Forumul EMMA

Buna, dragele mele
Citesc pe acest forum de doua luni, de cand mi-am pierdut fetitza scumpa,dar abia acum am puterea sa scriu,simt nevoia sa scriu...
In 09.iulie.13 am pierdut-o pe Iasmina...era o sarcina venita la 2 luni de la oprirea in evolutie a altei sarcini(6 saptamani,prima mea sarcina).Normal, eram bucurosi...fericiti...au urmat foarte multe analize, ecografii saptamanale, totul parea sa fie ok, dublu test f.bun,dar imi era frica sa nu pierd si sarcina asta...ma menajam cat puteam...Cand am trecut de 12 saptamani, m-am mai linistit.Dar...de pe la 13-14 saptamni am inceput sa imi simt burtica tare...doctorul zicea ca sunt contactii, dar ca nu e o problema, sa iau nospa...La 22 de saptamani am ajuns la urgente cu iminenta de avort...Dupa 4 zile de antispastice intavenoase, un serclaj la cald, eram deja dilatata...dupa desfacerea serclajului am nascut pentru ca nu mi se opreau contractiile si sangeram puternic si am nascut-o pe Iasmina...fetita mea...care a trait cateva minute si a murit Am vrut sa o vad, era frumoasa, semana leit cu tatal ei...Am inmormantat-o...Am avut o hemoragie puternica, placenta nu s-a expulzat singura si a fost nevoie de chiuretaj, a urmat o anemie puternica pentru care am facut fier intravenos 3 saptamani...sangerarea de dupa chiuretaj a durat aproape 3 saptamani,ciclul de dupa aceea a fost f redus cantitativ...acum astept un nou CM...au trecut deja 29 de zile, mi-am schimbat doctorul...Si au urmat intrebarile: de ce? de ce am avut acele contractii asa de devreme? Dupa nastere, am facut alte multe analize, toate au iesit ok...urmeaza sa imi fac o histerografie luna asta...Si au urmat sentimente de izolare, de deznadejde, de furie, de depresie...aveam sentimentul ca nimeni nu ma intelege in afara de sotul meu...acum mi-am mai revenit un pic...si ne dorim cat mai repede un bebe scump...doctorii zic 3-4 luni...au trecut 2...ne punem nadejdea in Dumnezeu ca ne va ajuta si pe noi sa avem un bebelus
va pup

Imi pare tare rau,draga mea ca ai descoperit si tu acest forum...Imi pare rau k mamicile de ingeri se inmultesc zilnic.Eu speram sa fiu ultima care se inscrie aici.
Sa stii ca iti vei face multe prietene care traiesc aceleasi sentimente ca si tine;iar ingerasa ta a fost intampinata de cei mai fumosi si buni ingerasi-de copilasii nostrii.
Te

Iti multumesc draga mea...te imbratisez

Imi pare tare rau, draga mamica de ingerasa! Iti doresc multa putere si sa dea Dumnezeu sa se indeplineasca marea ta dorinta! Stiu cum este si de aceea te inteleg perfect! Te imbratisez cu drag!
Zbor lin printre stele ingerasei tale Iasmina!

Îmi pare enorm de rău pt pierderea ta Draga mea mămică.Exact cum a spus si mamaG ne dorim din tot sufletul ca noi sa fim ultimele si sa nu mai apară alte mămici de ingeraai.Din păcate se pare ca lui DD de place de copii noștri si crede ca noi putem suporta așa suferită.Din păcate nu avem răspunsuri la întrebările tale,nici soluții dar avem compasiune ai suferită si putem plânge alături de tine când ai o zi mai grea.Eu știu ca aici îmi găsesc liniștea si multă înțelegere.Imi pare enorm de rău pt pierderea ta.Pt printesa ta un câmp cu si in zbor cât mai lin.te cu drag

plang impreuna cu tine ...durerea este imensa si doare mereu...tot mai mult din pacate si nu vom putea opri asta....intrebarile " de ce?"..."de ce eu?"...etc...ina mi le mai pun si eu si cred k toate mamicile de aici si din pacate nimeni n-a gasit raspuns....ai doi ingerasi frumosi si puternici care sunt acolo sus, impreuna si care alaturi de Dumnezeu va vor pazi si va vor alina durerea si dorul...si va vor implini dorinta intr-un final....trebuie sa credem...sa speram....sa dorim...si sa ne lasam in voia Lui....

Dragele mele...va multumesc ca sunteti alaturi de mine...intr-adevar aici ma simt pe deplin inteleasa...lumea din jur nu mai vrea sa vorbeasca despre Iasmina mea, dar eu inca sufar,am zile cand plang in hohote si nu ma pot opri...as fi fost insarcinata in 30 de saptamani acum

Mamik draga,te inteleg perfect.Chiar niste rude apropiate mi-au spus ca'durerea mare era daca ar fi avut cativa ani'.De unde sa stie ei?Conteaza daca copilul a fost nascut sau daca are 40-50 de ani? NU !Sunt copii nostril,ordinea fireasca ar fi fost ca la un moment dat sa ne piarda ei pe noi...,trebuia sa ii organizam petrecere de botez,nu inmormantare si pomana.
Nu mai suport sa mi se spuna ca suferinta mea nu e durere adevarata...ca altele sunt necazurile...serios?cine ar vrea sa fie in locul nostru?

Draga noastra, primeste o imbatisare sincera, din tot sufletul nostru!!!!! Bine ai venit pe formul organizatiei E.M.M.A. chiar daca cu regretul ca si tu esti mamica de ingeras, sper ca aici sa iti gasesti locul si sprijinul.

Pentru mine aici e familia parintilor de ingeri, colacul de salvare!!! Sper sa iti aduca si tie liniste si sper ca aici sa inveti sa faci ca iubirea sa fie mai mare ca si durerea, desi, desigur, niciodata durerea nu va, dar, daca reusesti ca iubirea neconditionata ce o porti ingerasasei tale Iasmina sa creasca, sa fie mai mare decat durerea, atunci cred ca la fel ca multora asta va aduce liniste in suflet si asa micuta ta va fi vesnic vie in sufletul vostru.

Echipa E.M.M.A. se roaga pentru linistea voastra sufleteasca, iar Iasmina ii dorim un zbor lin printre si ii uram Lumina vesnica! Nu il vom uita nici pe ingerasul tau mic pe care l-ai pierdut inaintea Iasminei si ii dorim si lui alaturi de surioara zbor lin ingeras micut.

Poate ai reusit sa citesti si articolele de pe site-ul nostru, adresate mamelor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, dar si tatilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati. Sunt articole pe care le recomandam cu caldura sa le cititi, ajuta mult! Pe langa acestea mai gasesti diferite articole folositoare.

Noi suntem aici, si suntem alaturi de sufletul vostru si ma gandesc ca si Ingerasii nostri sunt impreuna, se joaca impreuna, ne privesc si ne ajuta sa ne sprijinim una pe cealalta

Te cu mare drag

Eu am o problema cu serviciul...de cand m-am intors nu ma mai pot concentra...toate colegele mele au copii si vorbesc despre ei...ba chiar una dintre ele a venit cu fetita de 2 ani la lucru...voi nu v-ati confruntat cu probleme de genul asta?

Buna Draga mea.Si eu am aceeași problema in unele zile.Imi e enorm de greu sa vad fetițe in jurul meu au femei gravide.Cred ca mai dureros e cu femeile gravide decât cu copii.Eu încerc sa mă gândesc ca fetița mea îmi trimite semne prin alți copii ai vrea sa mă gândesc la posibilitatea sa rămân iar gravida.Eu încerc sa fac asociere ca sa trec mai ușor peste lucruri.Te pup si te imbratisez cu drag.

Mirabela e ceva normal ... eu dupa ce m-am intors desi nu aveam problema de a venii cu copiii nu m-am putut concentra asa ca dupa nici o luna am rrenuntat la servici, in final m-am intors la munca, in alta parte la 6 luni de la moartea fetitei

Eu cred ca ar fi bine sa le spui ceea ce simti!

Zbor lin

Va multumesc pentru raspunsuri si incurajari
Gabriela mi-a placut mult ce mi-ai zis...ca iubirea pentru ingerasa mea sa fie mai mare decat durerea Ti-am citit de mult povestea, pt ca eu dupa primul bebe din burtica pierdut la 6 saptamani mi-am facut analizele de trombofilie si au iesit pozitive heterozigote cateva din ele...doctorii m-au asigurat ca cea de-a doua sarcina nu am pierdut-o din cauza trombofiliei pt ca Iasmina era maricica si sanatoasa...nu stiu ce sa cred...Am vazut ca ai inca o fetitza aici pe pamant in afara de scumpa ingerasa Gabriela...sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea...si eu imi doresc mult, mult de tot un bebe aici pe pamant...sa dea Dumnezeu sa mi se indeplineasca dorinta...va pup

Mirabela ceea ce ti-am scris a fost inspirat de mult de Robert Binder din pacate un inger mai mare si el cuvintele lui le gasesti citate in stanga forumului i le-a spus cu putin timp inainte de a muri mamei lui fara a banui ca brusc va pleca de f tanar din lumea asta.
Legat de trombofilie nici eu nu cred ca e cauza a ceea ce s-a intamplat cu Iasmina, dar ca si tine si eu m-am gandit in cazul tau la trombofilie ca fiind cauza sarcinii pierdute. Daca vrei te pot ajuta cu info despre trombofilie.

da am si pe pamant o fetita. iti doresc sa ti se implineasca dorinta. tu toate cele 6 analize genetice de trombo le-ai facut? care au iesit pozitive?
zbor lin ingerasilor tai si o mare imbratisare tie

am facut toate analizele de trombo, am cele 2 mthfr heterozigote, un pai heterozigot si v34l homozigot

te iubesc Iasmina...si tati te iubeste mult...

Draga mamica de ingeras Iasmina ,
iti trimit si eu o stransa si o sincera parere de rau ca ai fost si tu "aleasa" sa fii parinte de inger... Am trecut prin aceste clipe de cosmar in urma cu 5 ani si jumatate...parca au fost ieri...durerea insa s-a "slefuit" in timp si am ajuns datorita organizatiei EMMA sa fac ca iubirea sa fie mai mare decat durerea! Ceea ce iti doresc si tie...dar da-ti timp. Timp sa plangi,timp sa urli, timp sa speri, timp sa traiesti dorul, timp ...sa faci ce-ti cere inima!
Aici,in familia EMMA vei gasi acel strop de alinare si chiar si speranta ca poate fi si bine. Stii,in Timisoara avem un grup al parintilor de ingerasi si toate am trecut prin aceeasi drama...dar incet-incet...o mare parte din noi am devenit si parinti de copilasi aici pe Pamant...iar aceasta speranta ne-am transmis-o singure si ...parca "s-a luat".
Poate vei vrea sa ne cunosti. Imi poti scrie pe adresa de email angela@organizatiaemma.ro si am sa-ti trimit o invitatie la viitoarea noastra intalnire. Poate vei gasi puterea sa ne povestesti despre ingerasa ta...
Te sincer,iar pentru Iasmina o si un buchet de !

off..te imbratisez cu drag si cu sinceritate iti spun ca imi pare rau. si eu tot la doua luni dupa o pierdere de sarcina (la 4-5 saptamni) am ramas insarcinata cu ingerasul meu Alexandru si toata lumea imi spunea ca sigur va fi bine, ca nu se va repeta, si am stat cu frica toata sarcina..m-am ferit de orice ii putea face rau, si am stat cu emotii pana la 12 saptamani, cand era riscul de pierdere mare, si apoi cu emotii pana la 26, si dupa 26 fericire mare ca totul era in regula si voi naste un baiat grasut asta a durat pana la 32 de sapamani cand i-a fost descoperita maformatia la inimioara, incompatibia cu viata.. am nascut la 36 de saptamani, un baiat frumos, foarte frumos , dar care a trait 2-3 ore. Doare ingrozitor si cum vorbeam si in povestea mea, si eu mi- as dori sa raman ..peste un timp insarcinata, dar acum cred ca imi doresc sa fiu insarcinata tot cu el , si el sa fie bine... De aceea ti-am scris, ca eu cred ca cel mai bine e sa lasi sa treaca un timp, cateodata ma gandesc ca poate din cauza ca am ramas imediat dupa avortul spontan..cautam explicatii si daca nu avem..gasim orice..nu stiu daca are vreo legatura, medical se spune ca nu ar avea.. E doar parerea mea, ti-am impartasit din sentimentele si gandurile mele sperand doar sa te ajute sa iei cea mai buna decizie. Cred ca trebuie sa fi pregatit emotional cat si fizic pentru o noua sarcina, dar cum spuneam fiecare are ritmul ei. Iti doresc din suflet sa ne dai o veste buna, sa ai parte de o sarcina usoara si un copil sanatos, imi doresc foarte mult sa citesc si povesti fericite, cateodata chiar ma uit pe forum la "din nou insarcinata" si ma bucur cand vad ca mai exista speranta, ca sunt mamici de ingerasi care au primit de la Dumnezeu o raza de soare, un copilas sanatos. cu drag!