"Căci, cel dispărut, dacă este venerat, este mai prezent
și mai puternic decât cel viu" Antoine de Saint-Exupery
"Poate că fiecare am venit cu o altă ambarcaţiune, dar acum suntem cu toţii
în aceeaşi barcă!" Martin Luther King Jr.
"Dacă vei rosti numele copilului meu, poate că voi plânge. Dacă nu îl vei
pomeni, mi se va frânge sufletul."
"Nicio talpă nu este atât de mică, încât să nu lase nici o urmă,
pe lumea asta!"
"Dă-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce îmi stă în putinţă
Şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele!"
"Să nu lăsaţi niciodată ca durerea să devină
mai mare decât Iubirea"
Robert Binder
"A-ţi aminti este dureros
A uita este imposibil!"
"Lacrimile sunt limbajul tăcut al durerii".
"Absenţa sa este precum cerul,
prezentă pretutindeni."
"De câte ori ne amintim de cei plecaţi de lângă noi,
e ca şi cum ne-am
reîntâlni cu ei..."
"Dacă lacrimile ar putea înălţa o scară
şi amintirile o cărare, aş urca în
Rai şi te-aş aduce din nou acasă."
"Poate că stelele sunt de fapt nişte ferestre prin care cei dragi, ajunşi
acolo Sus, ne trimit lumină, ca să ştim că sunt fericiţi!"
"În cartea vieţii, un înger a scris despre naşterea copilului meu. Apoi,
închizând cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pământ!".
"Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt
Nu ai vorbit, dar te aud
Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Fetita noastra, Tania, e acum ingeras. Are doi fratiori, unul pe pamant, Toto si unul in cer, Toni. Se pare ca a ales sa se duca la cer. Toto, care abia o astepta acasa ma tot intreaba cand va veni surioara acasa. Si i-am explicat ca nu mai vine si a zis ca vrea si el sa fie ingeras
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Of, imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva. te imbratisez cu multa putere , cand poti mi-ar place sa citesc despre ingerasa ta. Zbor lin printre stele Ingeras Tania
Parintii ingerasului Maia-Mihaela din 23 august 2013!!! Dormi in pace bebita noastra draga!!!
Draga mamica de Ingerasi gingasi, te intampin cu o calda imbratisare din partea echipei E.M.M.A. si sincere regrete pentru pierderile tale Noi uram "Bun venit in familia E.M.M.A." tuturor parintilor de Ingeri, si o facem cu inima deschisa, chiar daca doare si suna straniu la inceput...dar, in timp, sper sa intelegi ca aceasta urare vine din suflet si vine in dorinta de a ajuta parintii de Ingeri.
Pentru Ingerasii tai gingasi Tania si Toni, noi vrem sa le trimitem in dar mii de si si sa le uram Zbor lin si Lumina vesnica!
Suntem cu sufletul alaturi de tine si te incurajam cu incredere sa ne scrii sentimentele tale, trairile tale...aici, suntem ca o familie mare, care vorbeste aceeasi limba...aceea a durerii pierderii propriului copil si lupta noastra interioara de a ne ridica din durere si a invata sa pastram in suflet Iubirea nostra neconditionata pe care o oferim mereu Ingerasilor nostri
Am cunoscut fundatia EMMA cand a murit Zazi, fiul Roxanei, multe dintre voi din Bucuresti o cunoasteti. Am citit atunci multe povesti de aici si am plans mult pentru niste copii pe care nu-i stiam. Am fost tentata sa scriu atunci despre primul meu copil Teodor (Toto) pe care medicii mi-au spus sa-l avortez ca nu are nici o sansa de supravietuire. Avea o malformatie pulmonara si nu i s-a dat nici o sansa. M-am incapatinat si am zis ca eu nu fac avort, cate zile ii da Dumnezeu, atata sa traiasca, dar eu cu mana mea nu-l omor. Am trecut prin multe, patru luni de cautari si disperare. Apoi s-a nascut piticul si a respirat singur iar medicii ziceau ca ei nu stiu cu ce plaman respira. A fost o minune. Ne-am rugat mult Sfantului Nectarie si ne-a ajutat. La 10 zile l-au operat. Are un plaman jumate si e un copil vesel si vorbaret si extrem de energic de abia timen pasul cu el. Are acum aproape 4 ani si-i multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ca il am macar pe el, ca m-a intarit si m-a luminat atunci sa nu fac vreo prostie.
Cont mi-am facut aici anul trecut cand l-am pierdut pe Antonie (Toni) si am incercat sa scriu atunci dar apoi am renuntat, nici eu nu stiu de ce. Pentru mine si el e un copil , chiar daca avea doar 13 saptamani cand l-am pierdut. Se incheiase morfogeneza, asa ca era un copil perfect format, mai trebuia doar sa creasca. Am visat apoi numele lui, nu ma gandisem niciodata la numele asta. Pe 4 octombrie a fost un an de cand el si-a luat zborul spre o lume mai buna.
Si iata-ma acum incercand sa-i daruiesc fiului meu o surioara... El zicea ca nu poate fi fratior, ca el e fratior deci celalalt trebuie neaparat sa fie surioara, altfel nu se poate, un frator si-o surioara, ca in poveste. Era atat de nerabdator s-o aduc acasa. Cand am plecat la spital m-a intrebat, mami, o aduci pe surioara? Nu stiu, o intrebam deocamdata. Aveam doar 37 de saptamani, mai era un pic pana la termen. Din pacate inimioara ei nu mai batea. Si parca nu era de ajuns... medicii au refuzat sa intervina, in orice fel, m-au lasat o noapte asa... si uterul mi se contracta, se umfla pe portiuni, revenea. Eram constienta ca nu e o miscare cum era inainte dar a fost groaznic de suportat. Mi-au zis ca dupa 3 zile, daca tot nu o sa am contractii de nastere, o sa-mi provoace nasterea. Simteam ca innebunesc! 3 zile sa astept ce? si apoi sa nasc normal cand mai aveam o cezariana inainte...Inumam! Ei care sunt prin definitie niste macelari, taie tot de prind, scot afara la cel mai mic semn de indoiala, acum nu vroiau sa ma taie.
Si asta pentru ca doctorul meu nu era in oras, cum se intampla iar doctorul de garda era musulman si am inteles ca ar fi fost o chestie religioasa la el, habar n-am....
A doua zi, au venit alti medici de garda si a dat Dumnezeu de s-au indurat de mine. Au incercat sa ma convinga ca natural e mai bine pentru mine dar pana la urma mi-au acceptat optiunea si mi-au facut cezariana. N-as fi putut altfel.... Bineinteles ca pana acum nu au gasit o cauza, nu era nimic vizibil la prima vedere, astept sa vad ce-or zice dupa autopsie.
E greu, doare ingrozitor, mi-e in dor de bebelusi, de mirosul lor specific, era fetita pe care mi-am dorit-o inca de la prima sarcina... Si ei i-am visat numele... Tania, iubita mea...
Ultima oară modificat de Felicia pe 22 Noi 2013, ora 10:57, modificat 1 dată în total.
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Imi pare foarte rau pentru pierderea ta. Eu in octombrie la fel mi-am pierdut fetita mea Catalina, primul nostru copil mult asteptat si iubit, aveam 35 saptamini. Am nascut natural, in urmatoare zi dupa ce am aflat ca fata nu mai este in viata. A fost o noapte foarte grea, si nu pot sa-mi inchipui cum ai indurat aceste 3 zile pina ai nascut. Zbor lin ingerasului tau...
Trebuie să te obişnuieşi să trăieşti fără nici un răspuns. Ma petite ange, tu as quittée la terre mais dans les nuages tu veilles sur moi et ton papa.
E imposibil sa iti spun in cuvinte cat de rau imi pare... Mi se opreste aproape respiratia pt ca stiu cata durere e acum in sufletul tau. Vreau sa vorbim, o sa vorbim de indata ce poti, chit ca nu am idee ce sa iti spun; dar vreau sa te aud si sa ma auzi, sa stii ca nu esti singura, sa iti dau speranta ca va fi mai usor in timp. Ramane un gol, stii asta, dar candva vei reusi sa inlocuiesti macar partial durerea cu iubirea... Stiu ca esti un OM deosebit, ca ai un suflet mare si ca esti puternica, mai puternica decat crezi...
E greu sa scriu ceva care sa te ajute, dar sa stii ca nu esti singura ,ca sunt langa tine cu o calda imbratisare ... Pentru ingerasii tai Tania si Toni, un cer de
Imi pare tare rau de pierderea ta si te din tot sufletul...........nu pot sa zic mai mult ...lacrimile au pus stapanire pe mine si pe sufletul meu.........Umarul meu iti sta la dispozitie ori de cate ori vei avea nevoie..Zbor lin ingerasilor si multa putere Mami
Va multumesc pentru gandurile voastre, ajuta.... un pic
Nu am stat 3 zile dupa ce am aflat, ci doar o zi si o noapte, s-a indurat Dumnezeu de mine si mi-a trimis oameni care mi-au acceptat decizia de a face cezariana. Am inteles ca nasterea naturala e procedura standard in cazurile astea, am auzit de nasteri naturale la 5, 6, 7 luni si oricum mi se parea traumatizant pentru mama, dar mie mi-au spus cu 4 zile inainte la ecograf ca Tania are 3 100 g si nici pozitia nu era chiar ideala pentru nascut, plus ca eu nu reusisem sa ma dilat mai mult de 4 la prima sarcina si tot atunci am facut o cadere de calciu care m-a paralizat de nici nu puteam sa tip... Adica mi s-a parut imposibil sa incerc macar.
Doare operatia acum dar nu mai tare decat sufletul....
Citesc despre ingerasii vostri si ma crucesc prin ce-ati trecut, adica eu ar trebui sa fiu multumita, am scapat usor.... sunt o egoista, stiam asta, ma gandesc doar la mine, nu-mi place sa sufar fizic vorbesc. In noaptea aia de chin ma gandeam ca merit sa sufar, vroiam sa sufar, vroiam sa mi se rupa ceva in mine, ma simteam vinovata ca vreau cezariana, era ca si cum as fi vrut sa scap de ea si nu vroaiam asta. Vroiam sa crape ceva in mine si sa ramanem impreuna.
De fapt acum realizez ca de asta am si vrut cezariana, ca sa nu fi eu cea care o da afara, sa fie altii care o scot. Asa a fost... dar inconstient. La fel am facut si cu Teodor, m-am blocat la dilatatie 4 pentru ca puiul meu sa nu iasa afara. Atunci era alta situatie, stiam ca atata timp cat e in burtica e in siguranta, o data iesit afara era pericol pentru el sa nu poata respira.Inconstient si atunci.
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Dupa ce l-am pierdut pe Toni simteam o nevoie nebuna de a pune repede ceva in loc, de a avea iarasi ceva in burtica, de a umple golul....cu toate ca am stat 2 luni in pat, atat de rau mi-a fost, 2 luni din 3 cat am fost impreuna. Afllu ca nu sunt singura cu senzatia asta
Acum vreau atat de mult sa tin un bebelus in brate, sa-i simt mirosul...
De ce iubita mea , nu ai trait macar atat cat sa te pot tine in brate ...macar o data. Erai fumoasa si mare si calduta... ti-am atins piciorusul.... Si ma uit la poza ta din burtica...singura mea amintire....Te vreau aproape...
Toto a dormit cu mine azi noapte, cred ca a doua oara in viata lui, s-a lipit de mine si mi-a fost incomod pentru ca nu sunt obisnuita dar mi-a prins atat de bine sa-l simt caldut langa mine, sa-l tin de mana. El doarme in camera lui de la 3 luni si nici cand e bolnav nu vrea tinut in brate, nu e lipicios si in parte e vina mea, o fi si firea dar e si vina mea...
Cu tine aveam alte planuri...vroiam sa te tin piele pe pielea mea, sa te simt... de unde dorinta asta???????????? Am avut sentimentul ca o sa ma parasesti, de doua ori, ultima data probabil chiar atunci cand ai facut-o.
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Felicia,te imbratisez strans! Mi se strange sufletul cand citesc o noua poveste,pentru ca stiu cata durere inseamna.Cuvintele sunt de prisos... Zbor lin,ingerasi!
Vei fi mereu parte din mine,puiul meu drag!...Te voi iubi mereu...te saruta mama si te imbratiseaza! 17.05.2013...cea mai trista zi din viata mea...
Imi pare nespus de rau pentru pierderea ta, te inteleg, si i-ti sunt alaturi cu gandul si sufletul . Cuvintele sunt ca niste frunze in in vant, durerea este nemarginita . Incerca sa rezisti cate o zi pe rand. te
zbor lin gingas Tania sa te joci frumos cu fratele tau Toni !
''Nu te-am ţinut în braţe, dar te simt Nu ai vorbit, dar te aud Nu te-am cunoscut, dar te iubesc."
Camelia mama unei fetite pe pamant Andreea si a unui ingeras in cer Eva-Maria
De ce trebuie sa rezist? De ce primesc atata putere? De ce traiaesc inca? Am senzatia ca nu-i mai sunt de nici un folos nici fiului meu. Toata lumea zice sa rezist pentru el... Cred ca i-ar fi mai bine fara mine....nu sunt o mama .....buna...... sau poate...
Ma intrebam de unde au mamele de ingeri puterea sa mearga mai departe... acum stiu.... avem putere.... din pacate.... nu mi-o mai doresc
Ultima oară modificat de Felicia pe 25 Noi 2013, ora 21:21, modificat 1 dată în total.
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Of, mami ,durerea ta e atat de proaspata!! Nu pot decat sa ti ofer macar virtual un umar pe care sa plangi..stiu cum e, stiu cat e de greu... Drum lin printre stele ,ingerasa Tania!!
ps...dupa ce mai trece din tumultul suferintei incearca sa investighezi cauza..sa nu fie nenorocita de trombofilie!
4 ingerasi in Cer si o 2 fetite pe Pamant .. Iit multumim,Doamne!
Diana,te iubesc enorm! Amma Nectaria, luptatoarea mea, mami si tati vor fi alaturi de tine si vei fi bine!
ingerasii mei,veti fi mereu in sufletul meu! O parte din el e Sus langa voi!
Nu stiu daca e puterea noastra, sau, puterea Ingerasilor nostri care ne vegheaza si au grija ca noi sa ne continuam viata. Daca noi am ramas aici, fara Ei, probabil avem o misiune de indeplinit...iar Ei sunt prezenti in misiunea noastra... nu stiu...altfel nu imi pot explica de ce eu traiesc, zambesc, iubesc...toate astea fara Serban al meu? ...nu cred...toate acestea pentru ca El e in sufletul meu. E acolo si nu mi-l poate lua nimeni, nu mi-l poate rani nimeni, nu mi-l poate omori nimeni... Te cu caldura sufletului meu si ma rog pentru linistea ta sufleteasca
Daca m-as lua dupa emotii as face acum un alt copil, daca ar fi fizic posibil.... Daca e sa gandesc rational, as fi si sadica si nebuna sa mai incerc vreodata.
O Doamne, ce tare doare....
"A-ţi aminti este dureros A uita este imposibil!"
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie
Azi am fost la terapie si am invatat ca nu-mi foloseste la nimic sa ma invinovatesc... vina m-a sfasiat zilele astea... in schimb te pot onora pe tine micuta mea Tania, iti pot onora amintirea si iti pot cere iertare pentru ca nu am putut face mai mult, pentru ca te-am abandonat... Te rog iarta-ma...
Mamica ingerasilor Toni ( 4 oct 2012) si Tania (17 nov 2013) si a lui Teodor, comoara vie