"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Draga Steliana. M-a cutremurat povestea ta si imi pare rau ca Stefanut al tau a plecat in ceruri si nu a ramas langa mamica lui. Sunt cu sufletul alaturi de tine si de durerea ta si iti doresc multa putere de a face fata acestei mari si sfasietoare durere sufleteasca. Plangi daca asa reusesti sa te eliberezi si chiar iti ofer umarul meu pe care sa plangi. E cumplit de greu dar poate alaturi de noi mamicile de ingeri iti va fi mai usor sa treci de aceste cumplite momente din viata ta. Te imbratisez cu multa caldura Daniela G.
vreau sa va multumesc tuturor mamicilor de pentru tot sprijinul vostru acordat. ce mult conteaza.... va multumesc din suflet. astept zilele in care sa va scriu ca am depasit si eu cea mai grea etapa pentru pierderea mea. dar cand se va intampla asta.....numai bunul DUMNEZEU stie. au trecut doar doua luni de la trista pierdere si parca nu a trecut nici o zi, asa simnt inca durerea in sufletul meu. nu ma pot impaca cu gandul ca MINUNEA MEA a existat si nu mai este .... si nu va mai fii NICIODATA. offff, cat doare.... de ce doare asa de tare sufletul? de ce trebuie sa suferim atat de mult? de ce? . DEEE CEEEE ,, DEEE CEEEE ,DEEEE, CEEEEE????????????????????????????????
Buna, Steliana draga! Scumpa mea, stii...acum, cand sarbatorile ne bat in usi, magia ne curteaza casele si cred eu ca minunile acestei luni, vor aduce veselie si in sufletul tau. Chiar daca este ranit, poate zambi si spera, poate crede in bine si frumos, ... Dumnezeu este foarte Bun, draga mea , El te va intari si iti va da puterea de a trai frumos si demn, dar trebuie sa vrei si tu asta, trebuie sa te bucuri de tot ce este frumos si bun in jurul tau. Fiecare om are in viata necazuri mari, daca nu ne-am uita si inspre partile frumoase ale vietii, am ramane pierduti in negura durerii vesnic. Te imbratisez si primeste Craciunul asa cum trebuie, bucura-te de toata magia acestei luni si fi vesela alaturi de cei dragi tie. Te imbratisez si te pupacesc pupaceste cu pupici mosulici. Numai bine, cu drag, Nicoleta!
sunt tot eu, steliana, nu stiu daca fac bine sau nu ca scriu din nou aici.si spun asta pentru faptul ca imi este frica sa nu va stresez cu necazul meu ( din nou) . am luat doua diazepane la ora 12:30 si este ceasul 4:24 si nu au nici un efect. sunt aici, bantui prin casa pe calculator, ca in pat nu pot sta linistita, mi_l imaginez pe Stefanut si imi aduc aminte de zilele in care eram amandoi, doar eu si el. imi aduc aminte tipetele de durere cand l_am adus pe lume fara viata. vorbesc singura in soapta sa nu imi trezesc sotul, nu vreau sa il trag si pe el dupa mine. am ajuns la concluzia ca imi este bine numai atunci cand dorm. cel putin noptile sunt un blestem, am ajuns sa imi fie frica de noaptea ce va urma, pentru ca stiu ce ma asteapta..... multa suferinta, multe lacrimi.... multe amintiri ...multe ganduri...nuuuuuu mai poooooooooot. sunt sfasiata de durere. printre toatea astea zambesc, ba mai mult rad, pentru ca imi spun ca stefanut se va intoarce acasa, e doar plecat, dar va veni inapoi la mama. inca il mai astept. cand stau in pat, am impresia ca il simnt in camera sau la geam sau la usa. ca ma striga, deja e marisor, are 2 luni si un pic, stie ca eu sunt mamica lui, stie ca eu il iubesc, stie ca e minunea mea, ce daca nu poate sa vorbeasca eu il simnt in privirile lui ca el intelege, el ma intelege. si acum il simnt aici in patutul lui, doarme linistit. ce daca nu il vad , dar el exista si creste odata cu trecerea zilelor....ma amagesc oare singura, gandind asa? da ce pot face? ca gandurile astea nu le am ca asa vreau eu sa le am, ci pur si simplu asa le simnt. nu ma pot impaca cu gandul si nici nu vreau , ca STEFANUT a existat odata si acum nu mai exista. totusi a fost , a existat nu? da unde e? de ce nu il vad? de ce nu il aud? deeeeeeeee ceeeeeeeeeeeee????????? oare cer prea mult? il vreau mult, vreau sa_l simnt si sa il vad cu ochii mei nu doar cu ochii mintii, asta ma dispera, ma omoara, gandul asta , noptile astea, si masca de zii care trebuie s_o port c_a sa fiu vazuta o persoana normala ca sa nu se vada pe chipul meu ranile sufletului meu. noaptea ma pot descarca linistita fara ca cineva sa ma priveasca cu un oarecum exagerat din partea mea. daaaaaaaa ce stiu eiiiiiii? va spun eu. nu stie nimeni nimic ce se ascunde aici in sufletelul meu. ei au impresia ca eu sunt bine , ca a trecut. ceeeeeeeeee a trecut? pentru ei , da a trecut , s_a uitat , dar cu mine cum ramane? le spun ca inca il mai astept si imi raspund ca sunt nebuna. daaaaaaaaa sunt, ca nu am pierdut un obiect, banii sau mai stiu eu ce . am pierdut MINUNEA MEA. si culmea culmilor este ca atunci cand mi se arunca vorbe din astea, trebuie TOT EU sa le dau lor dreptate. sunt disperata de viata asta, de zilele mele, daca le pot numi zile... ma rog la d_zeu in fiecare zi sa imi de_a un copilas cat mai repede posibil, poate asa durerea mea va fii mai mica si mai usor de suportat. mi_am facut 3 teste de sarcina pana acum si au iesit negativ, ba mai mult, doua zile consecutiv am facut cu speranta ca daca nu a iesit ieri va iesi azi. nu mananc nu dorm nu mai ma ies si eu din casa cum face-am odata. nu mai fac nimic din ce faceam odata. ma mir si eu de unde mai sunt. cum mai rezist si pana cand. eu tot am impresia si ca MINUNEA MEA va veni intr_o buna zi acasa.aici sunt si il astept. gandul asta ma face sa ma simnt bine. el va veni. poate dumnezeu va face o minune si mi_l va trimite inapoi la mine. am sa ma trezesc din cosmarul asta si am sa imi tin copilul in brate. poate eu visez acum si nimic din toate astea nu e adevarat eu sper ca asa o sa fie. cine ma intelege ? oare voi ma intelegeti cu adevarat? simntiti si voi cum simnt si eu? si daca nu cine sa ma inteleaga? unde sa ma duc ? sa fiu inteleasa. ce durere mare ooooof, ce sa fac sa nu mai doara asa de tare? spuneti_mi si mie? CEEE POT FACE? ma lupt cu mine insumi . mintea mea refuza sa accepte realitatea. nu stiu ce sa mai cred nici eu. am sa imi tarasc zilele si NOPTILE asa cu doooooorul asta nebun in suflet. sper ca nu v_am stresat cu gandurile mele ca stiu ca si voi le aveti pe ale voastre. dar nu am cu cine sa vorbesc ca nimeni nu ma intelege, au impresia ca pierderea unui copil , nu e chiar asa o mare tragedie si mai tinand cont si de faptul ca nu mi_a trait, nici macar O ZII.
ooooooooffffffffff Steliana draga mea cat de bine te inteleg si credema ca citind aceste randuri am rabufnit in plans.......... de ce? pentru ca ma regasesc in ceea ce ai scris tu ,si eu bantui la fel ca tine prin fata calculatorului in fiecare noapte din 18 septembrie incoace..........din acelasi motiv....mi am pierdut fetita ,printesa mea....... si eu sunt departe de casa iar cei ce sunt aici deja au uitat ca eu am avut o fetita iar daca vorbesc de ea mi se spune ca sunt nebuna ba chiar la un momendat am fost acuzata ca doresc raul unui copil care urmeaza sa se nasca .................este imposibil asa ceva..........cum poti dori raul unui copil? nu am somn noaptea iar atunci cand adorm dorm 3-4 ore si ma trezesc iar de multe ori ma uit in oglinda si mi se pare ca sunt un zombi........nici eu nu mai ies si sincer nu imi mai place sa primesc nici vizite de la "prieteni" .nu mananc mai nimic pur si simplu nu pot sa inghit nimic .................................. sa fiu sincera nu stiu ce e de facut nu stiu cum voi reveni la normal nu stiu daca maine voi avea puterea sa ma ridic din pat................
asadar scumpa mea ....da si eu simt la fel ca tine dar atunci cand nu mai pot si durerea imi adre sufletul intru pe site si citesc si recitesc mesajele pozitive pline de speranta ale mamicilor de ingeri scumpa mea eu te imbratisez din departare cu speranta ca nu am facut mai mult rau prin mesajul meu .......o iti trimit si o iar pentru ingerasul tau multe
Buna, Steliana draga! Scumpa mea, te imbratisez cu mare drag si stai linistita ca nu stresezi pe nimeni. Nu aici in familia E.M.M.A. unde noi te invitam sa intri ori de cate ori vrei sa gasesti caldura si alinare. In ceea ce priveste faptul ca scri aici sau in alta parte, draga noastra draga, nu iti fa nici o grija, pentru ca randurile tale sunt binevenite oriunde. Stiii...cei dragi noua si trecuti in lumea cea dreapta si fara durere, sunt mai aproape de noi decat credem la prima gandire ce ne intersecteaza creierul, dar vom simti in timp prezenta lor, vei vedea. Trebuie sa iti pastrezi credinta in Dumnezeu, asta e cel mai important lucru pe care tu trebuie sa il faci. Ai mare grija de tine, cauta frumosul in jurul tau si bucura-te pentru orice element bun din viata ta. Sa te bucuri daca poti merge si vedea, daca auzi si simti, daca poti scrie pentru noi aceste randuri pe care noi le citim cu drag si admiratie. Noi, pamantenii care nu putem zbura sa ne vizitam sufletele dragi dintre astre, ne putem ruga, atunci, vom primi liniste de la Dumnezeu. Iar daca Dumnezeu va vedea ca noi ne bucuram pentru ceea ce ne da si bun, ne va da mai multa alinare, putere si optimism. Te pupacesc pupaceste cu pupici mosulici, care abia asteapta sa aseze zambete pe obrajorii tai de fata minunata. Pentru sufletul tau frumos, Numai bine, Dumnezeu sa te ajute, draga noastra, iar Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei. Cu drag, familia E.M.M.A.
Draga Steliana, Suferinta pierderii unui copil e imensa, nu numai pentru mamici, dar si pentru tatici. Suferinta insa, este traita diferit de catre parteneri.Noi, femeile, plangem, ne gandim, ne imaginam (cum ar fi fost) si nu vrem, de multe ori, sa acceptam realitatea cruda. Si ne gandim ca, odata cu negarea aceasta....o sa trecem mai usor peste pierderea suferita...Taticii insa-barbatii, in general- sunt mult mai realisti decat femeile. Pe langa faptul ca nu pot simti ceea ce simte o femeie pe perioada sarcinii, ei isi traiesc suferinta interiorizandu-se (majoritatea). Ceva de genul "A fost, s-a dus, este dureros, dar trebuie sa mergem inainte". Altii sufera in tacere, simtind o vina dubla: o data pentru pierderea copilului si a doua pentru sotie care a suferit o trauma atat fizica, cat si psihica. De multe ori partenerii vor refuza sa vorbeasca despre pierderea unui copil ca sa nu-si raneasca partenera, dar si ca sa-si pastreze falsul "echilibru" la care ajung dupa un timp....Cand spun "falsul echilibru" ma refer la faptul ca ei incearca sa depaseasca perderea unui copil incercand sa nu mai aduca in discutie aceasta, pentru ca suferinta va fi mai mare si ranile se vor deschide(parerea lor) atunci cand o vor face. Dar fiecare barbat reactioneaza diferit la pierdere. Asta nu inseamna-in unele cazuri- ca ei sufera mai putin, sau-cum am fi tentate unele dintre noi sa credem- mai putin. Nicidecum. Pierderea unui copil este traumatizanta pentru toti membrii familiei intr-o mai mica sau mai mare masura. Doar ca unii dintre membrii nu vor sti sa gestioneze corect situatia, asta e sigur. De aceea avem aceste articole minunate de pe EMMA pe care toti ar trebui sa le citim, fiindca nu sunt dor vorbe aruncate, ci adevarate lectii de psihologie. Din pacate sunt multi ignoranti care nu le iau in seama, ba mai mult, nici nu isi dau silinta sa le citeasca. Ceea ce voiam sa-ti spun, insa, draga Steliana -si este valabil si pentru veronicamincu- este ca, desi durerea este insuportabila, pentru a va regasi adevaratul echilibru, trebuie, la un moment dat, sa acceptati realitatea, oricat de dureroasa ar fi. Stiu ca este greu, mai ales in cazul pierderilor recente (mie mi-au trebuit 2 ani sa-mi revin cat de cat, sa incerc sa accept situatia sa sa mi-o asum), insa la un moment dat va trebui ca viata voastra sa mearga inainte. Stiu ca suna foarte insensibil, fiindca acum suferinta este imensa si recenta, dar peste un timp veti intelege aceste cuvinte ale mele. Va inteleg perfect, starile mele au fost aceleasi la un moment dat, desi situatia nu a fost asemanatoare, dar nici eu nu mai puteam sa mananc, sa fac activitatile mele obisnuite, stateam toata ziua in pat si plangeam (asta cand nu TREBUIA sa merg la cursuri...) Dar sfatul meu este sa nu stati in casa!!! Iesiti, plimbati-va, gasiti niste activitati, nu va lasati prinse de tot in capcana suferintei, pentru ca ea-suferinta- este necrutatoare. Pentru a va gasi un pic alinarea, incercati sa faceti un mic coltisor pentru ingerasii vostri. Un loc in care sa puteti sa mergeti si sa-i plangeti, sa-i simtiti aproape atunci cand durerea este nemarginita. Un coltisor in care suferinta sa se transforme in iubire si rugaciune. Pe mine m-a ajutat. Puneti acolo iconite, ingerasi, lucrusoare, obiecte facute de voi pentru ingerasii vostri. Intr-adevar, poate ei nu mai sunt aici, pe pamant, insa ganditi-va ca nu i-ati pierdut de tot, ca ei sunt acum acolo, in cer, la dreapta Tatalui, jucandu-se si alergand in voie. Acolo unde toata suferinta a disparut. Nu stiu daca ati apucat sa cititi pe forum despre ultima intalnire EMMA din Bucuresti. Fiind invatatoare, i-am rugat pe copiii din clasa mea sa realizeze niste ingerasi din hartie si sa-si imagineze ca sunt in locul ingerasilor pierduti de mamele lor, ca mai apoi sa scrie niste mesaje pentru mamicile de ingeri ca si cum ar fi fost din partea ingerasilor lor. Mesajele erau de incurajare, de alinare, asa cum si ingerasii vostri ar fi facut, adica v-ar fi incurajat, v-ar fi alinat suferinta.O sa incerc sa postez ingerasul meu, ca sa vedeti despre ce e vorba. Steliana, nu stiu cat de bine este sa iei medicamente (mai ales daca vrei sa ramai insarcinata). Stiu ca noptile sunt chinuitoare, draga mea, insa incearca sa te linistesti inainte sa incerci sa ai un alt copil. Stiu ca dorinta e sfasietoare, insa daca organismul si psihicul tau nu se refac, iti va f foarte greu sa treci peste perioada grea de sarcina. Oricand iti este greu si nu ai cu cine vorbi, te astept sa vb pe messenger. ID-ul meu este "love_hurtssouls(@yahoo.com)". ID-ul meu este deschis oricui si m-as bucura sa va pot aduce macar un pic de alinare. Va , va si va ofer toata dragostea mea Iar pentru ingerasi Doamne ajuta, ca numai TU esti adevarata alinare!!
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Uite, asta e poza ingerasului meu facut de copii. Am incercat sa scanez si ce scria pe spate, dar fiind scris cu cerneala, nu se vede mare lucru:(. Am sa scriu eu mesajul de pe spate aici: "-Mami, te iubesc foarte mult, chiar daca sunt acolo sus la Dumnezeu, vreau sa-ti alin suferinta. Cu drag, ingerasul tau drag."
Ataşamente
Ingerasul facut de elevii mei
"Fericirea suprema a vietii este convingerea ca suntem iubiti" (Victor Hugo)
Steliana,capul sus..stefanut nu te vrea trista suparata plansa,te vrea asa cum erai inainte..fa tot posibilul pt el..te intelgem si noi am gandit asa..Dar Dzeu si ingerasii nostrii ne dau putere sa mergem mai departe..cadem si ne ridicam si mergem mai departe!!
draga steliana sper dintot sufletul ca e esti un pic mai bine in zilele acestea mai ales ca vine sfarsitul de saptamana care sper eu te gaseste sanatoasa si mai odihnita . ti am trimis un mesaj privat care sper eu nu a derajat prea mult in care ti am lasat si id ul meu de messenger si vreau sa stii ca oricand vei vrea sa vorbesti cu cineva si eu voi fi acolo sa te ascult. ai grija de tine draga mea si primeste mele calde din departare pentru stefanut alejandro multe flori si si asa cum spune nicoleta priveste spre cer si zambeste i pentru ca el va fi aproape de tine mereu si nu ii place sa te vada trista...zambeste-i draga mea sii vei simti prezenta te dulce
Draga mea Steliana, sunt si eu cu sufletul alaturi de tine si, desi n-am pierdut un copil,stiu ce inseamna sa plece cineva drag mult prea devreme. Stiu insa si faptul ca nici o alta pierdere nu se compara cu cea a propriului copil. Eu voi merge zilele astea cu fetele din Bucuresti sa facem mici daruri unor copii nu tocmai fericiti si, desi cand impachetez sau scriu numele celor "plecati", retraiesc momentele de cosmar ale pierderii lor si plang si plang...,imi face foarte bine frenezia care m-a cuprins sa caut ceva frumos, sa fie toate asortate ( asta e o boala de-a mea ) si sa fie totul perfect. Si ce vroiam sa-ti mai spun, cum vad eu lucrurile: dupa ce mi-am mai revenit un pic din soc, din revolta, din negarea divinitatii, am inceput sa ma gandesc ca "dincolo" e mai bine, ca Dumnezeu are un plan cu fiecare, ca ne da totul cu un scop...Se zice ca Dumnezeu ii ia pe cei mai buni, ca ii incearca doar pe cei alesi. Slaba consolare in astfel de momente, cand eu as fi preferat sa fie rai, dar sa fie aici, sa nu-i iubeasca Dumnezeu atat de mult incat sa-i ia la El. Dar poate suntem noi egoisti, am fi vrut sa-i tinem aici sa ne fie noua bine,dar de fapt acolo e mai bine, ei sunt in Rai, toti copiii ingeri sunt in Rai si ingerii mei sunt in Rai,sunt convinsa, chiar daca nu erau bebelusi neprihaniti, erau cei mai buni de pe pamant. Trebuie sa gandim asa, nu avem incotro, altfel ne-am pierde mintile.
Buna, Ralukut draga! Familia E.M.M.A. este incantata de prezenta oamenilor ca tine in mijlocul nostru. Iti multumim draga noastra draga, pentru frumosul pe care il daruiesti, pentru sensibilitatea cu care alini suflete ranite, pentru minunata personalitate care traieste in trupul tau. Fie ca Sfanta Fecioara sa te aiba mereu in grija Ei, meriti o viata frumoasa, scumpa noastra, meriti ca soarele sa te salute militareste, ..arborii sa-si incline crengile spre tine iar noi, ...sa iti pastram o adanca admiratie mereu. Te imbratisam si iti dorim sarbatori frumoase alaturi de oameni veseli si buni. Dumnezeu sa te ajute! Familia E.M.M.A.
Buna, Steliana draga! Scumpa noastra, stim ca viata a fost rece si cu tine, stim ca sufletul tau plange, dar noi, familia E.M.M.A. vom avea mereu pentru tine ganduri vesele aducatoare de voiosie, pupici pupaciosi aducatori de zambete si...o usa deschisa spre bine si caldE alinari. Te imbratisam si sa sti ca vom fi langa tine de cate ori vei avea nevoie de noi, sa sti, ca suntem incantati mereu de o prezenta asa de frumoasa printre noi, de prezenta ta-un om deosebit. Lui Stefanut ii daruim, draga noastra, rugaciuni sincere si multa lumina. Tie, azi, alaturi de admiratia noastra. Cu drag, familia E.M.M.A.
Steliana, este greu pentru că acum mai mult ca oricând simţim lipsa fizică a Îngeraşilor noştri, dar ei sunt lângă noi.........azi am vorbit cu cineva care m-a liniştit un pic şi mi-a întărit convingerea că EI sunt alături de noi. Te îmbrăţişez cu mult drag, Mihaela, mămica lui ANDREI.
Mihaela,- mamica lui ANDREI - viata, sufletul si tot ce inseamna mai frumos si pur si a doi Pui mici, plecati mult prea devreme; - mamica lui Christian - o minune blonda cu ochi albastrii care ne parfumeaza viata aici pe pamant.
De Craciun este momentul sa uitam de griji si suparari, sa iertam si sa iubim si sa ne aminti ca nu suntem niciodata singuri! Fie ca binecuvantarea Domnului sa se rasfranga asupra ta si a tuturor celor dragi tie! As vrea sa va sarute fiecare fulgusor, care din intamplare va atinge fata. As vrea ca lumina si caldura sfintelor sarbatori sa va patrunda-n casa si-n suflete in aceste zile magice... As vrea ca toate dorintele sa devina realitate si sa aveti parte numai de bucurii si... un Craciun de vis alaturi de cei dragi! o calda din departare
VA MULTUMESC din tot sufletul meu, DOAMNE ce cuvinte frumoase , ce alinari frumoase, pentru sufletul meu.... cat de mult conteaza... sunte_ti de admirat pentru tot ceea ce faceti tinand cont ca si voi sunte_ti ca si mine mamici de ingerasi. de cata intelegere exista aici , cate cuvinte frumoase aveti pentru sufletul indurerat . va admir pentru ca sunteti luptatoare si aveti toata stima si respectul din partea mea. DUMNEZEU sa va rasplateasca pentru tot , in locul meu , pentru ca mie nu mi_ar ajunge o viata sa o fac. va multumesc inca o data.
Steliana ,draga mea, Iti multumesc din suflet pentru urarile de bine si iti doresc si eu la randul meu "Craciun fericit!" tot ce iti doresti, sanatate ,fericire, bucurii si multe impliniri, iar pentru anul care vine sa fiae un an mai bun, muuuuuuuuuuult mai bun. Te imbratisez cu drag, Andrea
Steliana draga , doresc ca Sarbatoarea Craciunului sa te gaseasca mai linistita , mai puternica si mai ales cu multa speranta in suflet . Fie ca magia Craciunului sa-ti trimita si tie lumina si implinirea pe care ti-o doresti si sunt convinsa ca Tatal Ceresc stie dorinta ta si in curand iti vei implini visul . Iti doresc multa sanatate, bucurie si fericire in familia ta si pentru toti cei dragi . Craciun Fericit !
dragă Steliana, Sfintele sărbători să-ţi aducă pace şi linişte în suflet, un pic de alinare prin cântul colindelor şi prezenţa bradului ! Minunea ta, Ştefănuţ, este mai aproape de tine ca niciodată ! Bucură-te cu cei dragi ţie şi anul care vine să te împlinească drept femeie şi mamă! te şi te