A FOST-ESTE-SI VA FI MEREU MINUNEA MEA DE CRACIUN!!!
Scris: 13 Noi 2013, ora 13:54
Buna...mamelor de ingerasi!!
Abia acum mi-am facut curaj sa vorbesc si eu despre tragica pierdere a fetitei mele AYANNA KASSANDRA!!!
S-a intamplat acum aproape 2 ani(in 24 decembrie vor fi 2)...dar simt si acum ca si cum ar fi fost ieri!!
Hai sa va povestesc ce si cum s-a intamplat mai exact. Aveam 25 de sapt de sarcina..era sapt mare, dinaintea Sfintelor Sarbatori de Craciun..si nu ma simteam tocmai bine, asta in cond in care eram cu o sarcina cu risc!! Cu o zi inainte adica pe data de 23 dec, am fost din nou la un control la dr ginecolog care mi-a spus ca totul e ok cu fetita dar ca e prea micuta!! M-am dus acasa si m-am bagat in pat, cum am spus si mai sus, nu ma simteam deloc bine( parca presimteam ceva). Eh..si fiind sapt mare, na, toata lumea ne suna sa se autoinvite ca colindat...dar eu le tot spuneam ca nu ma simt bine si ca abia astept sa treaca sarbatorile!! Stateam in pat si plangeam...si imi tot spuneam DOAMNE...AJUTA-MA SA TREC PESTE SARBATORI!! Imi tot repetam SA TREACA SARBATORILE.....SA TREACA SARBATORILE!!!
Dar n-au trecut!! Noaptea pe la ora 4 m-am trezit cu dureri crancene!!! Ma dureau toate...si nu puteam sa imi dau seama exact ce ma doare!!1 L-am trezit pe ...(acum fostul meu sot) Sorin sa mergem de urgenta la S.M.U.R.D. ca mi-e rau!! Am facut de urgenta un dus..si dusi am fost!! Aici incepe....CALVARUL!!!!
Cand am ajuns acolo..deja facusem icter mecanic....si sindromul HELLP acut sever plus tensiunea 210/180!!!!! Cand mi-a spus Dr. de garda ca trebuie sa imi faca de urgenta op de cezariana...am lesinat!!! Stiam ca e prea mica..si nu are cum sa supravietuiasca!!!!!! Parca m-au lovit in cap, nu puteam pricepe de ce???? Doar ieri fusesem la control!!
Au reusit dupa muuulte ore sa imi stabilizeze tensiunea..si eu ma gandeam ca scapasem de operatie!! Dar m-am inselat!! pe la ora 16, vine o asistenta si ma ia cu scaunul cu rotile...si eu inca m-am bucurat cand am vazut ca ne indreptam spre capatul holului spre usa...unde toata lumea (sotul, parinti, frati, cumnati) ma asteptau si imi faceau cu mana dar plangeau!! Abia cand am cotit spre blocul operator am inteles ......CA NU SCAPASEM DE OPERATIE!!!!
Asa s-a nascut fiica mea...AYANNA KASSANDRA..la ora 17 20, in 24 dec 2011!!
Am reusit sa vad dupa 4 zile, pt ca eu eram in continuare la Reanimare, pt ca din cate am inteles, am facut hemoragie si stop cardiac pe masa de operatie!! Vaaaaaaaaiiiiii......dar cand mi-am vazut-o...cat e de firava!! M-au lasat din nou picioarele!!! Dar incet incet...am inceput sa ma obisnuiesc si O IUBEAM ORICUM!!!!!!! ERA A MEA!!! Si vroiam sa o iau in brate dar.... nu aveam voie!!
Incet incet...a inceput sa respire singurica..si medicul care se ocupa de ea, spunea ca e multumit de evolutia ei!!! Pana intr-o zi....cand..dimineata (ca aveam voie doar dupa un program sa mergem la terapie intesiva) m-am dus la ea....si parca nu mai era asa de vesela (nu ma mai puteam juca cu ea prin geamul incubatorului)!!! Au trecut deja aproape 4 sapt...de cand eram acolo..si inca nu aveam voie sa o ating!!! SI ASTA MA DUREA....TOT MAI TARE SI MAI TARE!!!!!
Am inceput sa intreb in stnaga si in dreapta...ce sa intampla cu ea....ca nu e ok...si nimeni nu voria sa imi zica!!! Medicul care se ocupa de ea...MA OCOLEA!!!!! Fugeam de la un etaj la altu...sperand sa o gasesc sa imi spuna CEVA....!!!!! Eh...dar cum spuneam...MA OCOLEA!! Si Kassandra se simtea din ce in ce mai rau!!! Si nu stiam...pe ce drum sa o apuc...ce sa fac..cu cine sa vb!!! In data de 21 ian...mi-a stat si mie..si ei inima in piept!!! Au trebuit sa o reanimeze!!!!!
Erav GRAV!!!!!!! A facut enterocolita gastero-necrotica!!!
si abia atunci...dupa 4 sapt..in noaptea in care mi s-a stins...am luat-o in brate!! Doamneeeeee.......toate aparatele erau pe linie dreapta..doar la inimioara mai pulsa cand si cand!! Am stat atunci cu ea in brate...vroiam sa ii dau putere!!!! Si parca incepea inimioara ei..sa bata mai des!!!!! Din pacate doar mi se parea!!! La 5 35 dimineata...INIMIOARA EI A INCETAT SA MAI BATA!!!!!! Am innebunit atunci!!! Imi spuneau si nu puteam pricepe...ce imi spuneau de fapt!!!
Abia acum mi-am facut curaj sa vorbesc si eu despre tragica pierdere a fetitei mele AYANNA KASSANDRA!!!
S-a intamplat acum aproape 2 ani(in 24 decembrie vor fi 2)...dar simt si acum ca si cum ar fi fost ieri!!
Hai sa va povestesc ce si cum s-a intamplat mai exact. Aveam 25 de sapt de sarcina..era sapt mare, dinaintea Sfintelor Sarbatori de Craciun..si nu ma simteam tocmai bine, asta in cond in care eram cu o sarcina cu risc!! Cu o zi inainte adica pe data de 23 dec, am fost din nou la un control la dr ginecolog care mi-a spus ca totul e ok cu fetita dar ca e prea micuta!! M-am dus acasa si m-am bagat in pat, cum am spus si mai sus, nu ma simteam deloc bine( parca presimteam ceva). Eh..si fiind sapt mare, na, toata lumea ne suna sa se autoinvite ca colindat...dar eu le tot spuneam ca nu ma simt bine si ca abia astept sa treaca sarbatorile!! Stateam in pat si plangeam...si imi tot spuneam DOAMNE...AJUTA-MA SA TREC PESTE SARBATORI!! Imi tot repetam SA TREACA SARBATORILE.....SA TREACA SARBATORILE!!!
Dar n-au trecut!! Noaptea pe la ora 4 m-am trezit cu dureri crancene!!! Ma dureau toate...si nu puteam sa imi dau seama exact ce ma doare!!1 L-am trezit pe ...(acum fostul meu sot) Sorin sa mergem de urgenta la S.M.U.R.D. ca mi-e rau!! Am facut de urgenta un dus..si dusi am fost!! Aici incepe....CALVARUL!!!!
Cand am ajuns acolo..deja facusem icter mecanic....si sindromul HELLP acut sever plus tensiunea 210/180!!!!! Cand mi-a spus Dr. de garda ca trebuie sa imi faca de urgenta op de cezariana...am lesinat!!! Stiam ca e prea mica..si nu are cum sa supravietuiasca!!!!!! Parca m-au lovit in cap, nu puteam pricepe de ce???? Doar ieri fusesem la control!!
Au reusit dupa muuulte ore sa imi stabilizeze tensiunea..si eu ma gandeam ca scapasem de operatie!! Dar m-am inselat!! pe la ora 16, vine o asistenta si ma ia cu scaunul cu rotile...si eu inca m-am bucurat cand am vazut ca ne indreptam spre capatul holului spre usa...unde toata lumea (sotul, parinti, frati, cumnati) ma asteptau si imi faceau cu mana dar plangeau!! Abia cand am cotit spre blocul operator am inteles ......CA NU SCAPASEM DE OPERATIE!!!!
Asa s-a nascut fiica mea...AYANNA KASSANDRA..la ora 17 20, in 24 dec 2011!!
Am reusit sa vad dupa 4 zile, pt ca eu eram in continuare la Reanimare, pt ca din cate am inteles, am facut hemoragie si stop cardiac pe masa de operatie!! Vaaaaaaaaiiiiii......dar cand mi-am vazut-o...cat e de firava!! M-au lasat din nou picioarele!!! Dar incet incet...am inceput sa ma obisnuiesc si O IUBEAM ORICUM!!!!!!! ERA A MEA!!! Si vroiam sa o iau in brate dar.... nu aveam voie!!
Incet incet...a inceput sa respire singurica..si medicul care se ocupa de ea, spunea ca e multumit de evolutia ei!!! Pana intr-o zi....cand..dimineata (ca aveam voie doar dupa un program sa mergem la terapie intesiva) m-am dus la ea....si parca nu mai era asa de vesela (nu ma mai puteam juca cu ea prin geamul incubatorului)!!! Au trecut deja aproape 4 sapt...de cand eram acolo..si inca nu aveam voie sa o ating!!! SI ASTA MA DUREA....TOT MAI TARE SI MAI TARE!!!!!
Am inceput sa intreb in stnaga si in dreapta...ce sa intampla cu ea....ca nu e ok...si nimeni nu voria sa imi zica!!! Medicul care se ocupa de ea...MA OCOLEA!!!!! Fugeam de la un etaj la altu...sperand sa o gasesc sa imi spuna CEVA....!!!!! Eh...dar cum spuneam...MA OCOLEA!! Si Kassandra se simtea din ce in ce mai rau!!! Si nu stiam...pe ce drum sa o apuc...ce sa fac..cu cine sa vb!!! In data de 21 ian...mi-a stat si mie..si ei inima in piept!!! Au trebuit sa o reanimeze!!!!!
Erav GRAV!!!!!!! A facut enterocolita gastero-necrotica!!!
si abia atunci...dupa 4 sapt..in noaptea in care mi s-a stins...am luat-o in brate!! Doamneeeeee.......toate aparatele erau pe linie dreapta..doar la inimioara mai pulsa cand si cand!! Am stat atunci cu ea in brate...vroiam sa ii dau putere!!!! Si parca incepea inimioara ei..sa bata mai des!!!!! Din pacate doar mi se parea!!! La 5 35 dimineata...INIMIOARA EI A INCETAT SA MAI BATA!!!!!! Am innebunit atunci!!! Imi spuneau si nu puteam pricepe...ce imi spuneau de fapt!!!