Forumul EMMA

Fetita noastra, Tania, e acum ingeras. Are doi fratiori, unul pe pamant, Toto si unul in cer, Toni. Se pare ca a ales sa se duca la cer.
Toto, care abia o astepta acasa ma tot intreaba cand va veni surioara acasa. Si i-am explicat ca nu mai vine si a zis ca vrea si el sa fie ingeras

Of, imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. te imbratisez cu multa putere , cand poti mi-ar place sa citesc despre ingerasa ta.
Zbor lin printre stele Ingeras Tania

Draga mamica de Ingerasi gingasi, te intampin cu o calda imbratisare din partea echipei E.M.M.A. si sincere regrete pentru pierderile tale
Noi uram "Bun venit in familia E.M.M.A." tuturor parintilor de Ingeri, si o facem cu inima deschisa, chiar daca doare si suna straniu la inceput...dar, in timp, sper sa intelegi ca aceasta urare vine din suflet si vine in dorinta de a ajuta parintii de Ingeri.

As vrea sa-ti recomand cateva articole scrise pe site-ul Organizatiei E.M.M.A., dedicate mamelor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame,
dar si articole destinate lui Toto, fratiorul Ingerasilor tai, articole care te vor ajuta sa-i explici ce s-a intamplat: http://www.organizatiaemma.ro/suport/copiii

Pentru Ingerasii tai gingasi Tania si Toni, noi vrem sa le trimitem in dar mii de si si sa le uram Zbor lin si Lumina vesnica!

Suntem cu sufletul alaturi de tine si te incurajam cu incredere sa ne scrii sentimentele tale, trairile tale...aici, suntem ca o familie mare, care vorbeste aceeasi limba...aceea a durerii pierderii propriului copil si lupta noastra interioara de a ne ridica din durere si a invata sa pastram in suflet Iubirea nostra neconditionata pe care o oferim mereu Ingerasilor nostri

Am cunoscut fundatia EMMA cand a murit Zazi, fiul Roxanei, multe dintre voi din Bucuresti o cunoasteti. Am citit atunci multe povesti de aici si am plans mult pentru niste copii pe care nu-i stiam.
Am fost tentata sa scriu atunci despre primul meu copil Teodor (Toto) pe care medicii mi-au spus sa-l avortez ca nu are nici o sansa de supravietuire. Avea o malformatie pulmonara si nu i s-a dat nici o sansa. M-am incapatinat si am zis ca eu nu fac avort, cate zile ii da Dumnezeu, atata sa traiasca, dar eu cu mana mea nu-l omor. Am trecut prin multe, patru luni de cautari si disperare. Apoi s-a nascut piticul si a respirat singur iar medicii ziceau ca ei nu stiu cu ce plaman respira. A fost o minune. Ne-am rugat mult Sfantului Nectarie si ne-a ajutat. La 10 zile l-au operat. Are un plaman jumate si e un copil vesel si vorbaret si extrem de energic de abia timen pasul cu el. Are acum aproape 4 ani si-i multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca il am macar pe el, ca m-a intarit si m-a luminat atunci sa nu fac vreo prostie.

Cont mi-am facut aici anul trecut cand l-am pierdut pe Antonie (Toni) si am incercat sa scriu atunci dar apoi am renuntat, nici eu nu stiu de ce. Pentru mine si el e un copil , chiar daca avea doar 13 saptamani cand l-am pierdut. Se incheiase morfogeneza, asa ca era un copil perfect format, mai trebuia doar sa creasca. Am visat apoi numele lui, nu ma gandisem niciodata la numele asta. Pe 4 octombrie a fost un an de cand el si-a luat zborul spre o lume mai buna.

Si iata-ma acum incercand sa-i daruiesc fiului meu o surioara... El zicea ca nu poate fi fratior, ca el e fratior deci celalalt trebuie neaparat sa fie surioara, altfel nu se poate, un frator si-o surioara, ca in poveste. Era atat de nerabdator s-o aduc acasa. Cand am plecat la spital m-a intrebat, mami, o aduci pe surioara? Nu stiu, o intrebam deocamdata. Aveam doar 37 de saptamani, mai era un pic pana la termen.
Din pacate inimioara ei nu mai batea. Si parca nu era de ajuns... medicii au refuzat sa intervina, in orice fel, m-au lasat o noapte asa... si uterul mi se contracta, se umfla pe portiuni, revenea. Eram constienta ca nu e o miscare cum era inainte dar a fost groaznic de suportat. Mi-au zis ca dupa 3 zile, daca tot nu o sa am contractii de nastere, o sa-mi provoace nasterea. Simteam ca innebunesc! 3 zile sa astept ce? si apoi sa nasc normal cand mai aveam o cezariana inainte...Inumam! Ei care sunt prin definitie niste macelari, taie tot de prind, scot afara la cel mai mic semn de indoiala, acum nu vroiau sa ma taie.

Si asta pentru ca doctorul meu nu era in oras, cum se intampla iar doctorul de garda era musulman si am inteles ca ar fi fost o chestie religioasa la el, habar n-am....

A doua zi, au venit alti medici de garda si a dat Dumnezeu de s-au indurat de mine. Au incercat sa ma convinga ca natural e mai bine pentru mine dar pana la urma mi-au acceptat optiunea si mi-au facut cezariana. N-as fi putut altfel....
Bineinteles ca pana acum nu au gasit o cauza, nu era nimic vizibil la prima vedere, astept sa vad ce-or zice dupa autopsie.

E greu, doare ingrozitor, mi-e in dor de bebelusi, de mirosul lor specific, era fetita pe care mi-am dorit-o inca de la prima sarcina... Si ei i-am visat numele... Tania, iubita mea...

Imi pare foarte rau pentru pierderea ta. Eu in octombrie la fel mi-am pierdut fetita mea Catalina, primul nostru copil mult asteptat si iubit, aveam 35 saptamini.
Am nascut natural, in urmatoare zi dupa ce am aflat ca fata nu mai este in viata. A fost o noapte foarte grea, si nu pot sa-mi inchipui cum ai indurat aceste 3 zile pina ai nascut.
Zbor lin ingerasului tau...

E imposibil sa iti spun in cuvinte cat de rau imi pare... Mi se opreste aproape respiratia pt ca stiu cata durere e acum in sufletul tau. Vreau sa vorbim, o sa vorbim de indata ce poti, chit ca nu am idee ce sa iti spun; dar vreau sa te aud si sa ma auzi, sa stii ca nu esti singura, sa iti dau speranta ca va fi mai usor in timp. Ramane un gol, stii asta, dar candva vei reusi sa inlocuiesti macar partial durerea cu iubirea... Stiu ca esti un OM deosebit, ca ai un suflet mare si ca esti puternica, mai puternica decat crezi...

E greu sa scriu ceva care sa te ajute, dar sa stii ca nu esti singura ,ca sunt langa tine cu o calda imbratisare ...
Pentru ingerasii tai Tania si Toni, un cer de

Draga Felicia, fara cuvinte
Ingerasi mici aveti grija de mami, tati si fratiorul vostru

Imi pare tare rau de pierderea ta si te din tot sufletul...........nu pot sa zic mai mult ...lacrimile au pus stapanire pe mine si pe sufletul meu.........Umarul meu iti sta la dispozitie ori de cate ori vei avea nevoie..Zbor lin ingerasilor si multa putere Mami

Va multumesc pentru gandurile voastre, ajuta.... un pic

Nu am stat 3 zile dupa ce am aflat, ci doar o zi si o noapte, s-a indurat Dumnezeu de mine si mi-a trimis oameni care mi-au acceptat decizia de a face cezariana. Am inteles ca nasterea naturala e procedura standard in cazurile astea, am auzit de nasteri naturale la 5, 6, 7 luni si oricum mi se parea traumatizant pentru mama, dar mie mi-au spus cu 4 zile inainte la ecograf ca Tania are 3 100 g si nici pozitia nu era chiar ideala pentru nascut, plus ca eu nu reusisem sa ma dilat mai mult de 4 la prima sarcina si tot atunci am facut o cadere de calciu care m-a paralizat de nici nu puteam sa tip... Adica mi s-a parut imposibil sa incerc macar.

Doare operatia acum dar nu mai tare decat sufletul....

Citesc despre ingerasii vostri si ma crucesc prin ce-ati trecut, adica eu ar trebui sa fiu multumita, am scapat usor.... sunt o egoista, stiam asta, ma gandesc doar la mine, nu-mi place sa sufar fizic vorbesc.
In noaptea aia de chin ma gandeam ca merit sa sufar, vroiam sa sufar, vroiam sa mi se rupa ceva in mine, ma simteam vinovata ca vreau cezariana, era ca si cum as fi vrut sa scap de ea si nu vroaiam asta. Vroiam sa crape ceva in mine si sa ramanem impreuna.

De fapt acum realizez ca de asta am si vrut cezariana, ca sa nu fi eu cea care o da afara, sa fie altii care o scot. Asa a fost... dar inconstient. La fel am facut si cu Teodor, m-am blocat la dilatatie 4 pentru ca puiul meu sa nu iasa afara. Atunci era alta situatie, stiam ca atata timp cat e in burtica e in siguranta, o data iesit afara era pericol pentru el sa nu poata respira.Inconstient si atunci.

Dupa ce l-am pierdut pe Toni simteam o nevoie nebuna de a pune repede ceva in loc, de a avea iarasi ceva in burtica, de a umple golul....cu toate ca am stat 2 luni in pat, atat de rau mi-a fost, 2 luni din 3 cat am fost impreuna. Afllu ca nu sunt singura cu senzatia asta

Acum vreau atat de mult sa tin un bebelus in brate, sa-i simt mirosul...

De ce iubita mea , nu ai trait macar atat cat sa te pot tine in brate ...macar o data. Erai fumoasa si mare si calduta... ti-am atins piciorusul.... Si ma uit la poza ta din burtica...singura mea amintire....Te vreau aproape...

Toto a dormit cu mine azi noapte, cred ca a doua oara in viata lui, s-a lipit de mine si mi-a fost incomod pentru ca nu sunt obisnuita dar mi-a prins atat de bine sa-l simt caldut langa mine, sa-l tin de mana. El doarme in camera lui de la 3 luni si nici cand e bolnav nu vrea tinut in brate, nu e lipicios si in parte e vina mea, o fi si firea dar e si vina mea...

Cu tine aveam alte planuri...vroiam sa te tin piele pe pielea mea, sa te simt... de unde dorinta asta???????????? Am avut sentimentul ca o sa ma parasesti, de doua ori, ultima data probabil chiar atunci cand ai facut-o.

Felicia,te imbratisez strans! Mi se strange sufletul cand citesc o noua poveste,pentru ca stiu cata durere inseamna.Cuvintele sunt de prisos... Zbor lin,ingerasi!

felicia,iti inteleg durerea...o simt in fiecare clipa a vietii mele...
alaturi de tine...

Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta, te inteleg, si i-ti sunt alaturi cu gandul si sufletul . Cuvintele sunt ca niste frunze in in vant, durerea este nemarginita . Incerca sa rezisti cate o zi pe rand.
te

zbor lin gingas Tania sa te joci frumos cu fratele tau Toni !

De ce trebuie sa rezist? De ce primesc atata putere? De ce traiaesc inca? Am senzatia ca nu-i mai sunt de nici un folos nici fiului meu. Toata lumea zice sa rezist pentru el... Cred ca i-ar fi mai bine fara mine....nu sunt o mama .....buna...... sau poate...

Ma intrebam de unde au mamele de ingeri puterea sa mearga mai departe... acum stiu.... avem putere.... din pacate.... nu mi-o mai doresc

Of, mami ,durerea ta e atat de proaspata!! Nu pot decat sa ti ofer macar virtual un umar pe care sa plangi..stiu cum e, stiu cat e de greu...
Drum lin printre stele ,ingerasa Tania!!

ps...dupa ce mai trece din tumultul suferintei incearca sa investighezi cauza..sa nu fie nenorocita de trombofilie!

Nu stiu daca e puterea noastra, sau, puterea Ingerasilor nostri care ne vegheaza si au grija ca noi sa ne continuam viata. Daca noi am ramas aici, fara Ei, probabil avem o misiune de indeplinit...iar Ei sunt prezenti in misiunea noastra... nu stiu...altfel nu imi pot explica de ce eu traiesc, zambesc, iubesc...toate astea fara Serban al meu? ...nu cred...toate acestea pentru ca El e in sufletul meu. E acolo si nu mi-l poate lua nimeni, nu mi-l poate rani nimeni, nu mi-l poate omori nimeni...
Te cu caldura sufletului meu si ma rog pentru linistea ta sufleteasca

Daca m-as lua dupa emotii as face acum un alt copil, daca ar fi fizic posibil....
Daca e sa gandesc rational, as fi si sadica si nebuna sa mai incerc vreodata.

O Doamne, ce tare doare....

"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"

Azi am fost la terapie si am invatat ca nu-mi foloseste la nimic sa ma invinovatesc... vina m-a sfasiat zilele astea... in schimb te pot onora pe tine micuta mea Tania, iti pot onora amintirea si iti pot cere iertare pentru ca nu am putut face mai mult, pentru ca te-am abandonat... Te rog iarta-ma...