Sara Ioana
Scris: 31 Mar 2014, ora 12:00
Stiam de aceasta organizatie de mult timp,dar nu mi-am inchipuit ca voi ajunge sa fiu si eu un membru al acestui forum....din pacate pe 21.03.2014 fetita mea,Sara Ioana,a plecat de langa mine..printre ingerasi...inima imi e tare indurerata si voi imi intelegeti cel mai bine durerea..toti imi.spun..va trece..trebuie sa privesti in viitor..sunteti tineri..veti mai face un alt bebelus...dar nu e asa..in inima mea e un gol imens,pe care nimeni si nimic nu il va putea umple..ptr ca iubita mea Sara nu mai e.Poate par nebuna...dar eu inca o mai astept sa vina,sper sa ma trezesc din acest cumplit cosmar,dar………Pot sa ma bucur de un singur lucru..ca am botezat-o si astfel am reusit sa o inmormantam crestineste..sa ii facem pomana..iar acum ne pregatim pentru urmatoarele...Povestea mea trista incepe cam asa...pe 01.08.2013 aflam minunata veste ca sunt insarcinata..bucurie mare..mai ales ca nu ne asteptam sa se intample atat de repede,deoarece lasasem pastilele de o luna de zile...numai ca dupa cateva zile a inceput sa mi se faca f tare rau..pana am ajuns la urgente..acolo am fost internata..cu eminenta de avort..am facut tratamente..dar eu tot rau ma simteam..colac peste pupaza cand patronul meu a aflat ca sunt insarcinata,patronul.meu nu a vrut sa imi mai prelungeasca contractul de munca..dar nu asta era supararea mea cea mare,ci faptul ca pe 24.08 aveam nunta,iar eu stateam doar la pat,si atunci intr-un moment de disperare,mi-am rugat dr sa facem intrerupere de sarcina..atunci cred ca l-am maniat pe Dzeu..dar dr meu nu m-a lasat,si mi-a garantat ca pana la nunta nu voi avea nicci o.problema..e drept ca pana in ultima zi,si dupa nunta mi-a fost fff rau,am stat la pat,dar in ziua nuntii m-am simtit ff bine,de parca nu aveam nimic!!am trecut peste toate astea..nu pot sa zic ca perioada sarcinii a.fost una super ok,dar cu ajutorul minunatului meu dr ginecolog am trecut peste toate...cu pastile de mentinere a sarcinii..vitamine..dupa 25 sapt mi s.a declansat tensiunea..am luat tratament..si ca urmare a necesitat ca eu sa.nasc prin cezariana.la 2 zile de la ziua mea de nastere,a sosit ziua cea mare..la 38 sapt s.a efectuat cezariana..o fetita perfect sanatoasa,de nota 10,3200 grame si 55 cm...la cateva ore dupa operatie mi-au adus-o la alaptat..era atat de frumoasa si mancacioasa...nu voi uita niciodata scurtele momente pe care le-am petrecut alaturi de ea..dar ceva s-a intamplat! la a.3 a alaptare,cam la 18 ore de la operatie,mi.a asezat printesa la san,cu singura indicatie pe care o primisem inca de la inceput-aceea de a ii tine nasucul descoperit-si asistenta a plecat...fetita mea tragea..dar cu pauze..dupa a sughitat de cateva ori...in salon era o infirmiera si.eu speriata i.am spus ei..iar ea mi.a zis ca asa e normal..dar la un moment dat a facut pauza,iar eu am crezut ca a adormit..asa cum adormea baietelul colegei mele de salon..chiar eram suparata ca nu ma pot misca sa imi vad fetita..caci nu mai puteam de dragul ei...dupa jumatate de ora,daca nu si mai bine...si-a facut aparitia si.asistenta...iar cand mi-a luat bebelusul,a inceput sa tipe f tare la mine...intrebandu-ma ce i-am facut de e vanata...si au fugit cu iubita mea...fara sa imi dea nici un semn...disperata mi-am chemat sotul,ptr ca era 7 dimineata..dar nu aveam nici un semn..abia dupa aprox o.ora..mi-au dus fetita la reanimare,ptr a se ocupa medicii si de ea..nu doar asistentele..cand s-a intamplat tragedia ei isi beeau cafeaua ...dupa cateva ore bune,fara nici un rezultat,sotul meu a solicitat sa fie transferata la Bucuresti,dar ei refuzau..pana s-a enervat si a facut panarama...dar tot el a trebuit sa caute spitale si.nr de tel..astfel fetita mea a fost transferata cu elicopterul la maternitatea Filantropia.asta se intampla marti,iar eu abia joi am ajuns la micuta mea....cu greu am ajuns cu o ambulata,deoarece cei din Braila doreau sa.ma externeze..si la 3 zile de la operatie vroiau sa ma duc pe cont propriu..pana au fost amenintati cu.presa..si astfel au gasit f repede o.ambulanta..ajunsa acolo...cand mi.-am vazut fetita mi-am dat seama care e realitatea..sotul meu era.acolo.inca de la inceput,dar a incercat sa imi.ascunda realitatea...de fapt fetita mea era tinuta in viata doar de aparate..nu voi uita niciodata cand dna dr mi-a zis:"mamico te rog nu ma implora ca nu am cum sa te ajut!!",iar faptul ca mi-a prescris medicamente de oprire a laptelui mi-au intarit covingerile...dar eu speram,speram si iar speram....dar din pacate dupa 2 zile...la prima ora..in salon au intrat medicul ei si cu sotul meu..si am realizat imediat ca fetita mea nu mai e...a fost cumplit..sfasietor..nu vroiam sa cred asa ceva..nu puteam..ii promisesem ca o voi lua acasa..dar vie..din pacate nu a fost asa...rezultatul necropsiei a fost unul diferit fata de diagnosticul cu care plecase de la braila..ei ca sa sa scape au spus ca are malformatie la inima...dar de fapt a reiesit ca fetita mea era perfect sanatoasa..si ca cei de la br nu si-au facut datoria..nu au ventilat-o si resuscitat-o corespunzator...ea putea trai..iar concluzia celor de la braila este ca au invatat din greseli si ca fetita mea a avut o.moarte subita.e tare dureros pentru mine...neglijenta lor costa vieti!de ce?de ce fetita mea?cu ce ma incalzesc regretele lor?fetita nu mi-o mai aduce nimeni inapoi..((....nu imi stinge nimeni si nimic dorul de ea...nu am apucat sa ii zic cat de mult o iubesc,sa o imbrac macar o data,sa o strang in brate...offff catta durere am in suflet....