Ingerasul nostru iubit Maia-Mihaela
Scris: 2 Sep 2013, ora 22:40
Nu credeam ca vreodata o sa zic bine am gasit familia EMMA. Din 23 august suntem parinti de ingeras, MAIA-MIHAELA. Trebuia sa fie printesa noastra, un copil iubit, dorit si astept at cu multa nerabdare in cele 38 de saptamani. De noi parintii, dar si de bunici. am avut o sarcina destul de usoara, ceva dureri, ceva injectii cu nospa dar nimic nu conta, sa fie fetita bine ca eu rezist. totul parea ca decurge bine. la morfofetala de 21 saptamani totul era bine doar cordonul avea 2 vase in loc de 3. nimic ingrijorator daca nu exista si alte malformatii (conform doctorilor). ne-am linistit citind si alte cazuri unde bebeii au fost sanatosi. la 24 de saptamani lichid in exces, iarasi nimic ingrijorator...nu era polihidramnios, doar un mic exces...analize de aviator, tensiune la fel. la 30 saptamani a fost sesizat de fiul doctorului curent un mic retard de crestere de 4 zile...iarasi sa nu ne facem griji, nu e o fetita foarta mare, 4 zile n-au importanta. si o tinem tot asa pana la 37/38 saptamani cu intrebarea :"e bine fetita?" si cu raspunsul :"da, nu va faceti griji, e sanatoasa, lunguta si slabuta". mai mult din cauza ingrijorarii noastre a decis sa ma interneze sa ma monitorizeze pana la cezariana (nu se intorsese, era transversal pozitionata). a doua zi spun la garda ca nu simt bine fetita, la monitorizare descopera ca facea tahicardie la mine in burta (batai 160-50-160). vine medicul de acasa si imi face cezariana de urgenta, am vazut cu coada ochiului ca fetita era albastra saracuta de la cat a suferit. spre seara o raza de speranta ni se spune ca e o luptatoare, ca s-a rozalit, ca respira singura, rasuflam usurati, fetita noastra iubita si-a revenit. de la agonie la extaz si dimineata in sens invers cand vine doctorita neonatolog, fetita draga avea o grava anomalie la inimioara. anomalie pe care n-au vazut-o doi medici la 20 eco plus doua morfofetale, ramasese cu dezvoltarea la 32 de saptamani, nu s-a oxigenat bine, dar a fost o luptatoare, a vrut sa ne cunoasca, chiar daca pentru scurt timp. s-a prabusit cerul peste noi. tot universul nostru construit doar in jurul ei in ultimele 9 luni a disparut. am reusit de am botezat-o. a plecat puiuta in timpul botezului doua zile dupa nastere. trebuia sa fie cea mai iubita fetita din lume, era totul pregatit, era ratiunea noastra, sufletul nostru. acum a ramas un gol imens in sufletele noastre. incercam sa ne intarim de dragul ei, dar e extrem de dureros, a ramas doar agonia. trebuia sa fie floare in casa, dar am ramas doar cu un locusor unde sa ducem o floare. nu te vom uita niciodata iubita noastra Maia-Mihaela. Dormi in pace si ne intareste. Mami si Tati te iubesc mult !!!