Forumul EMMA

Buna!mi-e si greu sa incep...Ingerasul nostru Raul, s-a nascut in data de 1 ianuarie 2015 fiind diagnosticat cu Atrezie Intestinala (o parte din intestine nu functiona).A fost operat chiar la cateva ore dupa nastere si ni s-a spus ca daca in 14 zile reuseste sa faca meconiul (primul scaun al sugarului), inseamna ca operatia a avut succes si ca am scapat.Piticul nostru a fost cuminte si in a 10-a zi de la operatie a reusit sa faca acel asteptat meconiu.Incet,incet, dupa 2 saptamani de perfuzii au hotarat ca bebe incepe sa se faca bine si au inceput sa ii dea cate 5 ml de lapte.Totul parea ca incepe sa treaca, chiar intr-o zi au hotarat ca e timpul sa il treaca sa pape de la san si au spus ca in cateva zile plecam acasa.Dupa 2 zile, cand m-am dus sa ii dau sa pape(eu fiind cazata in acelasi spital dar la un etaj diferit) , medicul pediatru care se ocupa de el m-a anuntat ca s-a intamplat ceva si ca nu pot sa il alaptez si anume ca a facut hemoragie si ca nu o pot opri nicicum.M-au scos afara de la Terapie Intensiva si mi-au zis sa stau acolo pana ma cheama ei.Am asteptat afara aproape 2 ore jumatate, intre timp a ajuns si sotul meu...a venit o doamna si m-a intrebat daca vreau sa il mai vad pentru ca nu stie cat va mai trai.Am intrat impreuna cu sotul meu sa il vedem dupa care ne-au scos din nou afara si intr-o jumatate de ora ne-au anuntat ca a murit....Asta e povestea ingerasului nostru care a plecat de la noi in data de 23 ianuarie 2015...Am stat cu el 23 de zile, in care l-am tinut in brate,povesteam cu el si incepea deja sa ma inteleaga,isi ridica manuta si ma prinde de fata, uneori imi dadea impresia ca imi zambeste...Nu reusesc nicicum sa inteleg cum se poate sa treaca peste o operatie asa grea si sa moara din cu totul alta cauza...Plang mereu si ii vad inca ochisorii mari si frumosi cu care se uita la mine.Va rog ajutati-ma sa trec peste acest moment,simt ca totul s-a prabusit,nu stiu ce sa fac, de unde sa incep....ma simt neputincioasa.Singura mea alinare este faptul ca mai am un baietel in varsta de 3 ani care are nevoie de mama lui si care ma intreaba in fiecare zi unde e fratiorul lui din burta mea mare....

Te imbratisez strâns iar pentru RAUL multe colorate.Drum lin printre norișori.

Scumpa mea Andra...draga mamica de Raul, bun si cuminte .... as vrea sa am o putere mare ca sa iau toata suferinta pe care o simti ...
Cu durere in suflet iti spun "Bine ai venit in familia noastra mare" si sper ca ne vei lasa sa-ti fim aproape .
Stim tot ceea ce simti, stim ceea ce gandesti pentru ca este ceea ce simtim si noi si daca poti, aici pe site gasesti diverse articole care te pot ajuta!
De asemenea, mai stiu si cat de greu iti este sa raspunzi la intrebarile fratiorului mai mare, dar este o dovada de iubire frateasca si , sfatul meu ar fi sa-i raspunzi la intrebari, asa, ca pentru varsta lui. El trebuie sa stie ca are un fratior-inger pazitor!
Orice simti ca vrei sa faci , sa plangi , sa tipi, sa urli, ai tot dreptul sa faci, sa nu te închizi in tine!
Te imbratisez strans!
Sa ai rabdare, intelpciune, credinta si speranta!

Raul, acolo sus ai deja o gramada de prieteni ... iti trimit un cosulte de ca sa va jucati cu ele!

Va multumesc pentru incurajari si pentru faptul ca m-ati primit la voi in familie....acum simt ca nu mai sunt singura si acum sunt sigura ca nici Raul nu e singur si sper ca cineva acolo sus are grija de el si de toti ingerasii chiar daca inca cred ca mai bine ca mine nu il poate proteja nimeni.....Va multumesc din suflet!

Andra, cum esti azi ?
Am venit cu o stransa
Raul nu e singur si , daca esti atenta,sigur il vei simti ... draga mea,iti trebuie rabdare ,multa rabdare si intelepciune .... acum nu poti intelege nimic ... si intrebarile vor continua.... dar Raul este copilul tau, copilul ce va creste in inima ta si va avea mereu grija de famila lui!

Azi sunt la fel...as vrea doar ca Dumnezeu sa imi dea un semn ca puiul meu e bine acolo sus si ca cineva are grija de el,ma rog in fiecare secunda sa primesc doar un semn mic de la el de acolo de sus,poate asa m-as linisti un pic.Inca e prezent in mintea mea secunda de secunda si de fiecare data cand baietelul meu vine sa ne jucam,sau cand il iau in brate,sau cand il pup ma umplu de mahnire ca nu pot face acelasi lucru si cu Raul si ma simt vinovata ca el e acolo fara mine si ma simt neputincioasa....sper sa reusesc sa ma linistec pentru ca starea mea face rau celor din jur

Draga mea , tot ce simti este normal... vei avea tot timpul impresia ca traiesti intre 2 lumi ... nu te speria de sentimentele tale ... acorda-ti dreptul de a suferi de a tine doliu ... asa mi-a spus o prietena aici pe forum si mi-a fost de folos ...
Te

Va multumesc pentru sfaturi si incurajari!poate trecerea timpului ma va ajuta sa invat sa traiesc asa

offff...inca o mamica de ingeras... imi pare rau ca trebuie sa treci pe aici,e asa de greu... si baielelulmeu avea 2 ani jumate cand l-am pierdut pe fratiorul lui si stiu cat e de greu sa il auzi intreband unde e bebe din burtica,,,,stiu ca nu stii ce sa ii spui pt ca nici tu nu intelegi acum... ma rog pt tine sa fii tare, sa gasesti puterea de a merge mai departe,chiar daca drumul e greu,,,aici vei gasi mamici care stiu prin ce treci si te vom insoti pe tot parcursul acestui travaliu de doliu. Multa putere,mamica draga!

Iti multumesc mult!Pe voi,mamicile de ingeri,chiar va pot crede ca stiti cu exactitate ceea ce simt si cu voi nu ma mai simt asa singura si neajutorata.Prind incredere cand vad ca voi,care ati trecut printr-o pierdere la fel de mare ca a mea puteti incuraja alte persoane!

Andra,mami de Raul, am mai venit si azi cu o imbratisare calda,caci stiu ca ai nevoie ... vom fi aici

http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, aici poti sa citesti articolele de pe site-ul E.M.M.A., adresate mamicilor de Ingeri:
Daca poate si taticul Ingerasului Raul sa citeasca http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati ,aceste articole, care il vor ajuta foarte mult ... repet, daca puteti si când puteti.
Eu le-am descoperit mai tarziu, deja trecusera vreo 2-3 luni .... dar mi-au facut bine si atunci ... dar mai devreme ar fi fost si mai bine ...
Daca ai prieteni pe care nu vrei sa-i pierzi, le poti trimite un mail cu acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati, ca ei sa stie cum sa se comporte cu voi

Sunt foarte importante, mie mi-au facut foarte bine si sper sa te ajute si pe tine. Si spune-le celor apropiati ca ai nevoie de ei, sa te astepte si sa nu uite de Raul !

pentru voi 4!

Raul,zbor lin!

O sa citim chiar acum...Adevarul este ca prietenii ma cam evita pe mine,pe sotul meu nu dar in ceea ce ma priveste pe mine pot sa spun ca doar o singura prietena are curajul sa ma caute.

Andra, eu mi-am pierdut prietenele,poate daca le trimiteam acel link,azi situatia ar fi fost alta ... dar am gasit prietene noi... aici,pe forum ,prietenele imi cunosc povestea, imi iubesc copiii din cer si de pe pamant ... si le spun pe nume ingerasilor mei ... aici este cealalta lume a mea, lumea ingerasilor mei ....
Daca-ti sunt tare dragi prietenii, trimite-le link-ul

Te

O sa-l trimit desi consider ca cei care tin cu adevarat la mine ar fi putut sa treaca peste sentimentul de groaza care sustin ca il au cand vine vorba de a vorbi cu mine...dar acum prioritatea mea e baietelul meu si o sa imi pastrez toata energia pentru el pentru ca este foarte agitat si plage foarte usor si asta cred ca e din cauza ca simte starea mea...asa ca macar cat sunt cu el sa incerc sa fiu cat de cat bine

Da, trebuie sa ai grija in primul rand de familia ta si de baietelul tau .... din pacate, copiii simt mai mult decat credem noi!
Sa ai putere si rabdare

Si azi am o stransa imbratisare pentru tine ,draga Andra ... cu ce te pot ajuta ?

Draga noastra Andra, vin cu acest mesaj tarziu, si imi pare atat de rau ca nu ti-am scris mai repede Dar mamicile de pe Forum au fost langa tine si vreau sa le multumesc pentru asta.
Sentimentul de singuratate, de neintelegere care il avem cand vine vorba de prieteni, cred ca l-am trait majoritatea dintre noi Eu am fost suparata si dezamagita de prietenii mei, pana am gasit acest forum si am inteles ca ei nu pot sa inteleaga aceasta durere...durerea pierderii propriului copil o poate intelege doar cel care a trait-o.
De aceea, vreau sa iti trimit o mare si calduroasa imbratisare din partea echipei E.M.M.A. si sa te asiguram ca aici esti asteptata cu bratele si sufletele deschise, aici iti poti scrie sentimenetele, pentru ca iti sunt intelese si acceptate.

Ne pare tare rau pentru ca Raul a plecat la Ingeri, lasand in sufletele voastre atat de multa durere Ne pare tare rau ca fratiorul lui, atat de mic si nevinovat, traieste pierderea lui, si sufera, chiar daca el nu intelege ce s-a intamplat. Caresse ti-a atasat link-urile spre articolele care sunt scrise special pentru noi, parintii de Ingeri. Ajuta foarte mult sa le citesti.
Iar pentru fratiorul lui, poate vei gasi modalitatea in care sa-i povestesti despre Ingerasul care acum va protejeaza si va vegheaza din Cer. Uite, iti atasez un link care sper din suflet sa te ajute: http://www.organizatiaemma.ro/suport/copiii

Inca o data te cu caldura sufletului meu si iti doresc multa liniste sufleteasca

Zbor lin si Lumina vesnica, Ingeras gingas, Raul!

Dupa cum puteti vedea pentru mine noaptea a devenit zi...Acum pot doar sa va spun ca plang si stiu doar ca imi vreau copilasul inapoi si imi imaginez cum il tin in brate....mi-e atat de dor de el!!! Ieri dimineata priveam prin parbrizul masinii razele soarelui care ajungeau pana pe pamant si imi venea sa alerg sa ma urc pe raza sa ajung pana sus la puiutul meu.Am ajuns sa imi pup baietelul care il am langa mine (Andrei Ciprian) dublu si sa il rog pe Raul sa vina sa isi ia pupicul de pe obrazul fratiorului sau.Simt cum inima mi se rupe in mii de bucatele si golul pe care il simt in piept e ceeva ce nu credeam ca poate exista vreodata.Sunt neputincioasa si mi-e ciuda ca nu pot schimba nimic si plang, plang, plang

Andra, nu-ti fie teama sa plangi, sa-ti exteriorizezi durerea ... stiu ca poti face acest lucru doar când doarme Andrei ...stiu din proprie experienta...dar,draga mea, plangi, tipa , exteriorizeaza toata suferinta , nu o inchide in inima ta ... trebuie sa-i arati lui Raul cat de mult il iubesti si cat de mult iti lipseste ... momentan doar plânsul te alina ... cu timpul vei invata sa-l cresti in inima ta ... ii vei vorbi si il vei simti ... Raul e mereu alaturi de familia lui ...

Si eu pe Andrei,baietelul meu l-am iubit si strans in brate cat pentru 2 copii, apoi cat pentru 3 copii ... si acum ii multumesc ca mi-a dat curajul sa supravietuiesc si sa mai am un copil ... de multe ori mi-am dorit sa urc la cer si sa aduc toti ingerasii in bratele mamicilor care le duc dorul ... dar....nu noi hotaram ...

Când poti,vorbeste-i lui Andrei de fratiorul ingeras pazitor Raul ... cat de mult il iubeste si ca va avea mereu grija de el

pentru voi 4!