Elena-mihaela s-a nascut la 32 saptamani(am facut preeclampsie in sarcina),a avut 1400 gr,a respirat singurica,dar nu a tolerat laptele,vomita tot cat primea (2 ml),in a 5 zi de viata i sa facut o radiografie,substanta de contrast nu ii trecea de duoden,s-a presupus a fi atrezie de duoden,si in acea noapte a fost transferata la Bucuresti la spitalul Maria Curie,dupa multele investigatii nu avea nici o malformatie.A inceput sa manance incet cate 1 ml,2...cand a ajuns la 5 a inceput din nou sa vomite,crestea incet,mai mult din perfuzii,totul parea ca merge spre bine,pana cand a inceput sa vomite sange,nu mai primea laptic,a devenit anemica,au scazut trombocitele...a primit transfuzii peste transfuzii,nici nu stiu unde nu avea branule,in maini picioare...voma mereu secretii cu sange care nu stiam de unde provine...se chinuia,plangea...si nimeni nu stia de ce nu tolereaza laptele,de ce nu are tranzit.In ultimele zile de viata a fost intubata,respira tot mai greu,era agitata,imi imaginez durerea ei enorma.in 5 mai am stat cu ea ca in fiecare zi de dimineata pana seara,eram intr-un fel fericita ca imi petrec ziua de nastere cu fetita mea,in terapie intensiva,doar noi doua singure la 600 km de casa si cei dragi,era linistita (rapusa de durere),suparata,nici plange nu putea din cauza sondei de intubare,incercam sa o linistesc sa-i spun si sa simta cat de mult o iubesc.Am pupat-o si iam spus somn usor,m-am rugat ca in fiecare seara inainte de plecare sa o gasesc mai sanatoasa a doua zi,inimioara puiului meu a incetat sa mai bata in acea noapte,as fi vrut sa fiu acolo,sa nu plec de langa ea...a avut 5 saptamani si 3 zile si ajunsese la 2 kg.cauza mortii a fost infectia cu candida in urma antibioticelor primite in fiecare zi din viata ei,pe certificatul de deces era trecuta cauza mortii-pneumonie.nu voi sti niciodata de ce puiul meu nu a reusit de fapt sa fie alimentat,de ce nu a digerat,si de ce s-a intors din drum dupa ce un timp mergea spre bine.poate Dumnezeu a iubit-o mai mult decat mine.Ce a ramas in urma nu poate fi descris in cuvinte.nici lacrimile nu pot descrie durerea,a ramas dorul un DOR imens ce creste pe zi ce trece.e greu,parca si mai greu cu fiecare zi ce trece,in curand o luna de cand puiul meu nu mai este.Nu am avut ocazia niciodata sa o tin la pieptul meu,a fost in incubator tot timpul.Mi-e tare dor de ea...