Forumul EMMA

Buna ziua,


eu sunt noua pe acest forum si doresc sa imi impartasesc durerea si cu alte mamici care au trecut prin aceeasi suferinta prin care trec eu acum...
Am avut o sarcina mai cu probleme la inceput dar pe urma cu tratament mi-am revenit si am crezut ca va merge totul bine pana la sfarsit..... insa nu a fost asa.La 27 de saptamani intr-o zi am inceput sa am durerei, nu am realizat ca poate fi ceva grav si am crezut ca imi va trece, dar n-a fost asa.Seara n-am mai putut, m-am prezentat la medic care mi-a spus ca situatia e grava, am contractii si ca sunt dilatata cam 3-4 cm.Am fost internata la un spital din Timisoara(eu sunt din Arad) si cand am ajuns acolo medicii mi-au spus ca voi naste de asta am contractii atat de puternice....am crezut ca se rupe cerul peste mine.Fetita mea avea 900 de grame, mi-au spus din start ca are sanse slabe de supravietuire....dar eu totusi am avut incredere ca va rezista....
Am nascut pe cale naturala, dupa nastere medici de la sectia de prematuri au resuscitat-o si au intubat-o cred ca jumatate de ora dupa care au luat-o si mi-au spus acelasi lucru ca are sanse slabe....Pur si simplu nu am realizat ce se intampla cu mine, refuzam sa cred ca o nenorocire s-ar putea intampla cu mine sa o pierd pe puisorul meu....
A trecut noaptea cumva, iar dimineata vine doctorita la mine si imi spune(cred ca niciodata nu voi uita cuvintele astea)"Sa stiti ca a murit in dimineata asta"
In acel moment am simit ca se opreste timpul pe loc, ca mi se rupe inima in doua si ca nu mai vreau sa traiesc.... Tot ce a urmat dupa asta parca nu cred nici acum....toata lumea incerca sa ma consoleze incepand de la cadrele medicale pana la familie si parinti dar in zadar.
Sotul saracul era plecat in strainatate la lucru, si a trebuit sa conduca 1300 de km sa vina sa ne ingropam fetita atat de mult dorita si asteptata...
La nimeni nu ii doresc sa treaca prin clipele acelea, nici eu nu credeam ca voi trece vreodata prin asa ceva.Tot stau si ma intreb de ce e viata atat crunta cu oamenii care chiar isi doresc un copilas din toata inima, trebuie sa treaca prin asemenea chinuri?!
Oricum nu ne pierdem speranta si credinta in Dumnezeu pentru ca atunci chiar ca n-am mai putea sa ne continuam viata. I-am spus si la sotul sa se gandesca in felul urmator, ca de acum incolo vom avea un ingeras acolo sus care va avea grija de noi tot timpul si de fratiorii si surioarele ei care vor veni pe lume de acum incolo!!!!

Alaturi de tine
Zbor lin INGERAS
Cum ar fi chemat-o pe micuta ta?

dreamweaver scrie:Alaturi de tine
Zbor lin INGERAS
Cum ar fi chemat-o pe micuta ta?

Multumesc
Natalia Maria ar fi chemat-o pe acest ingeras mic care a plecat atat de repede dintre noi
Nu stiu cum voi putea trece peste aceasta durere, cum voi putea sa privesc iar optimista inainte....

O stransa imbratisare si de la mine!
Zbor lin,Natalia Maria ! Un cer de pentru tine,pui mic si iubit!
pentru voi!
Sa ai multa putere,rabdare, credinta si speranta!

caresse scrie:O stransa imbratisare si de la mine!
Zbor lin,Natalia Maria ! Un cer de pentru tine,pui mic si iubit!
pentru voi!
Sa ai multa putere,rabdare, credinta si speranta!

Multumesc frumos sunteti foarte dragute, ma ajuta foarte mult gandul ca nu sunt singura, chiar daca si familia e langa mine.
Am citit si alte povesti aici pe forum si e atat de trist ca atatea familii trebuie sa treaca prin aceasta suferinta....nu stiu dar eu parca nu ma mai pot opri din plans doar cand ma gandesc la ea si cat de tare am fi iubit-o, s-o tin in brate, simt ca ma lasa puterile si ca nu mai pot..

Cristina te imbratisez si iti trimit toate gandurile mele bune.
Iti spunem Bine ai venit pe forumul Organizatiei E.M.M.A. si cu tristetea ca esti mamica de ingeras ne bucuram ca ai reusit sa descoperi aceasta familie in care parca durerea e mai usor de dus ... pentru ca aici mereu gasesc o vorba buna, gasesti pe cineva care sa te asculte ...

Pierderea ta, a voastra e foarte recenta

Imi imaginez ce este acum in sufletul tau si cat de tare doare.
Regret pierderea micutei Natalia Maria, regret ca treci prin aceasta experienta grea.

Nu stiu daca ai apucat sa citesti si articolele de pe site, as vrea sa ti le recomand, stiu ca iti vor face bine, vei intelege mai usor starile si sentimentele pe care le ai acum, te vor ajuta sa intelegi si de ce cei din jur au reactia pe care o au.

- pentru tine draga mea - http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
- pentru sotul tau care sigur sufera la fel de mult ca tine, dar trebuie sa poarte masca pe care ti-o arata pentru ca ...societatea noastra ne-a invatat barbatii ca trebuie sa fie puternici, sa nu isi arate suferinta si lacrimile pentru ca ar da dovada de slabiciune - http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru parintii vostri care sigur sufera de 2 ori, o data vad suferinta din sufletul vostru si apoi si -au pierdut si ei nepoteii, ei au nevoie sa invete cum sa va fie alaturi, le poti printa sau trimite pe mail aceste articole http://www.organizatiaemma.ro/node/526

Sper ca aici sa gasesti suportul care l-am gasit si eu cand lumea s-a prabusit pentru mine, sa gasesti cuvintele care sa iti dea putere ssi sa ajungi la acceptare pasul cel mai important in asa-zisa vindecare ... pentru ca realitatea este ca nu e ceva ce sa poti sterge cu buretele sau uita ... e ceva cu ce inveti sa traiesti mai departe!

Zbor lin printre Natalia Maria

Te imbratisez cu drag si pt ingerasa ta un zbor plin de stele.

Multa putere . Zbor lin Natalia Maria

Multumesc draga Gabriela si tuturor pentru incurajari
Sunteti foarte dragute, am aflat de acest site la un asistent social de la spital si a fost o decizie foarte buna ca am intrat.Am citit mai multe articole de aici si de atunci parca mi-am mai usurat sufletul putin....
Nu stiu parca nici sa plang nu mai pot, durerea pe care o simt si golul imens ramas inauntrul meu parca nu mai imi dau voie nici sa respir. Am un sentiment de vinovatie in mine ca poate eu am facut ceva gresit, n-am avut grija asa cum trebuia..... ca poate altfel si acum era la mine in burtica bine sanatoasa, se dezvolta si era totul bine.... dar cine stie....
Oricum Dumnezeu sa le dea putere tuturor femeilor si familiilor care si-au pierdut ingerasul
Si pe tine puisorul nostru iubit Natalia Maria te vom purta in suflet mereu si te vom iubi acolo sus printre ingerasi unde esti acum!!!!!

Imi pare rau sa iti spun bine ai venit aici.Este foarte greu sa traim cu aceasta lipsa,cu acest gol in suflet pt tot restul vietii.Dar ingerasii ne vor da putere sa mergem mai departe,sa ne gasim linistea,desi sunt zile cand durerea pare tot mai intensa.Eu am inceput sa merg duminica la biserica,nu stau la toata sluja,dar simt ca imi e mai bine.Cred ca ingerasul se bucura cand fac asta.

Nu stiu sincer daca voi mai avea vreodata liniste in suflet, am citit si povestea tasi e atat de trist....defapt toate povestile sunt la fel triste, de fiecare data ma ia plansul cand le citesc
Aici e singurul loc unde parca simt ca durerea imi este inteleasa....pentru ca nu mai suport sa aud vorbe de genul:" Lasa ca esti tanara si faci altul" sau "Mai bine asa decat sa fi fost bolnava" si altele asemanatoare....
Eu am nascut pe cale naturala si doctorita cu care am nascut a zis ca in 3 luni pot incerca din nou, si pe acest site am citit un articol in care scrie ca nu e ceva batut in cuie, nu e un termen limita pentru care trebuie sa astepti, si la spital am auzit cazuri in care femei dupa o sarcina pierduta au ramas dupa 3 luni si au nascut copil sanatos. Oricum eu nu am de gand sa astept 1 an sau nici macar 6 luni....dupa 3 luni o sa incerc din nou... si cand va fi va fi Sunt constienta ca pe ingerasa mea mica nu o voi putea inlocui, nici nu vreau asta, ea va avea un loc in inima mea mereu, dar ne dorim atat de mult un bebe, nu vad de ce as mai astepta atat de mult.....
Nu stiu poate nu gandesc bine, dar in momentul de fata asta imi spune inima....voi ce parere aveti,ce experienta aveti?

Alaturi de tine cu tot sufletul,draga Kristina!
Pentru micuta ta ingerasa, un buchet de si o sfanta !
Din pacate toate stim cat de greu e de exprimat dorul nostru si cat de greu e sa accepti ca nu exista leac pentru suflet sau o reteta anume...fiecare ne gasim cu greu calea...spre a accepta si spre a merge mai departe!
Si pana la urma facem cumva ca iubirea sa fie mai mare decat durerea!
Iti doresc putere,putere,putere...sa plangi, sa urli, sa speri, sa cauti...sa mergi!

Kristina, imi pare nespus de rau ca o noua mama de inger ni s-a alaturat.
Te imbratisez strans, sper ca vei trece cu bine prin aceata tragedie, fetita ta sa te vegheze ca un ingeras luminos.

Cat despre sarcina dupa pierdere, eu mi-am nascut fetita ingeras la 31 de spatmanai in Aprile anul asta si mi s-a zis ca pot reincerca peste 3 luni. Si am asteptat 2 luni si jumatate si nu am mai rezistat si am incercat din nou si am reusit din prima! Avand in vedere ca la fetita pe care am pierdut-o am asteptat 2 ani pana am ramas gravida. Si acum am baietel, in seara asta l-am simtit pentru prima data! sper din suflet sa fie bine sarcina asta.

Iti urez numai bine!

Draga mea Kristina,imi pare tare rau pt ceea ce s-a intamplat,mi se face pielea de gaina de cate ori citesc o noua poveste...si resimt durerea prin care si eu am trecut...intr-adevar,acum simti ca nimic nu mai are sens,si vei simti asta pt mult timp,dar,cu timpul,durerea si furia si negarea se vor mai estompa,va apare resemnarea si vei invata sa traiesti cu aceasta durere.Eu am fot nevoita sa apelez la tratament medicamentos,altfel cred ca as fi innebunit.Mi-am iubit si dorit copilasul mai mult decat orice pe lumea asta,daca l-as fi avut pe el,nu mi-ar mai fi trebuit nimic,pt mine a fost un adevarat soc sa-l pierd...Il iubesc si-l voi iubi pt toata viata mea,pana voi inchide ochii si chiar si apoi,e in gandul si in sufletul meu mereu,si cred ca asa simti si tu.Dupa ce l-am pierdut,si eu imi doream sa treaca repede cele 3 luni de asteptare pt a incerca din nou,dar in acest timp m-am gandit ca sunt multi factori in jurul meu care ma determina ca este mai bine sa mai astept pana cand Dumnezeu va vrea El sa-mi trimita din nou un bebe,nu sa incerc eu,pentru ca El stie cel mai bine cand este momentul.Nu trebuie sa te grabesti,stiu ca asta simti acum,dar in acest timp vei avea ocazia sa te gandesti foarte bine.Este bine cum gandesti,asa gandesc si eu,ca locul acestor copilasi pe care noi i-am pierdut nu-l va lua nimeni,fiecare copilas are locul lui in inima noastra,chiar daca ii iubim pe toti la fel.Nu este bine sa incerci sa faci un alt bebe pt a tine locul copilului pierdut.Nu este drept pt ei.
Sper ca ti-am fot de folos catusi de putin prin vorbele mele.Fruntea sus,fetita ta are nevoie de mamica ei puternica si zambitoare.In curand vei reusi ca de fiecare data cand te vei gandi la ea sa nu mai plangi,ci sa zambesti cu toata dragostea pe care o poate simti numai o mama pt copilul ei.Cand iti este mai greu,gandeste-te ca ei ii este bine langa bunul Dumnezeu,Maica Domnului si ingerasi,ca ea este fericita si ca poate lacrimile tale o intristeaza;mai gandeste-te ca noi,toate mamicile de ingerasi suntem langa tine si te imbratisam strans,strans!
Pentru tine,o calda si un ,iar pentru ingerasa ta .
Pentru tine,puiul meu si un cer de stele .Te iubesc,mama !

Medicul mi-a spus ca am avut baietel...asta am simtit si noi la inceput,apoi simteam ca este fetita...si ma gandeam la nume atat de fetita,cat si de baietel,pentru ca nu aflasem inca.Ma gandisem ca daca va fi fetita,una dintre variantele de nume ar fi fost NATALIA MARIA! spre varianta asta ma gandeam cel mai mult.

Angela scrie:Alaturi de tine cu tot sufletul,draga Kristina!
Pentru micuta ta ingerasa, un buchet de si o sfanta !
Din pacate toate stim cat de greu e de exprimat dorul nostru si cat de greu e sa accepti ca nu exista leac pentru suflet sau o reteta anume...fiecare ne gasim cu greu calea...spre a accepta si spre a merge mai departe!
Si pana la urma facem cumva ca iubirea sa fie mai mare decat durerea!
Iti doresc putere,putere,putere...sa plangi, sa urli, sa speri, sa cauti...sa mergi!

Multumesc Angela ai dreptate iubirea trebuie sa ajunga sa fie mai mare decat orice!! Si sper ca toate dintre noi sa isi gaseasca linistea sufleteasca intr-un final pentru ca ingerasii nostri sa ne priveasca de acolo de sus fericiti!

marusika scrie:Kristina, imi pare nespus de rau ca o noua mama de inger ni s-a alaturat.
Te imbratisez strans, sper ca vei trece cu bine prin aceata tragedie, fetita ta sa te vegheze ca un ingeras luminos.

Cat despre sarcina dupa pierdere, eu mi-am nascut fetita ingeras la 31 de spatmanai in Aprile anul asta si mi s-a zis ca pot reincerca peste 3 luni. Si am asteptat 2 luni si jumatate si nu am mai rezistat si am incercat din nou si am reusit din prima! Avand in vedere ca la fetita pe care am pierdut-o am asteptat 2 ani pana am ramas gravida. Si acum am baietel, in seara asta l-am simtit pentru prima data! sper din suflet sa fie bine sarcina asta.

Iti urez numai bine!

Draga Marusika, multumesc pentru incurajare, nici eu nu credeam ca voi ajunge sa ma alatur pe acest site, sa aflu ca atatia ingerasi urca acolo sus la cer, si cum ai spus si tu de acum o sam un ingeras pazitor acolo sus si eu si sotul care va avea grija de noi mereu!!

Felicitari pentru noua sarcina, ce veste buna!! sa-ti dea Dumnezeu sanatate si tie si la bebe, si sa-l strangi in brate cu bne si sa te bucuri de el, asa cum ar trebui sa se bucure fiecare mamica de bebelusul ei!!!

GeorgianaR scrie:Medicul mi-a spus ca am avut baietel...asta am simtit si noi la inceput,apoi simteam ca este fetita...si ma gandeam la nume atat de fetita,cat si de baietel,pentru ca nu aflasem inca.Ma gandisem ca daca va fi fetita,una dintre variantele de nume ar fi fost NATALIA MARIA! spre varianta asta ma gandeam cel mai mult.

Draga Georgiana, si eu am citit multe povesti aici pe forum si ai dreptate, toate povestile pana la urma sunt asemanatoare, pentru ca durerea pe care o simti nu o poate cunoaste decat o persoana care a trecut prin aceeasi pierdere
O sa incerc sa fiu puternica sa o fac mandra pe ingerasa mea Natalia Maria, si o sa ma rog pentru ea in fiecare zi ca sa ne intareasca sa privim inainte si sa ne dea putere sa acceptam ca de acum incolo ea va fi alaturi de noi de acolo sus!!!Chiar daca inca e foarte greu, azi sunt 7 zile decand a zburat draga de ea dintre noi...si de atunci ma trezesc noaptea asa din senin si nu mai pot adormi la loc....numai la ea imi sta gandul, si la ochisorii ei negrii...

Si ar mai fi ceva...v-am scris in povestea mea ca sotul a fost plecat afara la lucru, a venit acasa dar n-a putut sa stea doar cateva zile si a trebuit sa mearga inapoi... si imi fac grij foarte tare pentru el, pentru ca chiar daca vorbim in fiecare zi la telefon, dar stiu si simt ca inca si el sufera la fel de mult ca si mine....si nu vreau sa il las sa se simta singur,pentru ca sigur nu are cu cine sa vorbeasca acolo despre ce are in suflet si inima

Cred ca numele Natalia Maria este nume de ingeras, si de asta te-ai gandit si tu la acest nume
zbor lin tuturor ingerasilor dar sa speram ca vor fi cat mai putini, si mai bine sa ramana aici pe Pamant alaturi de mamicile lor