Forumul EMMA

Ma numesc D., sunt din Rep.Moldova, si sunt mamica ingerasului Catalina, nascuta la 17.10.2013.
La sfirsitul a.2012 am luat o decizie cu sotul sa ne marim familia. Am facut toate investigatiile necesare, si iata ca in martie 2013 testul ne bucura cu 2 liniute.
Am fost in culmea fericirii, deoarece era prima sarcina. La 13 saptamini am aflat ca vom avea fetita, sotul era si mai bucuros deoarece visa la "fata tatei". Deodata am si decis cu numele - Catalina (semnifica "puritate").
Toata sarcina a fost ideala, fara greturi, analize bune, etc. Iar la ecografii Catalina noastra mereu era cu minutele linga cap si le tinea la obrajori, parca si acum tin minte cum apasa cu minutele ei mici pe obrajori, iar forma buzelor asemenea sotului.
La 33 saptamini la ecografie mi-au depistat infectie intrauterina cu lacune chistice. Am inceput sa fac tratament de citomegalovirus (deoarece inainte de sarcina facusem tratament cu sotul). Peste o saptamina (vineri) iarasi trec ecografie si medicul imi spune ca lacunele s-au mai micsorat, adica mergem spre bine, ceia ce m-a linistit un pic. Din pacate nu pe mult timp... Miercuri dimineata am depistat 2 pete mici de singe, peste vreo 1-2 ore iarasi aparuse singe. Mi-am sunat medica,care mi-a zis sa trec ecografia din nou. Am plecat cu sotul repede la spital, imi faceam griji, dar mai degraba spre faptul ca ar putea fi o nastere prematura, imi alungam din cap alte ginduri nici nu vroiam sa cred ca va fi altceva. La ecografie medicul rasufla ingreunat si ne spune ca inima la fetita noastra nu mai bate, intr-o secunda totul s-a prabusit, sotul de emotii a lovit cu pumnul in perete si a capatat o fractura (si pina in prezent e cu mina in gips).
Deodata m-au internat, medicului meu (cu toate ca si ea poarta o vina in moartea copilului meu) a organizat in asa fel si eram in sala pentru o persoana, si nu am stat impreuna ca femeile care au nascut sau trebuia sa nasca.
Pe parcursul zilei erau ceva contractii, dar mici de tot, asa ca mi-au dat calmant pe noapte, iar dimineata urmatoare trebuia sa iau jumate de pastila pentru a provoca nasterea. A fost o noapte de cosmar, nu puteam accepta ca buburuza noastra (asa o dezmierdam noi cu sotul) nu mai este in viata.
In ziua urmatoare (joi) la 6.00 dimineata am luat pastila. Astfel la 8.16 am nascut-o pe Catalina (avea 2kg, 44 cm),insa era liniste totala, aveam o mica speranta sa aud un plins dar nimic.. Dupa autopsie ni s-a spus ca fata era moarta de 2-4 zile.
Acuma suntem pustiiti de durere, indeosebi cind stiu ca in aceasta perioada trebuia sa nasc fetita noastra, sa o mingiem, sa o imbratisam, sa o sarutam...
Dar totul s-a ruinat in momentul cind medicul ne-a zis ca inima nu mai bate.
Sotul impreuna cu cumnatul s-au ocupat cu funerarii. Recent am fost la mormintul buburuzei noastre si ne-am luat ramas bun. Ii sunt nespus de recunoscatoare cumnatului care a refuzat categoric ca noi sa lasam copilul la spital, deoarece pe urma nu ne vom ierta aceasta, si a avut dreptate (in acel moment eram derutati), caci stiu cind imi voi aduce aminte de Catalina noastra stiu ca pot sa ma duc la ea si sa vorbesc cu ingerasul nostru.
Ne este greu, suferim cu totii, uneori cu sotul suspinam si prin priviri intelegem ca gindul este la Catalina.
Doamne de ce noi???

Buna draga mea nici nu stii ce rau imi pare sa vad inca o mama de ingerasi.Durerea e Asa de mare.Imi pare enorm de rau pt pierderea ta.Aici o sa gaseati liniste si intelegerea pe care din pacate poate nu o ai de la toata lumea din jurul tau.Pt ingerasa ta un Zbor cat mai Lin printre stelute.Te imbratisez cu mult drag

DRaga D, imi pare tare rau sa-ti spun bine ai venit in marea familie Emma. Si noi am pierdut fetita acum in august si inca suntem devastati. e foarte greu, dar cu timpul si cu ajutorul nostru o sa reusiti cumva sa supravietuiti. si pe noi ne-au ajutat foarte mult mamicile de aici ca sa ne gasim echilibrul interior. Va imbratisez cu drag. >:D<

Zbor lin Ingerasa Catalina %%-

Draga mea primeste imbratisarea mea stransa, o imratisare cum doar mamele de ingeri stiu sa dea si cat de mult inseamna.
Regret ca pierderea fetitei tale Catalina te-a adus sa cunosti familia parintilor de ingeri, regret ca traiesti experienta aceasta grea si totusi iti spun bun venit.

Este bine ca ati decis sa o luati ,,acasa,, pe Catalina, pentru multe mamici conteaza mult sa aiba un loc in care sa mearga sa ii vorbeasca puiutului lor, sa aprinda o lumanarica, sa ii duca flori....

Am sa iti recomad cateva articole de pe site-ul E.M.M.A care sa te ajute in aceasta prima etapa a travaliului de doliu. Vor urma momente in care cu greu iti vei intelege sentimentele si articolele recomandate iti vor fi de folos.

- pentru tine draga mea - http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame

- pentru sotul tau, poate va veni un moment in care vei avea impresia ca el nu sufera la fel de mult ca tine, te asigur ca il doare dar vrea sa fie puterenic pentru tine - http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati

- pentru voi amandoi, sunt cupluri care au rezistat pierderii propriului copil dar si cupluri care s-au despartit, fie ca pe voi pierderea fetitei voastre sa va uneasca si mai mult - http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu

- pentru parintii vostri care sufera de 2 ori, vad durerea din sufletele voastre si nu stiu cum sa o aline si... si-au pierdut nepotica, le poti trimite pe mail sau le poti printa si da parintilor - http://www.organizatiaemma.ro/node/526 .

Am lasat la final articolele pe care iti recomand sa le trimiti apropiatilor vostri, rude, prieteni si chiar colegi de servici. Ei vor intelege cel mai greu durerea voastra. Nu stiu cum sa reactioneze, nu stiu ce sa spuna si cand sa spuna. Noi, parintii de ingeri ii putem ajuta sa ne inteleaga spunandu-le exact ce vrem de la ei.

Majoritatea oamenilor fug din fata durerii, fug de suferinta. Probabil ca dupa ce trece perioada de doliu se asteapta ca voi sa fiti la fel ca inainte de pierderea Catalinei,
http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , vor invata cum sa respecte durerea voastra, cat de important este sa mentineti vie memoria fetitei voastre si cum sa va fie alaturi fara sa va raneasca.

Draga mea sunt cu sufletul alaturi de tine. Fie ca ingerii sa iti trimita putere, liniste si alinare.
Zbor lin draga ingerasa, zbor lin Catalina @};-

Langa tine draga mamica >:D<

Zbor lin CATALINA [-o<

Imi pare rau pentru pierderea ta draga mamica de ingeras, iti inteleg perfect durerea, si eu sunt mamica de ingeras deja de 7 saptamani...e foarte recenta si durerea mea dar crede-ma ca acest forum si celelalte mamici de ingeras m-au ajutat foarte mult sa fie durerea asta imensa mai suportabila!!
Iti trimit o mare >:D<

imi pare rau sa-ti spun "bun venit" printre noi
Si eu am o multime de intrebari in cap si toate incep cu "DE CE?" dar din pacate nimeni nu poate sa raspunda!!

zbor lin ingerasului tau O:-)

Catalina si multe @};-

Mersi mult de sustinere.
Intr-adevar durerea pe care o simtim noi poate fi inteleasa doar de cei ce au trecut prin asta.
Imi este si mai greu atunci cind cei din jur ne spun: ca o sa mai aveti copii. Speram si noi la asta, dar poti sa ai si 2, si 3, si 4 copii oricum nimic nu-mi va inlocui ingerasul nostru Catalina.
Astazi este a 2 zi decind am iesit la serviciu, acasa este si mai greu de infruntat aceasta durere.
O prietena mi-a organizat intrevederi cu psiholog, sper sa ma ajute sa trec un pic de suferintele mele.
Insa, si mai greu este faptul ca eram cu sora practic la o diferenta de 2 saptamini de sarcina, ea urmeaza sa nasca in decembrie. Cind o vad si povesteste cum bate baiatul ei, fara a-si da seama ca sufletul imi exploadeaza de durere.
In timpul sarcinei facusem buburuzei mele o pernuta, i-am pus-o impreuna cu ea, uneori ma linistesc cu faptul ca ea stie ca mami si tati e cu ea.
Noapte buna, odorasul mamei.

Draga mea, sunt alaturi de tine, te inteleg perfect...si noi am pierdut o fetita in urma cu patru luni si inca doare.Aici am gasit intelegere si m-am echilibrat.Eu am zile bune si zile rele.In zilele rele plang in hohote, in cele bune ma gandesc la Dumnezeu si ma rog mult sa ma ajute, sa-mi dea putere sa merg mai departe.Eu am pierdut sarcina la 22 de saptamani si eram distrusa si doar datorita sotului meu mi-am vazut fetita si am inmormantat-o...eu eram total pierduta...Zbor lin ingeras mic Catalina

Imi pare atat de rau pentru suferinta prin care treceti...Durerea nu va trece niciodata,insa,cu timpul,vei invata sa traiesti altfel cu ea.Incearca sa nu te lasi coplesita,nu-ti pierde credinta in Dumnezeu,El ne da,El ne ia,si tot El ne intareste!Mai devreme sau mai tarziu poate vom afla de ce ne-a fost dat sa traim o asemenea durere,dar,pana atunci,nu avem ce face decat sa incercam pe cat putem sa fim puternice pentru noi,pentru sotii nostril si pentru EI,pentru ingerasii nostril,care,sunt sigura ca ne privesc si vor sa ne vada puternice.Eu ma gandesc ca puiului meu ii e bine si asta ma mai linisteste putin.Cat despre sora ta,nu fii suparata pe ea,e normal sa-si exprime fericirea si poate ca nu realizeaza ca tie iti face rau...fii deschisa cu ea si spune-i ceea ce simti,cred ca te va intelege.
Te imbratisez! >:D<

Zbor lin,Catalina! O:-)

Ma doare sufletul cand vad inca o mamica de ingeras !
I-mi pare rau pentru pierderea ta si i-ti urez, bun venit ! aici in locul unde nimeni nu i-ti spune ca o sa treaca sau ca o sa uiti . Nu ezita sa scrii pe forum de cate ori simti nevoia sa te descarci, aici esti inteleasa si nu esti judecata .
Am pierdut si noi un ingeras in luna Septembrie, si cu toate ca au trecut 7 saptamani durerea si golul este acelasi, nimic si nimeni nu o poate inlocuii. Cu ajutorul lui D-zeu o sa inveti sa traiesti altfel de cum erai inainte. Stiu ca apropiati i-ti spun lucruri care cred ei ca i-ti fac bine, dar ei nu au de unde sa stie prin ce treci tu, nu au cum sa se puna in locul tau. Te rog sa nu fii suparata pe sora ta , sunt sigura ca nu i-si da seama prin ce treci , incearca sa ii spui cea ce te doare si cu siguranta te va intelege.
I-ti doresc multa putere, credinta si liniste sufleteasca.
Te >:D<

Zbor lin ingerasa gingasa Catalina @};-

masikada imi pare rau ca treci prin asta....ca buburuza ta e acum un ingeras. si eu am un ingeras din luna august si la fel ca si tine sora mea era insarcinata si a nascut la 3 saptamani dupa ce am nascut eu. si cat de dureros a fost si este pentru mine,ca nu mai aveam copilul si mai ales ca nu ma puteam bucura de copilul surorii mele ( ea locuieste in alt oras si inca nu a ajuns pe la mine) pe care deocamdata nu l-am vazut decat in poze...si cate planuri ne faceam si ce bucuroase eram ca o sa fie de aceeasi varsta...sperante,vise distruse....

te imratisesz si sunt alaturi de tine >:D<

pentru ingerasul tau iubit: @};-

Alaturi de tine! >:D<

o imbratisare potrivita pentru momentul de grea incercare prin care treci....regret ca buburuza catalina a ales viata de ingeras inaintea celei pamantene....este greu si un mare pas greu de facut...ma rog pentru voi si pentru linistea voastra...

Merg seara pe alee si lacrimile imi invaluie sufletul.
Doamne, mi-ai dat o palma, si nu pot intelege pentru ce? Cu ce am gresit noi in fata Ta?
Imi dau seama ca deja nu voi mai fi eu insumi...
Buburuza mamei imi lipsesti atit de tare...

Toate ne punem aceasta intrebare,dar nu trebuie sa-I cerem socoteala Domnului,stiu ca este greu,poate candva vom afla de ce a trebuit sa trecem prin aceasta durere.Te imbratisez strans >:D<

Astazi este 1 luna decind puiul meu ai plecat la ingerasi.
Iti simt lipsa...
In casa e liniste mortala, in timp ce stiu ca trebuia sa fie un plins, un ris de copilas.
Ingerasul mamei daca as putea da timpul inapoi, te-as apara de toate relele...
Mami si tati te iubesc si vei fi mereu in inima noastra...