Scumpa mea, iti sunt alaturi, si azi, ...si maine, ...si ...mereu.
Stiu perfect ce ai simtit, stiu cum cerul parca picase pe tine si nimic pe lume nu mai conta, stiu....
Cristina draga, vezi tu, iubita mea, niciodata ...dar niciodata, locul acelui bebelus al tau nu il va putea ocupa nimeni, iar lacrimi, te vor mai vizita, fie in ochisori, fie in suflet, fie peste tot, in toata fiinta ta, insa va fi altfel, va fi cu acceptarea sorti, caci noi te vom ajuta sa reusesti asta: sa-ti accepti soarta, asa cum e ea, cu bune si rele.
Stii, fiecare pamantean isi are portia pusa deoparte, fiecare pamantean are parte in viata si de necazuri, insa, la noi, fiind tinere si pierzand tot ce poate fi mai sfant si pur pe lume, a fost mai tragic.
Asta ne-a fost soarta, iubire, dar vom fi puternice, vom alege din frumosul si bunul din jurul nostru, le vom aduce in viata noastra si ne vom hrani sufletele. Ca sa putem trai in contiunuare frumos si demn, ca sa putem sa primim mereu ajutorul Lui Dumnzeu. Te imbratisez scumpa mea
si sa ne scri ori de cate ori simti nevoia . Te
mamica iubitoare