Kristina scrie:GeorgianaR scrie:Medicul mi-a spus ca am avut baietel...asta am simtit si noi la inceput,apoi simteam ca este fetita...si ma gandeam la nume atat de fetita,cat si de baietel,pentru ca nu aflasem inca.Ma gandisem ca daca va fi fetita,una dintre variantele de nume ar fi fost NATALIA MARIA! spre varianta asta ma gandeam cel mai mult.
Draga Georgiana, si eu am citit multe povesti aici pe forum si ai dreptate, toate povestile pana la urma sunt asemanatoare, pentru ca durerea pe care o simti nu o poate cunoaste decat o persoana care a trecut prin aceeasi pierdere
O sa incerc sa fiu puternica sa o fac mandra pe ingerasa mea Natalia Maria, si o sa ma rog pentru ea in fiecare zi ca sa ne intareasca sa privim inainte si sa ne dea putere sa acceptam ca de acum incolo ea va fi alaturi de noi de acolo sus!!!Chiar daca inca e foarte greu, azi sunt 7 zile decand a zburat draga de ea dintre noi...si de atunci ma trezesc noaptea asa din senin si nu mai pot adormi la loc....numai la ea imi sta gandul, si la ochisorii ei negrii...
Si ar mai fi ceva...v-am scris in povestea mea ca sotul a fost plecat afara la lucru, a venit acasa dar n-a putut sa stea doar cateva zile si a trebuit sa mearga inapoi... si imi fac grij foarte tare pentru el, pentru ca chiar daca vorbim in fiecare zi la telefon, dar stiu si simt ca inca si el sufera la fel de mult ca si mine....si nu vreau sa il las sa se simta singur,pentru ca sigur nu are cu cine sa vorbeasca acolo despre ce are in suflet si inima
Angela scrie:Draga Kristina,
stiu ca de curand s-a mutat in Arad o mamica de ingeras cu vechime in familia EMMA: numele ei este Mihaela Balica. Stiu ca ea vrea sa organizeze ceva in Arad. Daca nu se reuseste organizarea evenimentului Valul de lumina din 15 octombrie, va asteptam cu drag alaturi de noi la Timisoara. Vom aprinde candele in amintirea ingerasilor nostri dragi formand un Val de lumina!
Lolita scrie:Kristina imi pare rau...te inteleg si durerea ta parca e a mea...nu putem face nimic, decat sa ne incurajam una pe alta si sa ne alinam putin durerea scriind-o si impartasind-o aici....as vrea ca nici o femeie sa mai treaca prin aceste clipe cumplite, sa nu mai existe astfel de pierderi....fa-ti mandru ingerasul Kristina!
Adina-Mihai scrie:Kristina draga, cam greu ne sunt alaturi cei care n-au trecut prin asa ceva. si noua ne zic toti, uitati-o, nu va mai ganditi...cum sa nu te gandesti la copilul tau, cum sa-l uiti? iti trimit o imbratisare stransa.
GeorgianaR scrie:E greu ca sotul tau este plecat,daca nu l-as fi avut pe prietenul meu langa mine,mi-ar fi fost muuult mai greu,pt ca nimeni nu a stiut sa fie langa mine asa cum am avut nevoie,in afara de el.Poate uneori ceilalti nu vor sa ne mai intrebe nimic ca sa nu rascoleasca durerea,sau ca sa ne ajute sa uitam,sau poate doar nu vor sa mai discute despre asta,poate s-au saturat sa auda si sa zica aceleasi lucruri.Nu ai pentru ce sa-mi multumesti,scumpa mea,pentru ca din suflet sunt langa tine si as fi fost langa tine si cu prezenta daca ai fi fost mai aproape.
Pentru ingerasii nostri
Te iubesc,ingerasul meu mic si frumos!