"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Ingeras scump,te imbratiseaza mami strans si te iubeste Azi,pt a2a oara,am gasit sub pragul usii un desen al unui copil...sunt sigura ca sunt de la vecina de alaturi...insa am interpretat gestul ca un semn de la tine pui mic,am zambit la acest gand.Am nevoie de semne de la tine,mi se pare ca a trecut atat de mult timp de cand te-am pierdut,o perioada de amorteala si tristete nesfarsita... Atat de multe sentimente dragul meu:de tristete,neputinta,dor,neincredere,culpabilitate, singuratate,gol in suflet,lipsa de speranta...insa stiu ca doar Dumnezeu ma poate ajuta si imi poate oferi alinare... Nu mai am nici o dorinta,nimic nu ma mai entuziasmeaza... Ma gandeam...cred ca Dumnezeu m-a ferit de mai multa suferinta,a luat sufletelul tau curat alaturi de ingeri...insa acest gand nu imi diminueaza cu nimic suferinta... Niciodata nu m-as fi gandit ca o sa-mi pierd copilul,eram atat de ignoranta,nu imi imaginam ca se poate intampla asa ceva.. Mi-as dori sa am mai multe amintiri cu tine,sa te fi simtit macar...mereu ma gandesc ce burtica mare as fi avut,ce fericire si implinire as fi trait la vederea ta,in momentul in care te-as fi simtit in brate... Azi mi-am amintit de ceea ce am citit in cartea Lornei Byrne,in care autoarea isi vedea fratiorul ingeras alaturi de mamica lui mereu,dandu-i putere si imbratisand-o,sper din suflet ca esti langa mine din cand in cand....insa imi doresc sa fii fericit acolo sus...
TE IUBESC SUFLET DRAG
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
viewtopic.php?f=12&t=2236 Off mamici de ingerasi Va imbratisez strans. Ingerasii vor exista mereu in inimile noastre.
Povestea noastra in link ul de mai sus. Avem in sfarsit un final fericit dupa momente extrem de grele. Ingerasul nostru mult iubit plecat mult prea devreme la 22 sapt de sarcina fara sa aiba vreo problema. Anul urmator a venit pe lume surioara lui grabita la 30 sapt de sarcina. Am luptat si Dumnezeu ne-a ajutat iar micuta noastra luptatoare face vineri 3 lunisoare si e sanatoasa.
va imbratisez si va transmit gandurile mele bune si putere multa.
Ingerasul meu esti in sufletul meu in inima si-n gand.
Azi am simtit din nou nevoia sa plang,sa plang isteric pana se diminueaza durerea din suflet...dar din pacate durerea ramane acolo... Dupa cateva zile in care am fost mai bine si credeam ca incep sa ma obisnuiesc cu gandul ca te-am pierdut,azi durerea a revenit mai intens,tristetea mai sfasietoare...zilele trecute imi formasem un scut peste suflet,am incercat sa fiu mai bine,mai optimista..insa a fost doar o aparenta,pt ca orice tine de copii mici,gravide imi apasa pe suflet,credeam ca pe masura ce trece timpul va fi mai usor,insa inca nu am ajuns in acel stadiu... Puiul meu,desi inca nu erai dezvoltat suficient pt a fi considerat copil si,desi nu te-am nascut...eu te consider copilul meu,primul meu copil...si ma doare gandul ca niciodata nu te voi avea alaturi... nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cum ai fi fost acum...De ce s-a intamplat asa?Ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa inteleg si sa ma intareasca. In ultimele seri am tot visat bebelusi...de care aveam grija,insa nu erau copii mei...oare pt ca simt ca ceva nu este ok si nu voi avea un copil?Nu pot evita sa simt asta,mi-e teama sa privesc spre viitor pt a nu fi dezamagita... Pe de alta parte,vorbeam cu tati si i-am spus ca imi pare rau ca nu am avut parte de acele emotii in momentul in care alegi hainute,patut,carucior etc pt tine...pt ca daca as mai ramane insarcinata imi va fi teama sa fac toate astea,nu va mai fi aceeasi bucurie,nu o sa mai fiu nerabdatoare sa le spun tuturor...
Te imbratiseza mami suflet drag si curat!
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Andreea,ai dreptate...pentru noi ,bucuria va fi mereu umbrita de teama caci suntem niste ...mamici speciale ... dar, cred eu, vom sti sa ne iubim copiii la felde mult,poate chiar mai mult , stiind ce minune,ce miracol este sa fii MAMI .... vom aprecia mai mult proprii copii si ne vom petrece mai mult timp cu ei . Si vom avea mereu in suflet o legatura speciala cu copiii nostri din cer !
Caresse ai mare dreptate...sunt convinsa ca puiutii tai au intotdeauna parte de dragostea ta imensa si ca ii pretuiesti neincetat...iar ingerasii tai sunt mandrii de mamica lor
Ingeras,astazi o ruda care nu stia ca nu mai esti cu noi l-a intrebat pe tati cum suntem,daca ne pregatim pt venirea ta,daca avem emotii...m-a rascolit puiule,m-a durut faptul ca nu ai putut ramane cu noi si ca nu ne pregatim pt nasterea ta... Am obosit...
Te imbratisez cu dor ingeras iubit
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Puiul meu...ma doare sufletul,de ce nu te mai pot avea? Mi-au iesit analizele pt trombofilie,se pare ca am trei mutatii... Inca mai sunt persoane care ma intreaba cum ma simt,daca mai am rabdare cu sarcina,iar cand afla ce s-a intamplat afirma ca se intrebau de ce nu am burtica...toate acestea au inca ma afecteaza puternic... In ultima perioada s-au mediatizat cateva cazuri de mamici care si-au pierdut copiii,in special datorita unor erori medicale...este revoltator...in acelasi timp ma gandesc la ce este in sufletul acelor mamici si imi curg lacrimile pt durerea lor...
Te iubesc copilul meu!
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Ingerasul meu iubit,desi nu ti-am mai scris,nu a existat nici o clipa in care sa nu ma fi gandit la tine.Imi lipsesti puiule,imi lipseste perioada cand te aveam in burtica....si nu ma pot abtine sa ma gandesc cum ai fi fost acum...Ma doare sufletul puiule... In ultima vreme atat de multi copii au devenit ingerasi..si este atat de trist,mi-au dat lacrimile pt durerea acelor mame carora li s-a spulberat visurile,sperantele,li s-a luat o părticică din suflet...de ce?Oare voi intelege vreodata de ce?
Te imbratisez cu dor
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Buna Andreea, Sunt bine,cam ocupata in perioada asta a anului. Am inceput sa lucram la proiect,astept rezultatul insa stiu ca la mine este f greu,nu cred ca raman fara tratament.de aceea luna aceasta intentionez sa ajuns la un medic de specialitate.incerc sa ma mentin pe linia de plutire,uneori ma mai scufund.sunt inconjurata de gravide,sapt aceasta s.a anuntat si colega mea de birou (care si ea a avut o sarcina oprita din evolutie).ma bucur pt ea dar nu pot sa nu ma gandesc la ce este mai rau.ma gandesc ca si eu am mers cu sarcina fara probleme aproape 6 luni ca apoi sa descopere fatalul.zilele trecute am avut un vis ciudat,a fost prima data cand l.am visat:nascusem si il asteptam pe tata (care nu mai este printre noi) sa vina acasa cu copilul.a venit si mi l.a pus in brate,doamne cat de frumos era si ce frumos imi zambea.m.am trezit inediat.sotul zice ca nu este un semn bun avand in vedere ca tata nu mai este.insa eu cred ca din contra,tata o sa vb cu doambe doamne sa imi trimits un bebe,ca in fiecare seara ii rog pe amandoi sa ma ajute. Tu cum mai esti?lasa timpul sa mai treaca si apuca.te iar de treaba!cred ca doar asa putem sa ne mai vindecam. Te imbratisez si iti trimit stelute pt ingerasul tau!
Puiul meu iubit,astazi sunt 4 luni de cand nu mai esti in burtica mea!Durerea este la fel de intensa,dorul este mai mare cu fiecare zi care trece.Mi-am pierdut o parte din suflet o data cu tine.Stiu ca cei din jur nu inteleg asta,pt ca erai atat de micut...dar te-am iubit din prima clipa,ai facut parte din mine... Uneori am impresia ca a trecut o vesnicie,alteori nu stiu cand a trecut timpul... Te vreau inapoi copil drag!Ai fi avut 30 de saptamani...ai fi fost mare ingeras,mai aveam putin si ramaneam acasa pt a ma pregati pt venirea ta.Ma simt atat de goala,de incompleta! Te iubesc ingeras scump,mi-as dori atat de mult sa pot da timpul inapoi si sa te stiu din nou cu mine! Ma doare sufletul puiul meu...Da-mi putere cu aripioarele tale... Te tine mami in brate cu multa dragoste
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Andreea, multumesc din suflet pentru gandurile bune pe care mi le-ai transmis! Da, a fost nedreapta viata cu noi toate... Nu mai putem face nimic de cat sa ne incurajam reciproc!
Cu privire la trombofilie, am facut si eu analizele de sange si am si eu doua mutatii. Insa mi s-a explicat ca nu toate mutatiile duc la trombofilie! De fapt, cei mai multi dintre oameni au mutatii. Nu stiu ce ai tu si cat de grav e, poate putem discuta mai multe despre analize si doctori in privat, daca doresti. Vreau sa spun insa ca aceasta experienta tragica prin care am trecut si discutiile cu doctorii m-au invatat ca nu exista analize, investigatii sau tratamente pe care sa le faci din care sa stii sigur ca va fi totul bine. Daca ne dorim copii trebuie sa avem curaj! Am incredere ca pana la urma, poate chiar anul acesta, si eu si tu si Daniela si celelalte fete ca noi vom zambi din nou! Dupa cum mi-ai scris, avem ingerasi acolo sus care ne ajuta....
Ingeras,ma gandesc mereu la tine.Parca este tot mai greu... Azi am fost la un botez si...am vazut o bebelusa de o luna si am izbucnit in plans...este asa dureros sa stiu ca tu nu o sa te mai nasti,ma doare sufletul ca nu mai esti...ma simt ca o ciudata printre ceilalti,eu am o piatra care imi apasa sufletul in permanenta... Este atat de greu sa le explici celorlalti ca nu vei trece peste asta,ca nu ai incredere ca va fi bine data viitoare,ca nici un alt copil nu te va inlocui! Toti de la masa aveau copii mici,care erau subiectul principal...iar eu ma simteam ca o straina care nu avea ce cauta acolo...
Mi-e greu sufletel...nu mai am rabdare,am stari atat de schimbatoare... Esti mereu in sufletul si gandul meu...TE IUBESC INGERASUL MEU IUBIT!
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"
Andreea te imbratisez! Nu esti singura....! Si eu am clacat zilele astea. Am crezut ca sunt puternica insa m-a depasit tristetea si dorul si nu m-am mai putut opri din plans. Trebuia sa ne pregatim sa ne cunoastem copiii....nu a fost sa fie! Oamenii din jur mi se par asa de nepasatori si rai. Vorbesc despre sarcini, copiii fara sa isi dea seama cata suferinta e in sufletul nostru. Iti doresc multa putere sa treci peste tot ce vezi si auzi si sa primesti vesti bune! Te pup!
Dragele mele Andreea si Blue, nu va speriati de sentimentele voastre .... sunt normale,totul e atat de proaspat .... si nu ati invatat inca sa traiti cu durerea ...veti invata in timp, dar un gest cat de mic este îndeajuns ca sa va darame tot zidul construit in jurul durerii ... veti gasi bucurii in micile semne pe care ni le trimit ingerasii ... O perioada lunga veti purta o masca , masca normalitatii ... si uneori ea va cadea ...si voi veti arata tot ce e ,de fapt ,in sufletul vostru ! Sa aveti curaj, rabdare,speranta si credinta !
Blue,Caresse va imbratisez cu drag,multumesc pt sprijin Blue,aceleasi urari ti le transmit si eu tie...iti doresc multa putere,sanatate,incredere,speranta...Cei din jur nu considera ca ar mai trebui sa suferim,nu constientizeaza faptul ca aceste subiecte sunt sensibile pt noi si ca ne dor...chiar am fost intrebata de ce plang si ma schimb la fata cand vad bebelusi,ca nu ar trebui...Cred ca ne face bine plansul pt ca ne descarcam,iar pana la urmatoarea cadere suntem mai linistite....desi sunt perioade cand pare ca nu ne mai revenim emotional... Iti urez si tie vesti minunate si liniste sufleteasca!
Caresse,ai exprimat atat de bine starea mea actuala...am stari atat de schimbatoare,ma infurii in orice,mi-am pierdut increderea... Din pacate,nu m-am bucurat de nici un semn de la ingerasul meu,poate eu sunt de vina...sunt prea pesimista,descurajata.
Ingeras drag,te iubeste mami,esti mereu in gandul meu!Ajut-o pe mami sa depaseasca starea asta,simt ca o sa clachez!
"Nicio talpă nu este atât de mică,încât să nu lase nici o urmă,pe lumea asta!"