data poate daca vede mesajul ne va putea ajuta.
Ai facut foarte bine ca ai scris. Sa stii ca nu esti singura. Suntem multe aici si suferinta este foarte mare. Sunt multe fete care au suferit acceasi drama ca si tine si sper sa puteti comunica. Cazul meu a fost diferit insa a fost tot o pierdere, asa ca iti inteleg foarte bine durerea. Vei vedea ca alaturi de femeile de aici iti vei putea regasi linistea.

Cu privire la framantarile tale, cu privire la ce s-a intamplat nu iti pot raspunde din pacate. Nici mie nu a putut sa imi spuna nimeni de ce baiatul meu a avut acele malformatii groaznice. Tot ce iti pot spune este ca nimeni si nimic nu iti va putea aduce inapoi copilul asa ca mai bine incerci sa te linistesti , sa accepti ca asa a fost sa fie si sa incerci sa iti continui viata. Suntem neputincioase iar doctorii sunt limitati, din pacate. Medicina nu a evoluat suficient cat sa ne dea raspunsurile de care avem nevoie.
Consider ca este cel mai groaznic lucru sa iti pierzi copilul. Nu stiu la tine cum a fost insa eu a trebuit sa ma intorc la serviciu intre oameni fericiti cu copii, viitoare mamici sau tatici. Nu pot sa ma mai bucur pentru ei si inevitabil sunt mult mai sensibila. Iti doresc multa putere sa treci de aceste zile urate si sa iti regasesti linistea. A trecut deja un an, poate ca ar fi timpul pentru un nou inceput, un nou copil. Tu stii cel mai bine. Te imbratisez si sunt alaturi de tine!

Draga Gianina,
azi ar fi trebuit sa fie ziua cea mai frumoasa din an ... 7 aprilie ... imi pare tare rau ca ai intrat in marea familie a parintilor de ingeri si te imbratisez strans !
Dupa cum ti-a scris si Blue, intrebari ne vom pune toata viata si ne vom intreba unde cum , când si cu ce am gresit ... in 4 ani am inteles ca aici nu vom gasi raspunsuri ...dar aici , pe forum am gasit sprijin si ajutor si oameni care stiu ce simt si-mi inteleg starile sufletesti... si mai ales, oameni care stiu sa aline , sa spuna ce trebuie si sa ridice moralul!
Iti recomand cu caldura sa citesti articolele adresate mamicilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, iar sotului tau, daca vrea, sa citeasca articolele adresate taticilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
Pentru cei apropiati tie, poti sa le trimiti link-ul printr-un mail sau printezi articolele si le dai, ei au nevoie sa invete cum sa-ti fie alaturi fara sa te raneasca cu vorbe http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati

Sunt alaturi de tine, aici niciodata nu vei fi singura!

Pentru Vladut ,printisorul tau iubit , un cer de

Si nu uita ca iubirea voastra, depaseste orice bariera si este o legatura pentru eternitate, sunteti mami si baietelul ei iubit !

multe imbratisari pentru tine,trista mamica de ingeras. Micutului tau ii spun drum lin printre stele!


Incearca sa diagnostichezi pe parte de analize pentru trombofilie( se coaguleaza sangele f repede , se formeaza cheaguri care pot lua viata bebelusului)

Draga Gianina,

Imi pare enorm de rau pentru suferinta pe care o simti la un an de la despartirea fizica de ingerasul tau Vladut. Stim cu toate ca este o durere care nu dispare ci poate doar se mai alina cate putin o data cu trecerea timpului, dar vom avea mereu zile in care durerea revine ca un val nimicitor si ne darama urmate de zile in care trebuie sa ne adunam puterile si sa ne ridicam pentru a ne face ingerasii mandri ca le suntem mame.

Sper din tot sufletul ca aici pe forum sa gasesti imbratisari calde si stiu ca ori de cate ori te vei simti neinteleasa in viata de zi cu zi aici vei gasi alte mame de ingerasi care sa te sustina, sa te incurajeze si sa iti dea speranta.

Sunt sigura ca toate ne-am intrebat sau inca ne intrebam "de ce?", iar unele dintre noi poate au primit si un raspuns medical la aceasta intrebare, dar stim cu toate ca intrebarea adevarata este "de ce a trebuit puisorul meu sa plece?" sau "de ce trebuie sa trec eu prin asta?", iar pentru aceste intrebari nu vom gasi niciodata raspuns ci doar consolare din partea celor care ne inteleg suferinta. Nu este un lucru pe care putem sa il intelegem sau sa il explicam, dar nici un lucru pe care sa avem puterea sa il controlam asa ca singurul lucru pe care putem sa il facem este sa ne acceptam soarta, sa ne bucuram de amintirile pe care le avem cu ingerasii nostri chiar daca sunt doar amintiri cu burtica si sa lasam ca timpul sa inlocuiasca aceasta durere cu multa multa dragoste pentru ei.

Te imbratisez , iar pentru Vladut zbor lin printre stelutze

Acum o saptamana am pierdut si eu fetita mult dorita. La fel am patit si eu...o zi intreaga nu am simtit o si am hotarat sa merg la urgenta. Acolo mi au facut un ecograf si au constatat ca inima bebelusei nu mai bate. Avea 31 de saptamani. Urasc ziua de 4 ianuarie..m au internat si au inceput procedurile pentru inducerea travaliului. Dupa 2 zile de contractii,ganduri,remuscari,lacrimi am nascut o pe Irina. A fost groaznic,nu am putut sa o vad,nu am vrut. Vreau sa mi o amintesc din pozele de la ecograful 4D in care i se vede fetisoara. Am primit si rezultatul analizelor,fetita era bine, doar ca a avut cordonul ombilical lung si s a strangulat cu el. Circulara de cordon...asa mi au spus. Fetita mea iubita este acum ingeras. Am sa o iubesc toata viata.