Forumul EMMA

Buna seara!Numele meu este Andreea si cu multa durere in suflet,ma alatur voua,mamicilor de ingerasi.Simt nevoia sa vorbesc despre pierderea mea,despre durerea mea unor persoane care ma inteleg si au aceleasi trairi.

In data de 22 decembrie se implinesc 3 luni de cand copilul nostru nu mai este.Aveam 12 saptamani de sarcina,iar in urma controlului s-a constatat ca sarcina mea se oprise din evolutie la 9 saptamani.Cu o zi inainte de control,deoarece racisem si mi-am dat seama ca treptat disparusera simptomele de sarcina,am fost la urgenta unde am primit cumplita veste. Totusi,am sperat...insa inimioara puiutului meu nu mai batea,el nu se misca...
Pentru mine a fost cumplit,durerea din suflet imi taia rasuflarea.Pentru ca era copilul meu dorit,pt ca imi facusem atatea vise,planuri,sperante,pt ca il iubeam,pt ca iubesc copiii...
A2a zi mi-a fost smuls pt totdeauna de langa mine,nu puteam accepta ca nu mai este,ma intrebam neincetat DE CE?,sufeream ca nu mai era cu mamica lui pt a-l proteja...oare ii era frica?

Cei din jur imi spuneau ca sunt tanara,voi face altii,ca se mai intampla,etc etc...insa eu il vroiam pe acel copil,nu vroiam sa il inlocuiesc,Era unic!
Simteam si simt ca nimeni din jurul meu nu ma intelege.Sotul meu pare atat de detasat, mama are impresia ca exagerez si "sunt cu capu",bunica ca "sa las prostiile si sa fac altul ca eu nu imi doresc",soacra si cumnatul meu se intreaba ce am cu nepotul nascut cu o zi dupa ce eu l-am pierdut pe al meu(in conditiile in care si soacra mea a pierdut un copil la nastere).De ce cei din jur nu pot intelege ca sufar,ca ma doare sufletul,ca nimic nu mai e ca inainte?
Cand vad bebelusi,femei insarcinate parca cineva imi infige un pumnal in inima.Doare!Insa imi doresc un copil...desi la inceput nu vroiam sa iau in calcul o noua sarcina.Insa mi-e teama...nu as putea sa suport inca o pierdere...acum un an si 2 luni mi-am pierdut tatal,acum copilul.Desi majoritatea nu considera ca am pierdUt un copil,pentru mine era puiul meu iubit.

Timpul trece si stiu ca acum as fi avut burtica mare,i-as fi simtit miscarile,as fi stiut ce este(imi doream atat de mult o fetita!)...usor,usor va veni si data cand trebuia sa se nasca...insa burtica mea e goala,copilasul nostru nu mai este...DE CE?

La analizele ulterioare mi s-a descoperit o ureplasma,insa doctorul sustine ca nu e asta cauza(inainte de sarcina nu o aveam)...insa nu pot accepta ca este 'selectie naturala'. Cu siguranta exista o cauza.Am citit multe cazuri si se pare ca trombofilia este un motiv pt care multe femei pierd sarcinile.Avand in vedere ca tatal meu a facut infarct,avea varice consider ca poate fi si aceasta o cauza.I-am dat un mesaj doctorului pt a-i cere parerea, mi-a raspuns ca ma va chema pt a discuta,inca astept sa ma contacteze.As dori sa exclud orice cauza,desi aceste analize sunt scumpe si as face un mare efort pt a le realiza.
Sunt oare prea tematoare?Simt ca a trecut prea putin timp,durerea este la fel de intensa...desi cateva persoane afirma ca par in regula,in sufletul meu sunt la pamant...
Am momente cand mi se pare o vesnicie ca trebuie sa astept pt a mai incerca(desi acum as putea),alteori vreau sa mai astept,alteori am impresia ca,pe masura ce trece timpul,renunt tot mai mult la idee.

M=ar ajuta atat de mult un sfat,o experienta,persoane cu care sa pot discuta...pt ca nu am cu cine.Sotului meu ii spun toate acestea,dar nu simt ca ma intelege desi este alaturi de mine...
Ar fi o greseala sa incerc acum sa am un copil?Ar fi o lipsa de responsabilitate si maturitate sa incerc inainte de a face aceste analize?Sotul meu zice sa ne lasam in mana Domnului si sa incercam si facem si analizele in perioada urmatoare,dupa ce reusesc sa vb cu dl dr.Nu stiu ce sa fac,cum sa fac...ma rascolesc atatea ganduri,sentimente...nu mai reusesc sa ma odihnesc...

Va doresc tuturor multa putere!

Andreea, in primul rand, da-mi voie sa te imbratisez ... sa te imbratisez strans si sper sa simti ca sunt,ca suntem alaturi de tine !
Ai multe semtimente amestecate in sufletul tau chinuit , dar sa stii ca intr-un fel sau altul, toate mamicile , toti parintii si bunicii ce au scris si scriu pe acest forum au simtit si simt ce simti si tu !
Da, e normal sa simti durerea pierderii unui copil, indiferent ce varsta avea sau daca era in burtica ! Numai tu, ca mami stii cate vise si sperante ti-ai pus in acea inimioara care bate inlauntrul tau !
Suntem multe cele care nu gasim alinare la apropiatii nostri, dar aici ne regasim una pe cealalta si ne ajutam ...Cei mai in varsta nu inteleg cat de mult s-a schimbat situatia acum si nu uita ca , pe vremuri,pierderea unui copil nu era considerata un fapt important, mama era invinovatita cu ceva de genul "Are ea ceva, a facut ea ceva" si daca avea curajul sa-si planga copilul , era privita ca o nebuna !!! De asemenea si comunismul cu copiii facuti la norma si cu obligatia de a nu renunta la nici o sarcina, le-a facut pe femei sa vada altfel decat noi perioada de sarcina ...ca sa nu mai discutam de lipsurile materiale ...
Toti cei din familia ta incearca ,de fapt, sa te ajute dar nu stiu cat de gresita este abordarea lor ... si uneori e foarte greu, daca nu , imposibil sa-i faci sa inteleaga ...
Iti recomand sa citesti articolele de pe site-ul E.M.M.A., adresate mamicilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
SI da, e normal sa-ti doresti sa ai copii ...nu il înlocuiesc pe ingerasul tau iubit, el isi are locul lui, in inima ta !

Zbor lin,ingeras drag ! Sa ai grija de familia ta !
pentru voi !

Va multumesc Caresse pt cuvintele dvs,este atat de important sa simti pe cineva alaturi,pe cineva care iti intelege trairile!

Inteleg ca este dificil sa intelegi ce este in sufletul unei persoane care pierde o sarcina sau si mai tragic,un copil.Ii inteleg!Doar ca m-ar ajuta sa ma asculte si sa incerce sa ma inteleaga,sa-mi acorde timpul necesar pt a ma vindeca emotional.

Asa este,inainte pierderea unei sarcini era un fapt aproape nesemnificativ.Nu imi imaginam ca sunt atatea femei care pierd sarcinile.Mi se pare atat de trist ce se intampla!!

In legatura cu recomandarea facuta,de cateva zile citesc pe forum,a unei mamici de aici in special si pe alte pagini...imi face bine sa aflu ca si alte fete au aceleasi sentimente si nu sunt eu ciudata...Am citit tot ce am gasit pe tema sarcinilor oprite din evolutie. Tocmai de aceea mi-am dat seama ca trebuie facute si analizele de trombofilie.

Oare sentimentul acesta de teama se diminueaza?Dupa cat timp?

Va imbratisez si eu cu drag!
Va multumesc din suflet pt cuvintele adresate puiului meu,deoarece cu exceptia mea,a sotului si a unei prietene,a fost considerat o simpla sarcina pierduta,in urma careia ar fi trebuit sa ma refac emotional in foarte scurt timp...

Draga Andreea,

Da.mi voie sa te imbratisez si sa plang alaturi de tine!
Este bine ca ai gasit acest site pt ca este locul unde vei gasii intelegere si poate raspuns la intrebarile tale.noi toate am trecut prin acele momente cumplite in care am simtit ca innebunit,ca nu vrem sa acceptam realitatea.
Este greu,cumplit de greu sa ajungi de la agonie la extaz dar pas cu pas..zi de zi ai sa vezi ca vei primii o putere neasteptata poate chiar de la ingerasul tau.
Simte.te libera sa ti spui gandurile,sa te descarci caci stiu ca un viata reala nu poti,nu ti permiti de teama sa nu pari ciudata.
Dupa ce am revenit la serv dupa incident,incercam sa par tare,sa particip la discutii inclusiv despre copii...insa abia asteptam sa ajung acasa si sa plang.
Acum,dupa 8 luni pot sa spun ca am inceput sa zambesc si sa.i multumesc lui d.zeu ca nu mi a luat si mintile si sa.l rog sa mi.l trimiti iar pe puiul meu scump.
Acum un an de 18 dec aflam ca sunt insarcinata...cata fericire iar acum duc o povara asa mare.
Eu ma rog pt tine sa te tii puternica si sa lupti pt a mai incerca inca o data...sa traiesti din nou acel sentiment unic.
Si da..o sa doara f mult pt ca nimeni nu o sa vorbeasca despre el..ca si cand nu ar fi existat.
Multe imbratisari pt tine iar pt puiutul tau...zbor lin!

Buna Daniela Manea!Iti multumesc pt faptul ca imi esti alaturi,pt incurajari.
Imi pare rau pt pierderea ta si la fel cum imi doresti mie,iti doresc sa iti daruiasca Dumnezeu un puiut aici pe pamant.Ma bucur ca esti mai bine dpdv psihic si ai gasit puterea sa zambesti...

Si mie mi-a fost greu sa ma intorc la serviciu,mai ales ca sunt inconjurata de copii..
Inca nu ma simt in largul meu cand ies pe undeva,caci simt ca nu mai sunt la fel si ca mai am nevoie de timp...Desi zambesc si par ca sunt in regula,in sufletul meu se da o lupta permanenta cu durerea.Dupa pierderea copilului,am decis sa imi acord timp,sa nu imi mai fac planuri,sa las totul sa mearga de la sine.Insa acum sunt la o rascruce:sa mai incerc sau nu?E prea devreme?Probabil teama de a se intampla din nou ma impiedica sa ma gandesc la alt copilas.
Chiar imi face bine sa pot vorbi deschis despre ceea ce simt,ca pot gasi sprijin in alte mamici care au trait o experienta similara.Cu care ma pot sfatui,Si mi-ar placea sa pot ajuta si eu,chiar si cu un gand bun.
Intr-adevar,cei din jur se comporta de parca nu ar fi existat...insa a fost o viata,un sufletel care acum este in ceruri.
De asemenea,iti sunt alaturi si ma rog pt tine!

Care este povestea ta?
Multe imbratisari si zbor lin ingerasului tau!

Andreea,
Povestea mea este cu inceput fericit si final tragic.
Am fost in culmea fericirii cand anul trecut in decembrie am aflat ca sunt insarcinata.timp de 22 de saptamani nu am avut nici o problema,nici nu simteam ca sunt insarcinata de bine ce imi era.numai ca la mirfologia de 22 de sapt s.a descoperit ca avea malformatii cardiace incompatibile cu viata...am simtit ca mor cand am aflat.
Toti medicii la care am fost si toata lumea mi.a zis sa renunt...si am renuntat.au incercat sa.mi provoace nasterea...nu pot descrie durerea prin care am trecut...si nedeclansan.du.se..am ajuns la cezariana...am trecut prin chinuri fizice si pshice cumplite...acum mi.am revenit cat de cat...dar plang destul de des si imi este greu sa vad copii mici!doctorul mi.a zis sa incerc iar dar mi.e asa de frica sa nu se repete ..nu stiu ce sa fac...ma rog la d.zeu sa ma feresca de asa ceva.

Daniela,imi pare foarte rau pt pierderea suferita!Pot doar sa imi imaginez durerea ta,pt ca nimeni nu iti poate intelege cu adevarat trairile,deoarece fiecare dintre noi simte altfel aceasta tragedie.
Sunt convinsa ca ai fost devastata la aflarea vestii,iar faptul ca a trebuit sa iti pierzi copilasul in acest fel a fost groaznic.Iti sunt alaturi sufleteste!Ma intristez la fiecare poveste a unei mame de ingeras.
Stiu cum este sa iti fie greu sa vezi bebelusi,femei insarcinate...la fel simt si eu.La o zi dupa chiuretaj a nascut cumnata mea si nici acum nu pot interactiona sau privi copilul.
Ai descoperit cauza acelei malformatii?

Iti doresc multa sanatate,putere si curaj in momentul in care esti pregatita emotional, fizic pt un alt puiut.Iti inteleg aceasta teama,deoarece si eu o simt.Toata lumea imi spune sa las frica si sa fac un copil,dar nu este atat de somplu cum cred ei.
Chiar azi m-am intalnit cu mai multi prieteni,iar unul din ei mi=a spus ca nu e mare lucru ca am pierdut o sarcina,sa trec peste si sa fac altul...si m-a uimit faptul ca nu am mai simtit acea durere si revolta la auzul acestor cuvinte(pe care le-am mai auzit de atatea ori), ci mi-am dat seama ca nu are cum sa inteleaga.

In momentul in care esti convinsa ca dpdv al sanatatii esti in regula,cu ajutorul lui Dumnezeu si al sotului poate vei avea puterea sa mai incerci.Insa numai cand vei fi pregatita.Si eu ma gandesc ca poate nu sunt pregatita psihic,iar acest fapt ar putea sa ma afecteze mai incolo.
Mie imi este teama ca as putea avea trombofilie si as vrea sa fac ceva investigatii...In acelasi timp as vrea saincerc iarasi,insa nu as putea sa traiesc cu mustrari de constiinta in cazul in care s-ar intampla ceva pana reusesc sa fac toate analizele(fiind atat de scumpe)

Te imbratisez cu drag si mi-ar place sa mai vorbim,ajuta atat de mult sa ai cu cine vorbi,cu cine te sfatui!

Uneori ma intreb:oare a existat?Daca nu exista acest gol si aceasta durere in suflet poate as avea impresia ca totul a fost un vis...Toata lumea se comporta ca si cum nu ar fi existat,iar eu ma simt altfel,chiar daca zambesc in sufletul meu este o mare tristete...
Fiecare dintre noi cunosc acele sentimente care te incearca in momentul in care vezi cele 2 liniute>bucurie,nesiguranta,teama,IUBIRE!Acel copil este unic,o viata,un sufletel asteptat cu multa nerabdare si dragoste..intre mamica si acea mica inimioara se creeaza de la inceput o legatura speciala...iar apoi primesti acea lovitura si totul s-a sfarsit...
DE CE?De ce nu ma pot bucura de miscarile puiului,de ce nu il pot cunoaste?de ce a fost sa fie asa?
Dorinta de a avea un alt copilas nu dispare,insa teama se accentueaza...

Citind povestile triste ale mamicilor de aici si datorita cuvintelor pe care mi le spun cei din jur,ma intreb oare sunt indreptatita sa ma numesc "mamica de inger"?Eu nu stiu nici macar ce ar fi fost...asteptam cu nerabdare ziua de 21 septembrie pt a-l vedea,tot ce am vazut a fost un copilas mic,mic care nu misca...alte mamici i-au simtit,cunoscut,mangaiat...

Niciodata nu te voi uita ingeras iubit!Tot ce am de la tine este testul cu cele 2 liniute,o pereche de sosetele cumparate pt tine pt a-i da vestea lui tati si bratara de la spital din ziua in care mi te-au luat.Aveam si pozele si filmarea din ziua in care i-am spus lui tati,dar din pacate s-au pierdut toate.

Dragi mamici de ingeras,va sunt alaturi cu tot sufletul,imi pare rau ca ati cunoscut o durere atat de mare!Povestile voastre ma intristeaza nespus,ma doare sufletul pt voi si acele suflete nevinovate!
Zbor lin ingerasilor vostri!

Puiul meu drag,ai fi avut 25 de saptamani!Ce copilas mare ar fi avut mama!!
Imi lipsesti atat de mult!

Off, Andreea ....te strans !
Bebe e fost in burtica ta,acum e in inima ta !

Eu am 2 copii, Andu si Lu .... si 2 ingerasi, Elena si Bobita ...la Elena am trecut ca si Daniela prin acel chin al malformatiilor incompatibile cu viata ... apoi am ramas din nou insarcinata ... si i-am auzit inimioara Bobitei mele la 6s si la 8s ... mi s-a spus ca e cu 2s mai mic,dar am sperat ... la 12s, dupa sarbatorile de iarna... Bobita mea nu mai avea cord ... am suferit cumplit ... si acum, dupa 3 ani apropare (pe 10 ian) si o fetita dulce de 1,3 ani, inima mea e in continuare impartita intre iubire si dor , intre pamant si cer ... cei din jur nu stiu ce e in sufletul meu ... doar aici le scriu copiilor mei din cer ... in rest port o masca a normalitatii...

pentru voi !

Caresse,

Imi pare rau pt pierderea celor doi ingerasi,imi imaginez cata durere a fost in sufletul tau,nu ai apucat sa te vindeci dupa Elena si a urmat Bobita.Iti sunt alaturi sufleteste!
Te felicit pt cele 2 minuni de care te bucuri in fiecare zi!
Sunt convinsa ca,desi Andu si Lu iti ofera bucurii si satisfactii nenumarate,nu ii vei uita niciodata pe cei doi ingerasi iubiti.
Cei din jur nu inteleg ca,desi i-ai pierdut,tu ai 4 copii si nu doi.

Sper sa ma pot bucura si eu in curand de o mica minune,desi mi-e teama!Si niciodata nu se va schimba faptul ca primul meu copil e acolo sus si nu in bratele mele!

Ingerasul meu,azi sunt 3 luni de cand nu mai esti in burtica mamei,de cand in sufletul meu a ramas un mare gol.
Te iubeste mami mult si ii lipsesti,chiar daca nu ne-am cunoscut si nu stiam ce vei fi, vorbeam zilnic cu tine,ne faceam atatea vise si planuri...
Sa stii ca nu te voi uita niciodata,vei fi mereu primul nostru copil...si sper ca esti alaturi de ceilalti ingerasi...si nu ti-e frica ca nu mai esti langa mami sa aiba grija de tine...
Trece timpul si senzatia asta de amorteala nu mai trece...ma ajuta faptul ca aici pot vorbi despre tine,iti pot scrie puiul meu...pt ca cei din jur se comporta ca si cum nu ai fi existat, nu am cu cine vorbi...

Zbor lin ingerasul meu iubit

Sunt aici cu calde
Bebe stie cat de mult il iubesti!

Multumesc mult

Puiul meu,azi am cumparat un ingeras special,care va fi varful bradutului de anul asta.Voi considera ca esti alaturi de noi
Am vazut multe femei cu burtici,m-a rascolit si m-a intristat totodata...asa trebuia sa fim si noi ingeras Chiar daca nu ai fost mult timp in burtica mea,te-am iubit mult din prima clipa...

Draga Andrea,
Iti citesc mesajele si incerc sa.mi aduc aminte cum eram la 3 luni de la incident si cum sunt acum la aproape 9 luni.s.a mai vindecat,nu ma mai gandesc asa de des dar plang de fiecare data cand imi aduc aminte ....cu gravidele am si eu o problema inca.chiar ma uitam cu nostalgie la burtica unei colege si ma gandeam ca eu nu am avut norocul sa am o burtica asa mare.
Sapt trecuta am facut bradul,plangeam amandoi,mai ales ca mi.am adus aminte de vorbele doctorului care imi spunea ca de craciun voi avea un baiat mare.
Este greu dar trebuie sa incercam iar sa zambim,sa ne cautam speranta si sa credinta ca vom avea ceea ce ne dorim.

Draga Daniela,
Cred ca aceasta durere o vom simti mereu,insa nu asa intensa...Probabil nici atitudinea celor din jur nu ne ajuta sa ne vindecam...
Imi pare rau ca nu te poti bucura de sarbatori si inca suferi,insa si plansul ne ajuta sa ne exteriorizam durerea si parca ne apropie de ingerasii nostrii...
Ai dreptate,este dificil sa fim din nou increzatoare si sa speram la o alta minune.Totusi este important sa ne acordam si timp de vindecare,altul pt fiecare dintre noi.
Eu imi doresc sa mai incerc,insa imi este teama.Azi am fost la medicul meu pt a-mi da recomandare pt analizele de trombofilie,pt a exclude orice cauza.A avut o atitudine ostila,i se pare absurd sa fac aceste analize dupa prima pierdere.Mi-a lasat un gust amar...

Ma bucur ca si sotul tau isi arata durerea si va puteti sustine unul pe celalalt.Inteleg cat de greu iti este avand in vedere visele pe care vi le-ati facut pt Craciun.El va fi alaturi de voi
Iti doresc un Craciun cu caldura,liniste,speranta,pace,familie si prieteni aproape!

Buna, Andreea!
Ceea ce tu simti si scrii este absolut normal, si ma regasesc in multe dintre starile tale. Daca vei citi povestea mea, vei vedea acest lucru. Daca ti-e teama, nu incerca inca! Asteapta sa te simti pregatita, vindecata. Sa nu faci asta doar pentru a umple golul din suflet si din brate. Categoric, un copil nu il inlocuieste pe celalalt, dar sigur iti va aduce multa fericire, dar, la momentul potrivit. Da-ti timp, descarca-te asa cum simti nevoia, scriind, vorbind, urland, plangand, tipand...Eu si acum, dupa doi ani si 7 luni, inca mai am momente in care ma doare sufletul cand vad femei insarcinate si bebelusi. Uneori le vad si ma gandesc ca poaet si ele au trecut prin ce am trecut si eu...si atunci, ma bucur pentru ele ca au bucuria de a avea o noua viata in burtica. Si, DA, esti indreptatita sa te numesti MAMA! Sa nu te mai gandesti niciodata ca nu este asa. Intr-adevar, foarte multe mamici de pe forum au pierdut sarcina inaintata, sau bebelusi, copii mai mari...durerea este infinita pentru fiecare dintre noi. E greu sa ii auzi pe cei din jur spunand vorbe care dor, unii incearca sa te ajute, insa nu stiu cuvintele potrivite, unii nu te inteleg. Cred ca majoritatea sotilor par mai detasati, insa nu pentru ca nu le pasa, ci poate pentru ca au alt mod de a-si trai durerea, alt mod de a incerca sa se vindece, plus povara de a ne sustine si pe noi. Poate incearca sa para tari, pentru a ne ajuta pe noi. Nu-l invinovati pe sot si nu te raci fata de el, incearca sa-l intelegi si cere-i sa te inteleaga si el pe tine cand plangi. Sper sa-ti fie de folos vorbele noastre, pe mine m-au ajutat enorm mamicile de aici, si Ii multumesc bunului Dumnezeu ca le-am gasit! Te imbratisez! Zbor lin puiului tau!