Forumul EMMA

Sunt si eu mamica de ingeras de 3 zile, am nascut un baietel mort pe nume Darius. Oare va trece vreodata durerea asta? nu pot sa cred,,,nu mai pot,,,am fost o lasa ca nu am avut curaju sa-l vad!!,sa-l iau acasa!!! dar mi-a fost frica pt fetita care o am acasa sa nu sufere si mai mult. . copilasu meu este acum un ingeras... pana nu ti se intampla ai impresiat ca tie nu ti se poate intampla!!
mai sunt mamici cu copilasi (ingerasi) cu sindromu down?//

Ne-am casatorit in 2009 si de atunci ne-am dorit foarte mult sa avem copilasi, eu avand ovare micropolichistice foarte multi medici din Cluj nu mi-au dat sperante sa am vreodata copii pe cale naturala,,, dupa multe analize, tratamente, depresii, incercari esuate, am cunoscut un medic care mi-a dat o speranta, inca un alt tratament care l-am tinut 6luni dar m-am si linistit psihic pt ca stiam ca va urma o operatie daca nu au mai disparut din chistulete, in luna cand am terminat tratamentu am si ramas insarcinata cu Andra, in 02.06.2012 a venit pe lume,

Cu Darius o fost rugaciunile lu Andra, o fost o surpriza si pt mine si pt tati pt ca eram sigura ca va trebui sa fac iar tratament..mi-a fost foatte rau am stat la perfuzii 3 sapt la inceputu sarcini, analizele de toxoplasma au iesit ca nu am imunitate, dublu test nu am apucat sa fac ca eram in spital, iar cand am facut triplu test a iesit risc crescut la Down si Eduard.l-am repetat si a iesit bine duoa care m-am linistit ca poate o fost o eroare pt ca l-am repetat la clinica cea mai specializata pe genetica, au inceput dureri, contractii, sangerari, o sarcina destul de greu de dus, duminica in 06.03 16 am stat toata ziua in pat in speranta ca poate ii simt miscarile macar odata, era destul de lenes mai mult misca noaptea, dar nimic toata ziua si toata noaptea, luni m-am dus la medic si nu ii mai batea inimioara, cand am vazut ca mai erau 3 viitoare mamici de ingerasi in salon m-am ingrozit, nu puteam decat sa ne incurajam una pe alta si sa ne rugam sa scapam cat mai repede de nastere, toate eram peste 21 de sapt, eu aveam 31 de sapt de sarcina.mi-o provocat nasterea,,,abea miercuri am intrat in travaliu, am avut niste dureri groaznice dar expulzia o fost in 10 minute, in data de 09.03.2016 sa nascut darius, fara viata. Un copilas foarte dorit si asteptat de noi si de surioara lui. Regret ca nu am avut curaju sa-l vad si am ascultat de rude, ca nu l-am luat acasa.. Acum astept cu sufletu la gura rezultatul analizelor.
Mama i-mi tot spune ca daca a avut down sa nu mai incerc sa fac inca un bebe ca daca o sa fie la fel, ca mai bine sa adoptam unu daca chiar i-mi doresc, asa e mama mea mai rece...
Decizia trebuie sa o luam noi dupa ce ne va recomanda medicul. Medicul doar atat a spus ca am luptat mult prea mult pt sarcinq asta si doat atat a avut putere sa lupte,
Asta e povestea mea si a copilasilor mei iubiti Andra si Darius ingerasu lu mama.
Cam mult,,,,si va multumesc inca o data pt posibilitatea de a ne descarca sufletul pe acest forum.
Va imbratisez pe toate si sa ne dea Dumnezeu putere,rabdare si sa ne vindece sufletele la toate mamicile de ingerasi

Imi pare foarte rau ca ai devenit mamica de ingeras si ca ni te-ai alaturat. Insa ai facut bine ca ai scris, vei vedea ca nu esti singura. Noi scriem mai mult in categoria Grup suport mame. Daca ai fi scris acolo cu siguranta ai fi primit un raspuns mai repede. Poate, daca ai energie si vrei, poti lansa un nou topic acolo unde sa povestesti mai mult despre pierderea ta. Sunt sigura ca vei primi raspunsuri si iti vei putea regasi linistea. Eu nu am avut un caz de sindrom down, baietelul meu a avut alte probleme care m-au determinat sa renunt la el. Daca si in cazul tau a fost vorba despre acea groaznica decizie atunci da, nu esti singura, suntem multe cu constiinta incarcata si ne sprijinim una pe alta. Sunt foarte grele primele zile, incearca sa stai cu familia sa fii inconjurata de iubire. Hai sa ne incurajam cu gandul ca baieteii nostri sunt intr-o lume mai buna si ca nu sufera! Noi trebuie sa fim puternice pentru cei dragi! Te imbratisez si sunt alaturi de tine!

Multumesc, cand o sa fiu un pic mai bine o sa scriu si acolo, la primu test o iesit suspect de down dar cand l-am repetat a iesit bine., Dar duminica trecuta nu l-am simtit deloc miscand, luni cand m-am dus la medic deja nu-i mai batea inimioaea, dupa multe perfuzii abeea miercuri mi so declansat travaliu,,,e groaznic sa nasti un copil mort....

Draga Ligia, dupa cum ti-a spus Blue, noi scriem mai mult aici, asa ca mi-am permis sa mut casuta voastra !
In primul rand, da-mi voie sa te imbratisez ....imi pare atat de rau ca si tu ai intrat in marea familie a parintilor de ingeri ... dar aici vei gasi sprijin si ajutor oricând vei avea nevoie !
De asemenea, sper sa citesti de pe site-ul E.M.M.A. cateva articole care sper te ( va) vor ajute:
- http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame te va ajuta sa gasesti putere;
- sotului tau ii poti arata articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru parintii vostri, pentru ca si a bunicilor este durerea http://www.organizatiaemma.ro/node/526
- apropiatilor tai, familiei, colegilor de serviciu le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, pentru ca de aici sa invete cum sa respecte durerea prin care treceti si cum sa nu va raneasca.
Pentru ca ai si o fetita, aici : http://www.organizatiaemma.ro/suport/copiii avem si articolele adresate celor mici, caci si ei trebuie sa fie ajutati.

In legatura cu nasterea ... da , din pacate si eu si Blue stim ce ai simtit, pentru ca am trait ... deznadejde, revolta, intrebari remuscari, dor si durere .... dar mai presusu de toate vei simti IUBIRE, iubire imensa pentru baietelul tau, caci nimic si nimeni nu poate rupe legatura dintre voi,dintre tine si puiutul tau Darius !

Pentru printul tau Darius, un cer de

pentru voi 4!

Multumesc mult, nu stiam unde sa postez si simteam nevoia sa vb cu cineva, cand aud ca toti din jurul meu i-mi spun ca'asa o fost sa fie" ca i-mi taie speranta de a mai visa la inca un copilas, indiferent ca va fi sau nu cu probleme. Nu stiu cum o sa pot trece peste asta. Deabea astept sa vina rezultatele sa vad ce a avut. Inca am momente in care parca il simt in burta cum misca. Ma gandesc ca maine e o saptamana de cand am nascut. Of Doamne greu e!!!

Nu trebuie sa te descurajezi! Am incredere ca ne vom indeplini si noi visul pana la urma. Ia-ti o perioada de doliu si dupa, incearca din nou. Stiu si eu cum sunt ceilalti nepasatori, naivi, rautaciosi....Ei nu au cum sa ne inteleaga. Dar nu ne putem izola, nu trebuie sa fim singure. Ne face bine sa fim inconjurate de oameni, in mod special de familie. Singurul medicament din pacate este timpul! Mult curaj si liniste iti doresc!

astazi e o saptamana de cand am nascut,,, DOAMNE de ce? de ce mi l-ai luat? nu mai pot, Stiu ca niciodata pe lumea asta nu o sa aflu raspunsu,

Ligia, te imbratisez strans strans strans !

Darius, ai grija de mami , stii cat te iubeste!
Ligia, puiul tau e mereu langa tine !

ItI înțeleg durerea, sunt și eu o mămica de ingeras, in data de 12 .03 .2016 sunt 6 săptămâni de când am născut un băiețel, care a murit după 7 ore . E foarte greu, dar Dumnezeu Îți dă putere sa mergi mai departe și sa prețuiești fiecare moment alături de fetiță ta. Îngerașul tău o sa fie mereu alături de tine .
Te îmbrățișez cu drag

Citesc intamplarile voastre cu pierderile ingerasilor, ma gandesc la toate mamele de ingerasi pe care le-am cunoscut in spital, am fost 4 in aceeasi situatie cu bebelusi fara viata in burtica si nu pot sa nu ma gandesc unde e dreptatea, atatea mamici care am pierdut copilasi, atata suferinta.
Mie parca inca nu-mi vine sa cred ca e adevarat si ca l-am pierdut pe Darius, Cum o sa-mi continui viata fara baietelu meu? Cum o sa pot sa-mi recapat speranta?
Mai vreau din tot sufletul un copilas chiar daca cei din juru meu ma descurajeaza.Si i-mi spun sa nu mai risc, dar parca doar speranta asta ma face sa pot trece peste fiecare zi.
Mai sunt mamici care au mai avut curaju sa mai incerce? Oricum stiu ca trebuie sa mai astept o perioada,
I-mi pare foarte foarte rau pt fiecare mamica care a trecut prin suferinta de a pierde un copilas.
Nu-mi vine sa cred ca a trecut o saptamana.
Va imbratisez cu drag pe toate si va multimesc pt ca i-mi dati posibilitatea sa ma descarc.

Draga Aura i-mi pare foarte rau pt ce ti sa intamplat si tie cu baietelul tau.
Ma rog la Dumnezeu sa ne dea la toate putete sa trecem cat de cat peste, chiar daca toata viata ne v-om intreba de ce? De ce copii nostri?
Din pacate viata merge inainte si suntem nevoite sa luptam mai ales ca mai avem un copil.
Pe mine Andra incontinuu ma intreaba cate zile o sa mai plang ca fratiorul ei e la Doamne Doamne si el are grija de el.

Draga mamica de ingeras, cunosc durerea si dorul tau! Stiu cat de descurajante pot fi parerile celor din jur! Urmeaza-ti inima! Sunt multe mamici care au reusit sa isi duca visul la indeplinire. Plangi cat de mult vrei, cat de mult simti! Exprima-ti durerea asa cum crezi tu de cuviinta! Te imbratisez strans! Zbor lin micutei tale!

va multumesc mult la toate pt incurajari .
ii o durere care momentan ma termina, mi frica de depresie. nu ma pot stapani i-mi vine sa urlu..poate sunt mai slaba dar am impresia ca o iau razna.
sper sa pot sa-mi revin cat de cat pt andra.
multumesc dinnou

Azi sunt 3 sapt de cand am nascut si te-am pierdut. Mami tati si Andra te iubesc enorm Darius si vei fii toata viata in inimile noastre ingerasu nostru iubit.

Doare foarte tare, parca si mai tare.

Buna Ligia,

Imi pare nespus de rau pentru ca Darius a plecat. Si eu l-am pierdut pe Matei la 32 de saptamani acum 4 luni. A trait doar 3 zile scurte de tot. Imi este atat de dor de el. Stiu cat este de greu si stiu ca uneori si sa respiri pare imposibil.

Mie atunci cand imi este greu, ma gandesc ca Matei este ingeras, ca este in Rai, aproape de Dumnezeu, ca se joaca cu ceilalti ingerasi, ca se da pe tobogan de pe nor pe altul, ca picteaza cerul la apus si apoi imi arata mie desenul sa vad cat este de talentat, ca avioanele de pe cer sunt de fapt conduse de manutele lui mici cand se joaca cu ele de acolo de Sus. Cred din tot sufletul ca este intr-un loc mai bun, si cu ajutorul lui Dumnezeu intr-o zi micuta noastra familie va fi iarasi reunita.

Si pe mine ma dor cuvintele celor din jur, m-au durut mai ales la inceput. Incerc sa imi imaginez uneori cum Matei pune o protectie in jurul meu si ma apara de durerea asta inutila, de vorbe spuse in vant. Il port in inima mereu si nu trece o secunda fara sa ma gandesc la el.

Darius are acum aripioare mici si pufoase si zboara de pe nor pe altul. Are grija si o vegheaza pe surioara lui si pe voi amandoi.

Zambeste-i te rog lui Darius sa vad ce mamica frumoasa are!

Te imbratisez cu drag,
Iulia, mamica de Matei

Doamne cat poate fii de greu,,,, 1 luna si 2 zile fara tine puiutu lu mami iubit.
Te iubesc si mor de doru tau.
Nu pot sa inteleg ce sa intamplat!!!!!! Dar eu nu mai sunt, nu pot fara tine.
Te voi iubi mereu

Draga Ligia,
Imi pare rau ca trebuie sa treci prin durerea prin care toate mamicile de ingerasi au trecut sau inca trecem. Este o durere sfasietoare pe care nimeni nu ar trebui sa o simta dar pe care am speranta ca timpul o va alina si va ramane in urma ei doar dragoste.
Si eu ma confrunt cu aceeasi durere pe care o simti si cu acelasi dor chinuitor, dar sunt sigura ca fetita mea Francesca, care sa nascut acum doua saptamani fara a putea plange sau fara a se bucura de o suflare pe aceasta lume este alaturi de al vostru Darius si de mii de alti ingerasi intr-o lume mai buna unde nu cunosc suferinta ci doar bucuria de a fi iubiti de noi.
Iti inteleg perfect regretul de a nu il vedea pe micutul tau, si pe mine ma macina enorm vinovatia faptului ca nu am avut puterea ina acel moment sa insist sa mi-o dea sa o tin in brate, dar acum e prea tarziu si trebuie sa ii tinem in sufletele noastre asa cum ni i-am imaginat si sa ne amintim cu dragoste de fericirea pe care ne-au adus-o cat timp au fost in burticile noastre.
Te imbratisez si iti ofer cu drag umarul meu ori de cate ori simti nevoia sa plangi, sa urli sau pur si simpul cand te simti neinteleasa. Sper ca alaturi de alte mamici de ingerasi sa ne putem gasi un gram de alinare si puterea de a ne accepta soarta.

Zbor lin Darius pe un cer cu mii de stelutze

Cata suferinta este aici, nu se poate. Fiecare poveste este groaznica insa numai aici am descoperit ca nu suntem singure. Si nici ingerasii nostri nu sunt. Asa cum noi ne gasim puterea sa ne incurajam si sa legam prietenii, si ei micutii sunt acolo sus impreuna si se joaca. Au aparut atatia ingerasi in ultimul timp. Oare de ce? Era nevoie de ei undeva? Era nevoie ca noi sa invatam ceva oare, sa ne maturizam? Nu vom afla niciodata insa trebuie sa continuam sa ne incurajam una pe alta si sa ramanem unite. Va imbratisez pe toate! Multa putere sa trecem de zilele urmatoare fara sa ne pierdem speranta!

Doamne de cati ingerasi mai ai nevoie?
Chibi i-mi pare foarte rau pt pierderea fetitei tale, Sper ca cu timpul sa mai treaca durerea, nu stiu cand va trece si cum ne vom obisnui cu ea, eu momentan nu mai am putere de nimic, nici macar sa am grija de fetita care o am si din pacate e foarte afectata de starea mea, dintr-un copil linistit a devenit foarte agresiva. Dar Doamne ce rau doare............mi frica de depresie.