Draga Ligia,
Iti inteleg perfect durerea si pe undeva ma gandesc ca poate ne-ar mai usor daca in loc sa ne luptam cu ea am incerca sa o acceptam in viata noastra ca pe o umbra care ne urmareste constant si care va decide singura cand e momentul sa ne paraseasca, sper doar sa lase in urma ei un val de liniste si de iubire.
Stiu ca e greu si sa te ridici din pat dimineata, dar trebuie sa o facem pentru ca indiferent ca vrem sau nu sa acceptam viata merge mai departe cu sau fara voia noastra, soarele rasare chiar daca noi nu vrem sa ii simtim caldura, iar cei care ne iubesc au nevoie de noi.
E greu sa te ridici, chiar si atunci cand ai pentru ce sa lupti, iar tu ai aici pe pamant o minune pentru care merita cu adevarat sa lupti.
Trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam si sa ne imbarbatam unele pe altele pentru a putea iesi din negura asta ce ne-a invaluit sufletele, dar daca ti se pare ca ajutorul mamicilor de pe forum nu iti da suficienta puterea sa asezi un pas in fata celuilalt sa stii ca nu e nici o rusine sa ceri ajutor profesionist. Pe mine m-a dus mama mea la psihiatru la doua zile dupa ce am fost externata din spital, cred ca fara ajutor nu as fi reusit sa trec peste aceste prime zile de durere sfasietoare.
Te imbratisez cu drag si iti ofer urechea mea sau umarul meu ori de cate ori ai nevoie,
Andrea, mama ingerasului Francesca
Darius ai grija de mami ta si da-i putere si alinare pentru a putea avea grija de surioara ta