Ingerasa mea Roxana Daniela
Scris: 20 Iun 2014, ora 16:51
Buna ziua. Sunt noua pe acest forum...si de 11 luni sunt mamica de inger....E greu...a fost singurul copil si foarte dorit, dar vointa Domnului nu s-a potrivit cu vointa noastra...a luat-o la El.
Ma numesc Cristina, am 33 de ani, iar pe fetita mea ce a devenit inger o cheama Roxana. Nici nu stiu ce sa scriu...in inima, sufletul si mintea mea se afla o avalansa de sentimente, ganduri, regrete...dar cred ca toate ati simtit acest lucru pe perioada doliului. Dorul de ea e imens, golul din casa si din suflet e si mai mare....iar in aceasta perioada toate se accentueaz pentru ca la 1 iulie e ziua ei....10 ani ar fi implinit....iar in 21 iulie se implineste anul de cand a inchis ochisorii...si in mintea mea sunt atat de vii acele momente....timpul a trecut, dar eu nu simt asta...parca totul s-a intamplat ieri....si am fost constienta care va fi deznodamantul pentru ca a fost foarte bolnava, si eu am oprit tratamenul pentru ca asa isi dorea ea...si cu toate acestea parca e plecata undeva de unde ar trebui sa se intoarca...doar ca nu mai vine....ma rog Domnului sa imi de-a putere in fiecare zi sa pot sa merg mai departe...sa ma intareasca si sa ma ajute, iar ei sa ii de-a linistea, pacea si bucuria Raiului...cum zicea ea: "locul acela plin de verdeata cu flori, pomi si pasarele"...
Ma numesc Cristina, am 33 de ani, iar pe fetita mea ce a devenit inger o cheama Roxana. Nici nu stiu ce sa scriu...in inima, sufletul si mintea mea se afla o avalansa de sentimente, ganduri, regrete...dar cred ca toate ati simtit acest lucru pe perioada doliului. Dorul de ea e imens, golul din casa si din suflet e si mai mare....iar in aceasta perioada toate se accentueaz pentru ca la 1 iulie e ziua ei....10 ani ar fi implinit....iar in 21 iulie se implineste anul de cand a inchis ochisorii...si in mintea mea sunt atat de vii acele momente....timpul a trecut, dar eu nu simt asta...parca totul s-a intamplat ieri....si am fost constienta care va fi deznodamantul pentru ca a fost foarte bolnava, si eu am oprit tratamenul pentru ca asa isi dorea ea...si cu toate acestea parca e plecata undeva de unde ar trebui sa se intoarca...doar ca nu mai vine....ma rog Domnului sa imi de-a putere in fiecare zi sa pot sa merg mai departe...sa ma intareasca si sa ma ajute, iar ei sa ii de-a linistea, pacea si bucuria Raiului...cum zicea ea: "locul acela plin de verdeata cu flori, pomi si pasarele"...