Leutzul meu m.a parasit...:((
Scris: 8 Mai 2015, ora 17:10
Povestea mea este destul de trista. Un infinit de sperante si vise apuse pentru totdeauna. Mi.as fi dorit sa nu cunosc aceasta asociatie nicio data, insa am facut cunostiinta in ziua decesului puiului meu, Ionut. Am primit de la spital kitul de amintiri pe care initial, l.am urat din tot sufletul meu, dar pe care acum il pretuiesc enorm fiind singurul cadou daruit de puiul meu, amprenta talpitelor lui micutze, urmele lui pe care le plang zilnic.
Ne doream enorm un copilas, asa se face ca pe 7 ianuarie 2014,de Sfantul Ion, am facut testul de sarcina si am vazut liniutele cum ne vestesc bucuria cea mare. Ne.am hotarat asadar sa.l cheme Ionut, leutzul nostru care s.a nascut pe data de 12august2014. L.am asteptat cu mult drag, i.am facut camera, i.am luat absolut tot ce trebuia unui copilas. Prima umbrire a fericirii a fost nasterea. M.au chinuit sa nasc normal desi nu aveam dilatatie, timp in care baietelul facea hipoxie perinatala. 7 ore mai tarziu am dat nastere baietelului,prin operatie cezariana,insa copilul era sufocat si l.au reanimat cu miofilin. Am stat in spital 8 zile,timp in care am fost mintita ca baiatul este bine. Ne.am externat, am stat acasa 2 saptamani si ne.am jucat impreuna,ii faceam baitza, il plimbam. Descoperisem sensul vietii alaturi de el iar viata de cuplu capatase o alta dimensiune. In seara de 12 septembrie Leutzul incepe sa faca convulsii,asa ca am plecat spre Bucuresti(noi fiind din Slobozia) am trecut pe la 2 spitale si ¨ne.am stabilit domiciliul¨ la un al treilea spital. Aici am depanat cele mai urate amintiri, am cheltuit multi bani, mi.am chinuit copilul in ultimul hal.Statea legat de mainii, a stat si nealimentat, a intrat in coma.7 LUNI, de chin, de epuizare, de stres, de indiferenta din partea cadrelor medicale. In 7 luni de internare nu a avut diagnostic, desii plateam investigatii in Germania, toate analizele erau bune. Nimeni nu a stiut niciodata ce suferinta are. Pe data de 15.04.2015 Ionut nu a mai vrut sa ma priveasca in ochii, m.a strans de mana si i.am simtit ultima respiratie la ora 23.00. M.a parasit pentru totdeauna. De atunci tot simt nevoia sa.l caut, sa.l vad, sa.l ating, sa.i fac poze. Nu pot trece pe langa patutul lui. Nu am puterea sa.i ating lucrurile. Ma doare enorm. Multumesc pentru amintirea puiului meu pe care mi.ati oferit.o...
Ne doream enorm un copilas, asa se face ca pe 7 ianuarie 2014,de Sfantul Ion, am facut testul de sarcina si am vazut liniutele cum ne vestesc bucuria cea mare. Ne.am hotarat asadar sa.l cheme Ionut, leutzul nostru care s.a nascut pe data de 12august2014. L.am asteptat cu mult drag, i.am facut camera, i.am luat absolut tot ce trebuia unui copilas. Prima umbrire a fericirii a fost nasterea. M.au chinuit sa nasc normal desi nu aveam dilatatie, timp in care baietelul facea hipoxie perinatala. 7 ore mai tarziu am dat nastere baietelului,prin operatie cezariana,insa copilul era sufocat si l.au reanimat cu miofilin. Am stat in spital 8 zile,timp in care am fost mintita ca baiatul este bine. Ne.am externat, am stat acasa 2 saptamani si ne.am jucat impreuna,ii faceam baitza, il plimbam. Descoperisem sensul vietii alaturi de el iar viata de cuplu capatase o alta dimensiune. In seara de 12 septembrie Leutzul incepe sa faca convulsii,asa ca am plecat spre Bucuresti(noi fiind din Slobozia) am trecut pe la 2 spitale si ¨ne.am stabilit domiciliul¨ la un al treilea spital. Aici am depanat cele mai urate amintiri, am cheltuit multi bani, mi.am chinuit copilul in ultimul hal.Statea legat de mainii, a stat si nealimentat, a intrat in coma.7 LUNI, de chin, de epuizare, de stres, de indiferenta din partea cadrelor medicale. In 7 luni de internare nu a avut diagnostic, desii plateam investigatii in Germania, toate analizele erau bune. Nimeni nu a stiut niciodata ce suferinta are. Pe data de 15.04.2015 Ionut nu a mai vrut sa ma priveasca in ochii, m.a strans de mana si i.am simtit ultima respiratie la ora 23.00. M.a parasit pentru totdeauna. De atunci tot simt nevoia sa.l caut, sa.l vad, sa.l ating, sa.i fac poze. Nu pot trece pe langa patutul lui. Nu am puterea sa.i ating lucrurile. Ma doare enorm. Multumesc pentru amintirea puiului meu pe care mi.ati oferit.o...