Multumesc Georgiana, si Caresse ..... astazi puiul meu facea 18 saptamani, e tare greu, incerc sa imi imaginez cum era viata mea inainte. Eram asa un om optimist, si toata lumea aprecia ca eram plina de energie si tot timpul zambeam. Acum sunt un om trist, nu mai suport compania nimanui, zambesc fortat, nu ma mai impresioneaza nimic, nu mai percep culorile, nu mai vad nimic frumos in jurul meu.
Am impresia ca totul se adanceste intrun intuneric din care nu vad scapare.
Puiuta mea, Georgiana trebuie sa nasca din zi in zi. Ce ma fac eu cand bebelusa ei va veni acasa, va plange si eu o voi auzi ... ce ma fac eu cand voi vedea chipul ei de ingeras? Sufletica mea iubita, mami it simte lipsa in fiecare secunda, sufletul e gol, lacrimile curg siroaie precum ploaia de afara. Te iubesc suflet mic