Ingerasul Patricia Maria
Scris: 3 Apr 2014, ora 12:55
Mi-a fost foarte greu pana sa ma hotarasc sa scriu si mi-e greu si acum
In luna mai anul trecut am fost fericiti sa aflam ca vom avea un bebe...primul nostru bebe. Totul a decurs normal, fara greturi, fara pofte, micuta noastra crestea f bine si era sanatoasa. Am nascut in 03.01.2014 o fetita perfect sanatoasa, nota 10 la nastere. Da, azi implinea 3 luni daca Dumnezeu o lasa langa mine, dar a vrut-o ingerasul Lui acolo Sus. Toate mergeau f bine, eram toti fericiti, bunicii la fel, era prima lor nepotica...ne-am pregatit pentru botez care avea sa fie in 22 februarie. Printesa mea era sanatoasa, luase in greutate f bine, chiar doctorita ei zicea ca a crescut in 2 sapt cat altii intr-o luna....manca f bine, cate o jumatate de ora statea la san, timp in care eu ma uitam la ea si o tineam de manuta si nu imi venea sa cred ca e a mea, raza mea de soare. A doua zi dupa botez am iesit la plimbare, ne-am simtit bine, nu dadea niciun semn cum ca ar avea ceva:( Seara am facut baita, dupa care am vrut sa ii dau siropelul pentru colici si sa ne punem la papa. Nu am mai apucat sa papam...in momentul in care a baut siropul (0.5 ml) a inceput sa tuseasca sec. Eu am crezut ca s-a inecat..am luat-o repede in brate si am batut-o usor pe spate insa nu isi revenea. Am fugit repede la urgente, asistentele au luat-o repede sa o aspire insa in acel moment i-a iesit sange din gurita Am intrebat-o pe dna doctor, care venise intre timp, daca e bine si mi-a raspuns: "Cum sa fie bine doamna, nu vezi ca nu mai respira?" Am simtit ca o sa cada cerul pe mine, dar tot nu credeam ca se va intampla ceva cu ea, simteam ca va fi bine. Au venit medici specialisti de la Cluj si ne-au transportat de urgenta la Cluj ( au venit dupa 2 ore si ceva dupa ce i-au chemat). Pe ambulanta fetita mea a facut stop cardio-respirator si au incercat sa o resusciteze, lucrul care a continuat si cand am ajuns la Cluj, insa nu s-a mai putut face nimic...inimioara ei nu a mai vrut sa bata. Medicii legisti au spus ca a vut un virus care i-a declansat o pneumopatie acuta, insa au pus doar un diagnostic, au zis ca poate fi si moarte subita, inca nu am primit un raspuns cert si mi-e teama ca nici nu voi primi. M-am simtit f vinovata crezand ca printesa mea s-a inecat din vina mea, insa m-au asigurat ca nu a fost vorba de inec. Oricum ma simt vinovata, ma gandesc ca poate ea a suferit si eu nu mi-am dat seama, desi radea deja si ma cauta cu privirea, ne vorbeam din priviri.
Ma gandesc sa nu ii fi facut ceva asistentele cand am ajuns la spital si poate daca aveau un incubator si aparate mai bune fetita mea ar fi fost inca aici. Dar pe de-o parte ma gandesc ca asa a fost voia Domnului si ca daca El ar fi vrut sa o mai lase cu mine asa se intampla.
Mi-e greu si imi este f frica ca nu o sa pot sa traiesc cu dorul si cu durerea aceasta
O vreau inapoi langa mine sa o strang in brate si sa ii spun cat de mult o iubesc. Oricum ii spun asta in fiecare dimineata, dar as vrea sa o si vad
Va multumesc ca m-ati ascultat si sper ca aici o sa imi gasesc cat de cat linistea
In luna mai anul trecut am fost fericiti sa aflam ca vom avea un bebe...primul nostru bebe. Totul a decurs normal, fara greturi, fara pofte, micuta noastra crestea f bine si era sanatoasa. Am nascut in 03.01.2014 o fetita perfect sanatoasa, nota 10 la nastere. Da, azi implinea 3 luni daca Dumnezeu o lasa langa mine, dar a vrut-o ingerasul Lui acolo Sus. Toate mergeau f bine, eram toti fericiti, bunicii la fel, era prima lor nepotica...ne-am pregatit pentru botez care avea sa fie in 22 februarie. Printesa mea era sanatoasa, luase in greutate f bine, chiar doctorita ei zicea ca a crescut in 2 sapt cat altii intr-o luna....manca f bine, cate o jumatate de ora statea la san, timp in care eu ma uitam la ea si o tineam de manuta si nu imi venea sa cred ca e a mea, raza mea de soare. A doua zi dupa botez am iesit la plimbare, ne-am simtit bine, nu dadea niciun semn cum ca ar avea ceva:( Seara am facut baita, dupa care am vrut sa ii dau siropelul pentru colici si sa ne punem la papa. Nu am mai apucat sa papam...in momentul in care a baut siropul (0.5 ml) a inceput sa tuseasca sec. Eu am crezut ca s-a inecat..am luat-o repede in brate si am batut-o usor pe spate insa nu isi revenea. Am fugit repede la urgente, asistentele au luat-o repede sa o aspire insa in acel moment i-a iesit sange din gurita Am intrebat-o pe dna doctor, care venise intre timp, daca e bine si mi-a raspuns: "Cum sa fie bine doamna, nu vezi ca nu mai respira?" Am simtit ca o sa cada cerul pe mine, dar tot nu credeam ca se va intampla ceva cu ea, simteam ca va fi bine. Au venit medici specialisti de la Cluj si ne-au transportat de urgenta la Cluj ( au venit dupa 2 ore si ceva dupa ce i-au chemat). Pe ambulanta fetita mea a facut stop cardio-respirator si au incercat sa o resusciteze, lucrul care a continuat si cand am ajuns la Cluj, insa nu s-a mai putut face nimic...inimioara ei nu a mai vrut sa bata. Medicii legisti au spus ca a vut un virus care i-a declansat o pneumopatie acuta, insa au pus doar un diagnostic, au zis ca poate fi si moarte subita, inca nu am primit un raspuns cert si mi-e teama ca nici nu voi primi. M-am simtit f vinovata crezand ca printesa mea s-a inecat din vina mea, insa m-au asigurat ca nu a fost vorba de inec. Oricum ma simt vinovata, ma gandesc ca poate ea a suferit si eu nu mi-am dat seama, desi radea deja si ma cauta cu privirea, ne vorbeam din priviri.
Ma gandesc sa nu ii fi facut ceva asistentele cand am ajuns la spital si poate daca aveau un incubator si aparate mai bune fetita mea ar fi fost inca aici. Dar pe de-o parte ma gandesc ca asa a fost voia Domnului si ca daca El ar fi vrut sa o mai lase cu mine asa se intampla.
Mi-e greu si imi este f frica ca nu o sa pot sa traiesc cu dorul si cu durerea aceasta
O vreau inapoi langa mine sa o strang in brate si sa ii spun cat de mult o iubesc. Oricum ii spun asta in fiecare dimineata, dar as vrea sa o si vad
Va multumesc ca m-ati ascultat si sper ca aici o sa imi gasesc cat de cat linistea