Micuta mea...ingerasul meu Ilinca Andreea.
Scris: 30 Noi 2014, ora 21:17Buna seara mamici de ingerasi,
Povestea noastra frumoasa incepe pe 8 noiembrie 2013 de Sf Mihail si Gavril, ziua de nume a sotului meu,cand am aflat ca, sunt insarcinata, cele 5 minute cat am stat cu testul in mana mi s-au parut o vesnicie si in acelasi timp ma rugam sa iasa 2 liniute si au iesit.Totul bine si frumos, am fost la ginecolog ne-a confirmat sarcina, m-am simtit bine...cu micile problemute greata, pofte si cam atat.Am ajuns la cele 13 saptamani si pe 07 ianuarie 2014, de Sf Ion ziua mea, am fost pentru dublu test, unde de ziua mea am aflat ca, este fetita, ne-a intrebat ce nume am vrea sa-i punem am zis Andreea,...pentru ca, nasului nostru de cununie ii pacea Andrei sau Andreea, pentru i-am dat vestea inainte sa se duca la Doamne Doamne...din pacate cancerul boala secolului nu iarta pe nimeni
...bune si frumoase toate, analize bune, pe la saptamana 24 ma duc la cabinet pentru control cu analizele si asistenta mi-a luat tensiunea si aveam 13/8 imi zicea ca, este cam mare, dupa o ora si jumatate intru in cabinet si imi mai ia o data tensiunea la fel, dna dr a zis ca, este normal, mai creste pe timpul sarcini, bune si frumoase ...totusi imi zice sa ma duc la un cardiolog..ma duc nicio problema,ma duc la o clinica privata..zic si eu ca, sunt mai buni..ca, na sunt platiti mai bine..de unde...ma duc cu blietul de trimitere ( Unde nu scria nimic, doar consult cardiologie ..desi putea sa-mi scrie suspecta de preeclampsie )...dr de acolo imi i-a tensiunea buna..12/8 de aviator.. ma intreaba daca vreau sa nas normal si i-am zis ca, nu tin neaparat..vreau doar bebe sa fie bine...si mi-a zis ca, dr ginecologi trimit gravidutele la control cardio pentru nastere normala..se pot intamplat destul de multe in timpul travaliului si in timpul nasterii...osun si ii spun ce mi-a zis si ce mi-a facut si a zis ok ne vedem la control pe 30 !.. iar.....pe 30 aprilie trebuia sa ma duc la control...in vinerea mare pe 18 aprilie m-am dus la un control de rutina,pentru ca, am insistat eu, ma cam durea burta si eram balonata si am zis ca, vreau sa ma vada..am fost , m-a vazut si m-a intrebat daca vreau sa-mi faca o ecografie, i-am zis normal ( eu cu gandul sa o vad pe piticuta noastra), mi-a facut eco si a facut ca, ceva nu este in regula si mi-a zis sa ma duc la hematolog,cardilog , mi-a facut o recomandare si totusi sa ma duc pana la camera de garda sa-mi iau tensiune...ajung la camera de garda si aveam tensiune 15/10 deja aveam diagnostic Preeclampsie , desi eu nu am simtit nimic..nu am avut maini sau picioare umflate..nu ma ingrasam..chiar vroiam sa ma ingras....m-a internat pe loc ...perfuzii, injecti, pastile, plans etc...pe 22 aprilie 2014 s-a nascut micuta noastra Ilinca Andreea cu o greutate de 590 de gr, a doua zi cand am vazut-o am lesinat, nu mai vazusem niciodata un bebelus asa mic, sotul meu o vazuse in ziua in care s-a nascut si ia facut o poza,..in poza arata mai mare, realitatea a fost alta...a treia zi am botezat-o..sefa de sectie pe TPI neonatologie Dna Dr.Rosca Ioana ( eu am nascut la Giulesti), care o sa-i multumim toata viata, pentru ca, a facut tot ce i-a stat in putina si omeneste pe pamanatul asta ,pentru sufletelul nostru drag si pentru noi ca parinti....in fiecare zi aveam voie sa mergem la 12 si 18 la TPI, doar noi parinti ...timp de aproape 2 luni fara 4 zile... a murit pe 18 iunie 2014..ziua cea mai nenorocita pentru mine si sotul meu, ziua pe care nu o voi uita niciodata..micuta noastra ajunsese la 970 gr, mai avea un pic si depasea 1kg ...tot dnei dr Rosca Ioana ii vom multumi toata viata...inainte sa se intample pe 20 mai mi-a dat-o in brate...a facut niste ochisori mari, a simtit imediat ca, este la mine in brate...iar pe 18 iunie tot la fel ne-a dat-o la amandoi sa o tinem...sa ne luam la revedere de la ea si sa-i spunem ca, o iubim si o vom iubi toata viata..am luat cea mai buna decizie sa o tinem in brate dupa ce s-a intamplat...am simtit o liniste si un sentiment de bine pe care nu il mai simtisem niciodata..nu mai suferea micuta noastra...noi eram in masina si ne indreptam spre spital pentru vizita de la ora 12:00 si la 11:10 s-a intamplat , iar la 11:19 ne-a sunat dna dr, eram la 7 minute de spital. Din pacate nu ne mai putem intoarce in trecut! De ce noi care ne-am dorit asa de mult un copil!Avem asa de multa iubire de daruit si..ce facem acum? imi pare rau iubita mea! M-am rugat la Dumnezeu sa ma ia pe mine si sa-ti dea tie viata lunga si sanatoasa...dar nu stiu ce intelegere ai avut tu cu Dumnezeu ..te-ai sacrificat pe noi Te iubim mult micuta noastra si ne rugam sa te intorci la noi sa fim fericiti toata viata 
... Nu, nu sunt suparata pe Dumnezeu, El nu ne vrea raul, nu vrea sa suferim ...asa a fost destinul noastru...ea ne-a ales pe noi si a fost mai bine...am primit sansa sa stam un pic cu ea, sa o vedem, sa o mangaiem, sa o vedem cu stranuta, cum zambeste, cum plange.... Cand am nascut nu stiam nimic despre un copil prematur...a treia zi cand am prins un pic de putere, am luat telefonul si am cautat " copil prematur", " copil de 600 gr", am vrut sa ma agat de o sansa, de un fir de viata...si am gasit o poveste, povestea ingerasului Gabriela Catalina..(de cand s-a intamplat urmaresc blogul tau Paula Por)..am plans ore , zile, de ce acesti copilasi care nu se pot apara, care nu pot vorbi, nu pot spune ce ii doare, de ce, de ce?Povestea ei m-a facut sa inteleg, sa realizez ca, asa ne este destinul , iar sufletelul ei asa a vrut sa fie.Sper ca, intr-o zi o sa avem si noi puterea sa trecem peste aceasta incercare grea Alaturi de mine am un om foarte bun, un sot care ma iubeste foarte mult si vom fi impreuna la bine si la greu.Te iubesc mult iubita mea Ilinca Andreea.
Vom trece peste toate impreuna si ne vom realiza visul! 
Povestea noastra frumoasa incepe pe 8 noiembrie 2013 de Sf Mihail si Gavril, ziua de nume a sotului meu,cand am aflat ca, sunt insarcinata, cele 5 minute cat am stat cu testul in mana mi s-au parut o vesnicie si in acelasi timp ma rugam sa iasa 2 liniute si au iesit.Totul bine si frumos, am fost la ginecolog ne-a confirmat sarcina, m-am simtit bine...cu micile problemute greata, pofte si cam atat.Am ajuns la cele 13 saptamani si pe 07 ianuarie 2014, de Sf Ion ziua mea, am fost pentru dublu test, unde de ziua mea am aflat ca, este fetita, ne-a intrebat ce nume am vrea sa-i punem am zis Andreea,...pentru ca, nasului nostru de cununie ii pacea Andrei sau Andreea, pentru i-am dat vestea inainte sa se duca la Doamne Doamne...din pacate cancerul boala secolului nu iarta pe nimeni
...bune si frumoase toate, analize bune, pe la saptamana 24 ma duc la cabinet pentru control cu analizele si asistenta mi-a luat tensiunea si aveam 13/8 imi zicea ca, este cam mare, dupa o ora si jumatate intru in cabinet si imi mai ia o data tensiunea la fel, dna dr a zis ca, este normal, mai creste pe timpul sarcini, bune si frumoase ...totusi imi zice sa ma duc la un cardiolog..ma duc nicio problema,ma duc la o clinica privata..zic si eu ca, sunt mai buni..ca, na sunt platiti mai bine..de unde...ma duc cu blietul de trimitere ( Unde nu scria nimic, doar consult cardiologie ..desi putea sa-mi scrie suspecta de preeclampsie )...dr de acolo imi i-a tensiunea buna..12/8 de aviator.. ma intreaba daca vreau sa nas normal si i-am zis ca, nu tin neaparat..vreau doar bebe sa fie bine...si mi-a zis ca, dr ginecologi trimit gravidutele la control cardio pentru nastere normala..se pot intamplat destul de multe in timpul travaliului si in timpul nasterii...osun si ii spun ce mi-a zis si ce mi-a facut si a zis ok ne vedem la control pe 30 !.. iar.....pe 30 aprilie trebuia sa ma duc la control...in vinerea mare pe 18 aprilie m-am dus la un control de rutina,pentru ca, am insistat eu, ma cam durea burta si eram balonata si am zis ca, vreau sa ma vada..am fost , m-a vazut si m-a intrebat daca vreau sa-mi faca o ecografie, i-am zis normal ( eu cu gandul sa o vad pe piticuta noastra), mi-a facut eco si a facut ca, ceva nu este in regula si mi-a zis sa ma duc la hematolog,cardilog , mi-a facut o recomandare si totusi sa ma duc pana la camera de garda sa-mi iau tensiune...ajung la camera de garda si aveam tensiune 15/10 deja aveam diagnostic Preeclampsie , desi eu nu am simtit nimic..nu am avut maini sau picioare umflate..nu ma ingrasam..chiar vroiam sa ma ingras....m-a internat pe loc ...perfuzii, injecti, pastile, plans etc...pe 22 aprilie 2014 s-a nascut micuta noastra Ilinca Andreea cu o greutate de 590 de gr, a doua zi cand am vazut-o am lesinat, nu mai vazusem niciodata un bebelus asa mic, sotul meu o vazuse in ziua in care s-a nascut si ia facut o poza,..in poza arata mai mare, realitatea a fost alta...a treia zi am botezat-o..sefa de sectie pe TPI neonatologie Dna Dr.Rosca Ioana ( eu am nascut la Giulesti), care o sa-i multumim toata viata, pentru ca, a facut tot ce i-a stat in putina si omeneste pe pamanatul asta ,pentru sufletelul nostru drag si pentru noi ca parinti....in fiecare zi aveam voie sa mergem la 12 si 18 la TPI, doar noi parinti ...timp de aproape 2 luni fara 4 zile... a murit pe 18 iunie 2014..ziua cea mai nenorocita pentru mine si sotul meu, ziua pe care nu o voi uita niciodata..micuta noastra ajunsese la 970 gr, mai avea un pic si depasea 1kg ...tot dnei dr Rosca Ioana ii vom multumi toata viata...inainte sa se intample pe 20 mai mi-a dat-o in brate...a facut niste ochisori mari, a simtit imediat ca, este la mine in brate...iar pe 18 iunie tot la fel ne-a dat-o la amandoi sa o tinem...sa ne luam la revedere de la ea si sa-i spunem ca, o iubim si o vom iubi toata viata..am luat cea mai buna decizie sa o tinem in brate dupa ce s-a intamplat...am simtit o liniste si un sentiment de bine pe care nu il mai simtisem niciodata..nu mai suferea micuta noastra...noi eram in masina si ne indreptam spre spital pentru vizita de la ora 12:00 si la 11:10 s-a intamplat , iar la 11:19 ne-a sunat dna dr, eram la 7 minute de spital. Din pacate nu ne mai putem intoarce in trecut! De ce noi care ne-am dorit asa de mult un copil!Avem asa de multa iubire de daruit si..ce facem acum? imi pare rau iubita mea! M-am rugat la Dumnezeu sa ma ia pe mine si sa-ti dea tie viata lunga si sanatoasa...dar nu stiu ce intelegere ai avut tu cu Dumnezeu ..te-ai sacrificat pe noi Te iubim mult micuta noastra si ne rugam sa te intorci la noi sa fim fericiti toata viata ... Nu, nu sunt suparata pe Dumnezeu, El nu ne vrea raul, nu vrea sa suferim ...asa a fost destinul noastru...ea ne-a ales pe noi si a fost mai bine...am primit sansa sa stam un pic cu ea, sa o vedem, sa o mangaiem, sa o vedem cu stranuta, cum zambeste, cum plange.... Cand am nascut nu stiam nimic despre un copil prematur...a treia zi cand am prins un pic de putere, am luat telefonul si am cautat " copil prematur", " copil de 600 gr", am vrut sa ma agat de o sansa, de un fir de viata...si am gasit o poveste, povestea ingerasului Gabriela Catalina..(de cand s-a intamplat urmaresc blogul tau Paula Por)..am plans ore , zile, de ce acesti copilasi care nu se pot apara, care nu pot vorbi, nu pot spune ce ii doare, de ce, de ce?Povestea ei m-a facut sa inteleg, sa realizez ca, asa ne este destinul , iar sufletelul ei asa a vrut sa fie.Sper ca, intr-o zi o sa avem si noi puterea sa trecem peste aceasta incercare grea Alaturi de mine am un om foarte bun, un sot care ma iubeste foarte mult si vom fi impreuna la bine si la greu.Te iubesc mult iubita mea Ilinca Andreea.Vom trece peste toate impreuna si ne vom realiza visul!
colorate.
Draga Ionela, echipa E.M.M.A. te imbratiseaza cu caldura sufletelor noastre, vrem sa iti asezi capul pe umerele noastre si sa plangi, si sa plangem impreuna, pentru a-ti descarca sufletul de durere. Ne pare atat de rau ca fetita voastra mult dorita, Ilinca Andreea, e acum Ingeras, Sus, la Doamne Doamne, ca nu o mai aveti fizic langa voi 
In momentele grele, gandeste-te ca fetita ta frumoasa este fericita, este undeva unde intotdeauna ii va fi bine! 
