Ingerasul meu
Scris: 14 Sep 2013, ora 21:23
Am fost extrem de fericita ca eram insarcinata si urma sa-mi strang copilul in brate.L-am iubit,l-am ocrotit,il iubesc si-l voi iubi si adora intotdeauna pe copilasul meu minunat,pe care,din pacate,l-am pierdut si nu am avut ocazia sa-l strang in brate.A fost,este si va fi intotdeauna parte din mine.Te iubesc,puiule!...si sunt mandra de tine ca ai luptat alaturi de mine.Imi doresc din tot sufletul sa nu te fi pierdut niciodata,iar acum sa fii la mine in burtica...pentru inca putin timp...iar apoi sa te strang in brate si sa te sarut...
Am pierdut sarcina la 15 saptamani,pe 17 mai 2013,din cauza rupturii premature de membrane.A fost un soc aceasta veste si un chin tot ce a urmat.Numai Dumnezeu ne intareste in astfel de momente,altfel nu am mai fi oameni dupa asemenea intamplari.
De uitat nu vreau sa uit niciodata,el a fost,este si va fi copilul meu,parte din mine...oricat de mult ma doare cand ma gandesc,nu pot sa n-o fac doar pentru a-mi fi putin mai bine...Ma doare sufletul ca puiul meu n-a avut dreptul la viata...si doare tare...e sfasietor cum ti se spulbera toate visele si sperantele atunci cand afli ca-l vei pierde...e sfasietor cand trebuie sa te desparti de el...de o parte din sufletul tau...De atunci simt ca nu mai pot fi niciodata fericita pe deplin si ca,intr-adevar,nimic nu va mai fi la fel...mereu ma voi gandi cum ar fi fost lucrurile daca ar fi fost si el aici...Doar alt copilas mi-ar mai putea readuce acelasi zambet pe chip,zambetul pe care-l aveam cand stiam ca am o minune mica in burtica... Pe de alta parte sunt persoanele din jur care nu inteleg de ce si acum mai suferi...si parca mai mult te adancesti in durere cand nu te simti inteleasa...si trebuie sa suferi in tacere,cand nimeni nu te vede...
Ingeras iubit,
Tu fii fericit,
Sa plutesti frumos,
Pe un nor pufos,
Zbor lin printre stele.
Sa te joci cu ele.
Mi-e dor de tine,puiul meu...mama te iubeste mult si te saruta dulce... Zbor lin,ingerasul meu...
Mamica ta,Georgeta(Georgiana)
Am pierdut sarcina la 15 saptamani,pe 17 mai 2013,din cauza rupturii premature de membrane.A fost un soc aceasta veste si un chin tot ce a urmat.Numai Dumnezeu ne intareste in astfel de momente,altfel nu am mai fi oameni dupa asemenea intamplari.
De uitat nu vreau sa uit niciodata,el a fost,este si va fi copilul meu,parte din mine...oricat de mult ma doare cand ma gandesc,nu pot sa n-o fac doar pentru a-mi fi putin mai bine...Ma doare sufletul ca puiul meu n-a avut dreptul la viata...si doare tare...e sfasietor cum ti se spulbera toate visele si sperantele atunci cand afli ca-l vei pierde...e sfasietor cand trebuie sa te desparti de el...de o parte din sufletul tau...De atunci simt ca nu mai pot fi niciodata fericita pe deplin si ca,intr-adevar,nimic nu va mai fi la fel...mereu ma voi gandi cum ar fi fost lucrurile daca ar fi fost si el aici...Doar alt copilas mi-ar mai putea readuce acelasi zambet pe chip,zambetul pe care-l aveam cand stiam ca am o minune mica in burtica... Pe de alta parte sunt persoanele din jur care nu inteleg de ce si acum mai suferi...si parca mai mult te adancesti in durere cand nu te simti inteleasa...si trebuie sa suferi in tacere,cand nimeni nu te vede...
Ingeras iubit,
Tu fii fericit,
Sa plutesti frumos,
Pe un nor pufos,
Zbor lin printre stele.
Sa te joci cu ele.
Mi-e dor de tine,puiul meu...mama te iubeste mult si te saruta dulce... Zbor lin,ingerasul meu...
Mamica ta,Georgeta(Georgiana)