Forumul EMMA

Totul a inceput pe 11 mai.o zi frumoasa pt mine cand am aflat ca voi fi mamica .
dupa ce am aflat rezultatul am inceput sa plang de bucurie,aveam pielea de gaina si inima imi batea asa de tare de simteam ca imi iese din piept.
prima oara mi-au spus ca voi avea baietel,am fost bucuroasa pt ca sotul meu isi dorea baietel.ne gandeam la ce nume sa ii punem dar eu fara sa vreau tot la nume de fetite ma gandeam.
peste o luna aveam din nou control.mi-au facut eco si mi-a spus ca baietelu meu peste noapte s-a tranformat in fetita.eram foarte fericita,dar si putin dezamagita pt ca sotul meu isi dorea baietel si nu stiam cum va reactiona.i-am dat vestea la telefon si a reactionat putin ciudat dar s-a linistit cand i-am spus ca vom avea o fetita mare si grasuta:-) .
termenul meu era pe 22 decembrie,asa ziceau doctorii,dar nu se stia exact din cauza ca mi-a venit ciclu peste sarcina.in 19 decembrie am facut curat in toata casa,dar nu am ridicat nimic greu si am facut curatenie lejer nu m-am agitat.dupa ce am terminat m-am pus pe scaun si dintr-o data eram toata uda pe pantaloni.eram bucuroasa ca voi naste in sfarsit,imi voi tine printesa in brate si ne vom bucura de ea.
am chemat ambulanta,am ajuns la spital,m-au pus la eco si a zis ca e totul normal,ca nu mi s-a rupt sacul si ca nu trebuie sa nasc.eu am insistat ca tre sa nasc,ca mi s-a rupt apa,dar doctorul m-a trimis acasa ca e totul in regula,fetita e bine si in caz de ceva ma intorc inapoi.in 24 decembrie aveam control.
nu s-a mai intamplat nimic pana atunci.am fost la control,era acelasi doctor.a zis:"vezi,dupa mintea ta proasta stateai trei zile degeaba in spital".din nou totul e in regula,inimioara bate,lichid am...
pe 29 decembrie am facut din nou curatenie in toata casa.pe la ora 10-11 m-am pus pe pat si stateam de vorba cu sotul meu si fetita misca intruna cam vreo ora.
fiind la prima sarcina,defapt a 3a pt ca am si doua avorturi ce le-am facut cand eram inca la scoala,credeam ca voi nastea in acea seara,in ritmul in care misca fetita.
tati vorbea cu ea :"hai tati,iesi afara ca abia astept sa te vad,sa te tin in brate,ai stat destul la caldurica,la mami in burtica".dupa ceva timp s-a potolit si am adormit.
a doua zi dupa ce am mancat la pranz ii spus sotului ca fata nu a mai miscat si ea misca mereu dupa ce mancam.la catva timp mi se intarea burtica si se inmuia.
am sunat la ambulanta si el i-a spus persoanei respective ce se intampla si ea a zis:"pai nu stiu ce se intampla,nu stiu daca sunt contractii,in caz de incepe si o doare burta sunati din nou."si a inchis telefonul.
intre timp am adormit.pe la 10 seara m-am dus la toaleta si am vazut ca un fel de gelatina pe hartia igenica cu niste firisoare de sange.i-am spus sotului cheama ambulanta sau duma la spital ca nu mai stau asa.el,saracu nu avea cum sa ma duca cu masina pt ca in acea zi si-a sclintit piciorul la fotbal si abia mai merge cu el.
a chemat ambulanta.in timp ce venea,mi s-a rupt apa.din nou aceleasi emotii ca pe 19 decembrie,bucuroasa ca imi voi cunoaste printesa.ajunsa la spital m-au pus la eco si sa ma consulte.cand mi-am dat pantalonii jos erau toti verzi si cu resturi ca de caca.
in timp imi facea eco prima reactie a fost sa intreb daca ii bate inimioara,nu stiu de ce.si mi-a facut semn din cap asa dezamagita ca da.
simteam ca ceva s-a intamplat.a venit alt dr,m-au pus la alt ecograf si dupa cateva secunde imi spune :"doamna,imi pare rau,dar nu ii mai bate inima".
parca a picat cerul peste mine,
am inceput sa plang,sa tip,credeam ca o iau razna.
visul meu cel mai mare,de a deveni mamica,mai ales dupa acele doua avorturi s-a spulberat.
nici nu pot descrie in cuvinte ce am simtit atunci si ce simt si acum cand stiu ca nu o am langa mine.
am stat 12 ore in trvaliu,nastere naturala,cezariana nu se putea face,era riscu prea mare de hemoragie.am ajuns in sala de nasteri,sotul era langa mine ma tinea de mana.fara el langa mine nu cred ca eram in stare sa nasc.
dupa 2 ore,mi-am vazut ingerasu.pt noi era cea mai frumoasa de pe lume.
avea 4.170 kg si 57 cm.o grasuta,o bucalata,o frumusete.cel mai greu mi-a fost cand mi-am luat ramas bun de la ea.nu vroiam sa mai plec de acolo.
i-am facut poze...o tineam de manuta si ii spuneam cat de mult o iubesc.
cand i-am pus mana pe obraz parca zambea.toata ziua ma gandesc oare cum ar fi aratat acum,cum era viata noastra langa ea.
si la fel ca bianca brad in ziua cand nu am mai simtit ca misca un fluturas imi dadea tarcoale mie si sotului.si i-am spus sotului daca stie ce se spune cand un flturas iti da tarcoale.se spune ca e sufletu cuiva care a murit.s
i de atunci si eu la fel ca bianca tresar cand vad un fluturas negru,cu buline albe si portocalii,pt ca asa era acel fluturas.
si mi se mai intampla cateodata de imi da tarcoale un fluturas negru cu buline albe si portocali.aaa apropo totul mi s-a intamplat in italia.credeam ca acolo e altfel in privinta doctorilor.intradevar e altfel pt ca ei nu primesc bani,dar cu strainii se poarta urat si nu prea ii baga in seama.
doar Dumnezeu stie prin ce trec si ce greu imi este.acum suspectez o noua sarcina din cauza ca nu mi-a venit ciclul.trebuia sa imi vina de doua ori pana acum.dar cine stie doua teste au iesit negative si vad ca imi vine din doua in doua luni.luna viitoare merg la un control sa vad care e treaba.
mi-as dori sa fiu din nou insarcinata,dar stiu prea bine ca nu are cum sa ii ieie locul Ariannei,ea e un ingeras,o sfanta pt mine.
tuturor care au trecut prin aceasta drama nu stiu ce sa le spun,nu stiu nici mie ce sa imi spun...prea trist.
te marcheaza pe viata.multumesc frumos.de mult cautam ceva asemanator sa imi pot spune oful.
mama mea mi-a recomandat acest site.
numai bine va doresc mame de ingeri!

Draga Anne Marie, da-mi voie sa te imbratisez strans, sa iti trimit ganduri bune si liniste sufleteasca din partea echipei E.M.M.A. Imi pare atat de rau ca trebuie sa te intampin cu acest dureros "Bun venit in lumea mamelor de Ingeri", dar o fac cu sufletul deschis si cu draga inima.
Imi pare rau ca printesa ta e Ingerasa gingasa, sus, alaturi de Ingerasii nostri , ca ai pierdut-o ... imi pare tare rau
Pe acest Forum, noi, incercam sa ne transformam durerea pierderii in iubirea neconditionata ce o putem oferi acum Ingerasilor nostri. Aici, putem sa ne spunem deschis sentimentele, trairile, gandurile.
Ma rog pentru linistea ta sufleteasca si pentru ca tu sa te bucuri de o noua sarcina si un bebe sanatos sa va bucure viata.
Iti recomand cu caldura sa citesti articolele scrise pe site-ul Organizatiei E.M.M.A.: http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame, dar as vrea sa il rogi pe sotul tau sa citeasca si el, articolele adresate taticilor de Ingeri: http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati

Suntem aici, pentru toti parintii de Ingeri. Te cu drag

Ingerasei tale gingase, Arianna, ii trimitem in dar mii de si si ii uram Zbor lin si Lumina vesnica!

Multumesc din suflet.sincer nu ma asteptam sa imi raspundeti,am zis sa incerc sa scriu si eu poate,poate imi alin cumva suferinta...

Eu nici in ziua de azi nu stiu rezultatul autopsiei.acum sunt in Romania si mereu cand ne-am interesat de autopsie ne-au spus ca trebuie sa asteptam,dupa aia ca nu se stie daca i-au facut sau nu autopsia...si cel mai trist lucru e ca nici macar nu am unde sa ii duc o floare printesei mele,sa stau sa vb cu ea din cauza ca nu am avut posibilitatea sa o inmormantam si noi si s-a ocupat statul italian de asta.ne-au spus ca e intr-o groapa comunala,dupa aceea ca e singura ingropata dar nu avem voie sa scriem numele ei pe cruce...nici macar nu stim daca e acolo pt ca nu ne-au chemat sa participam la inmormantare .si asa ma chinui in fiecare zi cu gandul ca nu stiu cauza si locul unde este.o dr de aici din ce i-am povestit mi-a spus ca probabil s-a inecat cu meconiu si din acea cauza a decedat,sarcina fiind trecuta de 41 de saptamani.

Scumpa mami de ingerasa Arianna, iti urez cu tristete "bun venit" in acesta familie care parca se mareste pe zi ce trece...
Anne-Marie,iti citisem mesajul de cand era postat in alta parte a forumului si abia asteptam sa iti scriu... chiar daca nu stiu efectiv ce sa scriu.... Imi pare nespus de rau de pierderea ta, stiu cat doare si tare as vrea sa-ti pot fi aproape ca sa te strang in brate .....si sa-ti redau putina speranta....!

Pentru ingerasa ta draga, un cer de Zbor lin,printesa mica si sa ai grija de mami si de tati!
Iar tu, draga mea, sa ai curaj, rabdare, putere si credinta!

din pacate, ai fost si tu nevoita sa scrii aici....sa suferi si sa te chinuie multe ganduri si intrebari, ca si pe noi...regret enorm de mult pierderea suferita de tine, stiu cat de mult doare..ma gandeam ca, dupa cum ai spus ca ai foto cu ingerasul Ariana, ai putea sa-i intemeiezi un coltisor personal, unde sa vorbesti cu ea, sa ii asezi diferite cadouase cu ocazi diferite...sa fie refugiul vostru....atat cat sa o simti acolo....
te imbratisez cu lacrimi in ochi.....

Am poze cu Arianna mea pe aparatul foto si pe telefon.inca nu le-am scos.de asemenea am si o gentuta mica,rosie unde ii tin bratara ei de la spital,un lantisor cu o cruciulita si o plasuta cu cateva hainute,suzete,biberoane care ar fi fost ale ei.dar mi-e foarte greu cand le vad.ma gandesc oare cum ar fi fost,cum ar fi aratat acum,cu cine ar fi semanat imi este foarte greu si nu imi pot reveni,sunt schimbata.cand ies printre lume nu mai e ca inainte,nu mai comunic ca inainte,pur si simplu nu mai am chef de nimic.in schimb EL...se distreaza,iese mai mereu ca si cum gata,a trecut,nu s-a intamplat nimic.sau poate asa isi ineaca amaru vorba aia.nu stiu ce sa zic.

Multumesc tuturor de incurajari.eu una nu imi gasesc cuvintele la asemenea intamplari si de aia prefer sa nu va scriu,desi la multe dintre voi v-am citit povestea sa spun asa.

Buna draga mea stiu ca doare si cu timpul incepe sa doar mai tare parca.Am citit ce ai scris referitor la sotul tau si te rog din suflet sa iei sa vb cu el si sa ii spui ce simtit.Si eu am crezut la fe despre sotul meu ca nu sufera, ca merge mai departe si nu ii pasa.Nici nu ai idee cat de mult m-am inselat.Un medic priholog mi-a zis ca oamenii au diferite moduri de a trata durerea poate asa face si sotul tau:Stiu ca mie mi s-a sugerat sa vb cu el si sa ii spun ce simti ca poate eu gresesc.Si asa a fost am aflat ca el uneori poate sufera mai mult ca mine dar de dragul meu si a casniciei noastre intcearca de fata cu mine sa fie puternic ca sa nu pic eu mai rau in depresii.Eu i-am scris tot ce am simtit sotului meu intr-o scrisoare si a mers.Iti doresc multa putere si te cu drag.Printesa Arianna ai grija de mami si de tati de acolo de sus.

Stiu prea bine ca si el sufera,dar nu vrea sa se arate,stie sa ascunda.imi este enorm de greu.nu exista zi in care sa nu ma gandesc la printesa mea.imi spune si el ca este greu,dar trebuie sa trec peste,iar pt mine asta e imposibil.imi doresc foarte mult sa devin mamica,dar vorba aia copii nu se fac din plastelina.el momentan nu mai vrea si nu il pot obliga.adevarul e ca nu avem nici o situatie financiara destul de buna si cred ca si asta e un motiv pt care el nu mai vrea momentan,plus frica sa nu patim la fel.sunt tanara stiu,am 22 de ani,dar cel mai mult imi doresc sa devin mamica.si din cauza ca in urma cu 4 ani am facut doua avorturi pe care le regretam amandoi si nu stiu imi doresc din tot sufletul un bebelus.

Mami te iubeste enorm de mult,Arianna!mereu esti in sufletul si mintea mea.tare mult mi-as fi dorit sa fi aici cu mami si tati.ne-ai fi umplut viata de fercire printesa mica.

Buna draga mea stiu ca iti este greu acuma si iti e frica sa nu mai treci iar prin asa ceva.Si mie imi este a fel de frica dar stiu si pe de alta parte ca nu este corect fata de sotul meu sau fata de printesa noastra sa o lasam singuri fara un fratior sau o surioara.Timpul le rezolva pe toate poate si sotul tau trece prin momente mai grele acuma si de asta nu vrea copii momentan.Stii chiar azi vb cu o mamica care a pierdut 3 ingerasi si acuma are o minunatie de fetita si mi.a zis ca fetita mea imi va trimite un copil in momentul cand o sa fim pregatiti iar.Mie tot asta mi s.a spus de la toti apropiatii ca suntem tineri si sa trecem peste.Nu constider ca varsta conteza cand treci prin asa drama.Conteaza ce ai in suflet si cat de mult suferi.Te rog sa fii puternica cu timpul o sa fie mai bine.Printesa ta vegheaza asupra voastra si o sa va ofere un alt bebe la momentul potrivit.Te cu mult drag

Multumesc pt tot roxana adevarul e ca doar voi si mama mea stiti cum sa ma linistiti.aaa si mai o fata cu care pot sa spun ca acum am devenit mai apropiate.ea a nascut de curand o fetita si ieri au venit acasa.mi-a dat-o sa o tin in brate a fost prima nou nascuta care am tinut-o in brate.asa de micuta,asa de firava,o minunatie.am avut mari emotii cand am luat-o in brate,m-au trecut niste fiori si mi-au dat lacrimile.mi-a prins foarte bine.

Imi pare rau ca te alaturi nou mamicilor de ingerasi, iti trimit o imbratisare calda si sper sa fie asa cum iti doresti, sa te ajute Doamne Doamne sa fi insarcinata si sa ai un bebelus sanatos. Sunt sigura ca ingersul tau este mereu langa tine, ma bucur ca ai gasit-o in fluturasi, eu il caut pe Alexandru in orce lucru si cateodata parca il simt langa mine. Asa sunt toti ingersii cei mai frumosi din lume, eu dupa ce am nascut si l-am intrebat pe sot cum e..mi-a spus "e un ingeras..de aceea il ia Doamne Doamne la el".
Te imbratisez cu drag si oricand ai nevoie sa vorbesti cu cineva ma poti cauta, eu am gasit multa alinare aici, din pacate nu am avut prea mult support din partea prietenilor, a rudelor, mama e bolnava cu inima si am incercat sa o menajez, m-am tinut tare in fata ei..ma bucur ca ai o mama langa tine. te imbratisez cu drag!

Mulumesc bianca,am sa tin cont de ce mi-ai spus.ti-am citit si eu povestea si la fel ca alte mamici ti-as fi recomandat sa ai poze cu bebe si sa mergi sa il vezi.pe mine una m-a linistit ca am putut sa imi iau ramas bun de la printesa mea.nu i-as fi iertat asta niciodata sotului meu,el initial nu a vrut sa ma duca sa o vad,crezand ca imi va fi mai greu daca o vad.din contra,mereu imi aduc aminte de ultima noastra intalnire si ma linistesc intr-un fel.cand am mangaiat-o pe obrajori parca zambea.
Si eu la fel ca tine ma intreb cum de nu am innebunit.Dumnezeu mi-a dat putere sa merg mai departe si sotul meu a fost langa mine.acum cand aduc vorba de Arianna prefera sa evite subiectul sau nu imi raspunde.sufera si el enorm desi nu se arata.ce sa mai spun de mama mea,daca ea nu venea la mine in italia dupa ce am nascut,cred ca si in ziua de azi eram tot in pat plangand.ca sa nu o necajesc si pe ea mai tare m-am ridicat din pat si am inceput sa infrunt viata.iti dai seama ca ea sufera poate de doua ori mai mult ca mine,pt ca si-a pierdut nepotica si ma vede si pe mine suferind.
Va imbratisez cu drag pe toate si Dumnezeu sa va dea putere sa mergeti mai departe.

Buna draga mamica
ti-am citit povestea de cand ai postat-o dar nu am putut scrie nimic ... trec printr-o perioada grea sufleteste ..am alunecat usor in prapastia depresiei dar imi voi reveni promit
E dureros ... dar trebuie sa luptam si daca nu pentru noi pentru ingerasi nostri ..mi-am dat seama ca daca eu nu sunt ok si imi plang de mila atunci nu am nici puterea sa vorbesc despre ingeri mei si simnt ca ei atuni chiar se sting ..deci hai sa fim bine pentru ei pentru a putea sa ii tinem vii prin putinele amintiri ce le avem cu ei
Te imbratisez cu mult drag si pentru scumpa ARIANNA un buchet mare cu colorate sa se joae cu ele

Asa sunt barbatii, incearca sa para mai puternici sau pur si simplu ca sa isi poata tine emotiile in frau isi pun o masca , asa ca o protectie si asa au impesia ca e mai bine...si eu am aceasi senzatie cateodata. dar chiar daca nu o arata eu stiu ca si ei sufera la fel de mult ca si noi, poate sunt mai stangaci la gestionarea emotiilor dar trebuie sa ii intelegem si usor usor sa ii lasam si pe ei sa ne inteleaga, sa accepte ca avem modalitati diferite de a ne expima suferinta. important este sa ii tinem aproape sa nu ii pierdem si pe ei, sa nu lasam durerea sa ne indeparteze.

La inceput am fost foarte aproape unu de altu,dupa cateva luni ne-am indepartat si chiar era sa ne despartim.dar incepem sa ne revenim.e greu,fff greu.iti dau dreptate bianca,asa trebuie sa facem.multumesc de buchetelu de stele pt Arianna mea.

Sincera sa fiu sa stii ca am vrut sa scriu mai mult..dar m-am oprit..da vroiam sa iti scriu acelas lucru, dar am zis ca poate te dezcurajez..noi am fost foarte apropiati..foarte, dupa ce am aflat de malformatie am plans unu pe umarul celuilat, ne-am intarit, cand plange unu..era celalt sa il sustina..si tot asa..dar de o saptamana nu stiu ce se intampla...nu ne mai vorbim..nu mai avem ce sa ne spunem..e liniste..stam in aceasi camera si fiecare isi vede de treaba lui. Mi-e frica ..dar nici putere nu am sa lupt...mi-e frica..nu vreau sa il pierd. ma gandesc ca poate e ceva de moment..asa sper sa fie,,
Te imbratisez cu drag