Forumul EMMA

Buna Mame de ingerasi,

De cateva zile bune tot va citesc mesajele scrie pe forum si incerc sa va spun si povestea mea care e cat se poate de recenta. A trecut abia o saptamana si o zi de cand a venit pe lume ingerasul meu Maja nascuta la aproape 28 de saptamani. Din pacate inimioara ei micuta a cedat cred eu duminica in burtica la mine.Nici acuma cand scriu nu imi vine sa cred ce mi se intampla si mai ales ca mi se intampla asa ceva. In momentul in care ramai graviduta traiesti cu speranta ca nimic rau nu se poate intampla mai ales dupa ce trec cele 12 saptamani de risc. Pe urma toata lumea te asigura ca totul va fi bine si nimic rau nu se mai poate intampla. Ai impresia ca soarta e asa de cruda cu noi mamele de ingerasi si te gandesti dc mie?? dc noua?? cu ce am gresit. Tot ce iti doresti este o sarcina normala si un bebe sanatos, dar intr-o fractiune de secunda totul se schimba.
Povestea mea a inceput cu picioare umflate destul de devreme in sarcina. Dupa o vizita la medic am insistat sa mi se mai faca si o ecografie pt ca simteam ca bebelusa mea nu mai misca asa cum ar fi trebui un bebe sa miste. Toata lumea imi spunea ca poate am eu prea multa apa in burtica si de asta nu simt miscarile asa de active sau ca ea e mult prea lenesa si doarme mai mult. Dintr-o ecografie de rutina s-a transormat in cosmarul vietii noastre. S-a dovedit de fapt ca eu nu aveam mai deloc apa in burtica si ca ea avea multiple malformatii. Dupa cercetari amanuntie la 2 medici s-a confirmat ca ea multe sanse de supravietuire nu are si trebuia facut un plan pentru mai departe. Cu toate astea coprul meu a inceput sa cedeze si s-a descoperit ca si eu am inceput de preeclampsie. Tin sa precizez ca noi locuim in Suedia si regulile nu sunt tocmai la fel ca in Romania. Poate ca in Romania nu era nevoie sa astept atata pana sa descoperim ca Maja este grav bolnava si nici pana sa mi se provoace mie travaliul. Aici insa regulile sunt altfel si timp de 10 zile am fost plimbati prin spitale , diferiti medici, si multe multe nopti nedormite. Timp de 10 zile am asteptat sa se ia o decizie ce e de facut mai departe. Unii spuneau ca exista sanse ca ingerasul meu sa supravietuasca unei nasteri dar sa nu rezite mai departe, altii ca nu mai are multe sanse sa supravietuiasca deloc. Intre timp starea mea de sanatate incepea sa se agraveze, rinichii sa nu imi mai functioneze cum trebuie si tensiunea sa creasca din ce in ce mai mult. Pe mine nici nu ma interesa atata timp cat simteam miscare stiam ca ea lupta alaturi de mine. Stateam si vb cu ea in dus si ma rugam de ea sa lupte sau sa aleaga ce vrea sa faca in contiuneare cum crede ea ca e mai bine pt noi. Duminica trecuta m-am trezit cu un gol imens in suflet. Am plans toata ziua, ma simteam goala pe dinatru pustie , singura, banuiam ca ceva nu e cum ar trebui pt ca nici miscare nu am mai simtit cu toata ca am vb cu ea tot timpul. Luni la control s-a dovedit ca ingerasul meu a cedat in lupta pt supravietuire si a ales ca se duca sus la Doamne Doamne de unde sa priveasca asupra noastra. Durerea nu se poate exprima in cuvinte nu cred ca te poate intelege cinvea in acele moemente decat o alta mama de ingeras. Am avut noroc enorm de sotul meu care a fost alaturi de mine minut de minut, secunda cu sencunda si m-a tinut de mana si m-a sustinut asa cum a putut el mai bine.
Luni dupa masa mi s-a provocat travaliul si spre seara am nascut o minuatie de fetita care cantarea deja 1 kg si avea 35 de cm. In prima faza nu am vrut sa o vedem pt ca noi am inteles ca ea are abia 17 cm dar dupa ce a venit medicul si ne-a spus cat este de frumoasa am inceput sa ne intrebam daca nu vrem sa o vedem indiferent cat de multa durere exista.Acuma regret ca nu am tinut-o mai mult in brate ca nu am privito mai mult, ca nu am mangaiato. Ma gandesc cat de mult regretam daca nu o vedeam deloc.
Vineri trebuie sa o inmormantam. Cred ca asta o sa fie unul din cele mai grele momente cand trebuie sa imi iau la revedere de la ingerasul meu iubi si sa o las sa plece mai departe printre alti ingerasi care o asteapta. Sper sa am suficienta putere sa o mai vad odata si sa ii spun cat de mult o iubesc mami si tati si ca o sa fie totul timpul in inima noastra. Nu cred ca exista pe lumea asta durere mai mare decat sa iti pierzi copilul indiferent de varsta.
Incerc sa gasesc raspunsuri dar nu exista, incerc sa gasesc putere sa lupt dar nu gasesc, incerc sa gasesc scopuri dar nici astea nu mai ajuta. Nu stiu cum sa trec peste durerea pe care o am in suflet. Toata lumea spune ca timpul le rezolva pe toate. Ce e drept rana mea e asa de proaspata ca oricum simt ca nimic nu ajuta acuma
Tot ce imi doresc e sa am fetita mea minunata inapoi in burtica si sa ma trezesc din cosmarul asta, dar oricat as incerca nu reusesc.
Tot ce ma ajuta acuma este Forumul vostru unde simt ca nu sunt singura si citesc povesti ca a mea cu femei care cu timpul au reusit sa mearga mai departe dar nu au uitat niciodata ca exista un ingeras acoo sus care vegheaza asupra lor.Tot respescul pentru voi mama de ingerasi. Va pup si va imbratisez cu drag.

Roxana mama ingerasului Maja Mami si tati te vor iubi neconditionat.

imi pare rau...imi pare rau sa vad o noua poveste cu ingeras,imi pare rau ca mai trebuie sa treaca alta mamica prin cosmarul asta.dar cine suntem noi,sa putem schimba ce spune Dumnezeu.durerea e mare,eu si dupa 5 luni simt aceeasi durere,chiar mai accentuata.urmeaza o zi foarte grea pentru tine,crede-ma.dar tot ingerasii nostri ne dau putere sa facem fata tuturor acestor incercari.as avea multe de spus,de scris,dar nu mai pot.ma copleseste durerea...imi pare sincer rau...condoleante...

multumesc pt sustinere mama de ingeras. imi pare enorm de rau pt pierderea ta . si eu simt la fel cum trec zilele durererea e si mai mare, dar stiu ca ingerasii nostri sunt acolo sus si vecheaza asupra noastra.

Draga Roxana,imi pare tare rau ca ai intrat si tu in familia noastra , familia parintilor de ingerasi. Da,asta suntem,o familie legata de aceeasi suferinta,o familia apropiata care stie sa spijine , sa incurajeze, sa ajute !

Imi pare nespus de rau pentru puiutul tau Maja ................

Stiu cat doare ... si doare atat de tare de parca respiratia ni se opreste in loc... si ,din proprie experienta, mai stiu ca nimic nu iti poate alina cu adevarat durerea, asa ca te imbratisez cu gandul si cu inima si iti spun ca nu esti singura.

Zbor lin printesa mica! Acolo sus ai o multime de prieteni cu care sa te joci !
pentru tine, Maja!

Multumesc din suflet Draga mea!!nici nu iti inchipui car de mult ajuta o vb din partea altor mamici de ingerasi ,parca mai alina putin din durere mai ales ca totul e asa de proaspăt.si mie imi pare nespus de rău pt pierderea ta si ma doare nespus de mult cand vad cat de mulți părinți de ingerasi exista.te imbratisez cu drag

Multumesc din suflet!! Zbor lin buburuza lui mami

Buna seara mamica de ingerasa dulce. Din pacate ne intalnim in momente grele, dar eu cred ca atunci se cunosc si adevaratele caractere. Nu as fi vrut niciodata sa mai avem aici un alt ingeras care sa treaca prin calvarul medicine asa cu a facut si minunea mea. Te deodamdata virtual si te asigur ca aici poti sa ne impartasesti sentimentele tale si noi vom incerca sa te alinam pe cat putem.

Buna dragele mele ,azi cred ca urmează cea mai dureroasa zi din viața mea si a sotului meu.azi ne înmormântam printesa.Maja mami si tati te roaga sa le dai putere si sa ne amintești ca tie iti e bine acolo sus inconjurata de alți ingerasi.te iubim buburuza noastră

Roxana, sunt langa tine cu sufletul !
Este bine ca ai avut puterea sa-ti vezi fetita, este bine ca ai un loc pe pamant pentru ea, un loc in care sa te duci si sa vorbesti cu ea....
va fi foarte greu si de aceea iti trimit o calda si stransa
Maja,zbor lin si ai grija de mami si de tati!

pentru tine ,pui mic !
Roxana , sa ai putere, curaj, intelepciune si rabdare !

Multumesc din suflet pentru incurajari sper sa avem taria sa ne bucurăm de ea pt ultima data astăzi si sa ma gândesc cu bucurie ca ei ii este mult mai bine acolo sus printre ingerasi .Maja mami si tati te vor iubi mereu. Caresse Multumesc din suflet pt imbratisarile calduroase numai o mama de ingeras poate înțelege durerea mea. imi pare sincer rău ca nu ne-am cunoscut in momente mai fericite. sunt convinsa ca ingerasi noștri se joaca împreuna si vegheaza asupra noastră.

iti ofer un umar prietenesc pentru a-ti plange durerea...iti sunt alaturi...

Roxana te imbratisez si eu cu drag si sunt alaturi de tine

Multumesc pt toata sutinerea dragele mele mame de ingerasi Azi a fost una din cele mai dureroase zile, dar in acelasi timp am avut ocazia sa mai petrecem cateva clipe minunate cu printesa noastra. Am stat langa ea, am privit-o si am mangaiat-o pentru ultima data. Ne-am uitat la ea si dormea atat de linistita incat mi s.a umplut sufletul de bucurie stiind ca ei poate ii este mai bine acolo sus, chiar daca pe mine durerea ma omoara.
Va multumesc din suflet din nou pentru toata sustinerea si acuma pot sa afirm ca va inteleg din plin durerea. Va pup si va cu drag.

Zbor lin iubita lui mami si a lui tati. Stiu ca ne privesti de sus si veghezi asupra noastra. Mami si tati te vor iubi vesnic.

Roxana, imi pare rau ca ai trecut ..si treci in continuare prin acest cosmar care pare sa nu se mai termine. Ingerasul Maja te vegheaza de sus, te iubeste. Sper, cu timpul durerea sa se estompeze.
Am trecut printr-o situatie asemanatoare in Aprilie anul acesta, fetitei mele i s-a oprit inimioara la 31 de saptamani la mine in burtica...noi in schimb nu ne asteptam la asta pentru ca Mariuca era perfect sanatoasa...
Te imbratisez cu drag!
SI zbor lin scump ingeras Maja!

Buna Elena,imi pare nespus de rău si pt ingerasul
tau.E o durere cumplita pe care din păcate nu cred ca o sa găsim alinare vreodată.Eu ma simt foarte norocoasa ca am un sot care ma înțelege si suferă alături de mine,dar in același timp ma si ridica de jos.Am văzut ca ai scris ca ai avut parte de un travaliul foarte dureros.Tin sa precizez pt toate mamicile de ingeras ca sistemul medical din romania este de toata badjocura.Eu atât ma bucur ca am născut aici pr ca de fiecare data cand ziceam ca ma doare primeam morfina.Cei de aici considera ca este o drama mult prea mare ca sa mai fie nevoia sa simți si durerea fizica.Te imbratisez cu drag Elena si sper ca ingerasii noștri se joaca împreuna acuma si le este bine acolo sus.

multumesc
Eu in timpul travaliului ma intrebam incontinuu de ce trebuie sa trec prin asa dureri fizice cand plec acasa cu mainile goale... Le rugam pe asistente sa imi faca o injectie..ceva care sa imi reduca durerea dar in schimb am fost facuta Nesimtita si mi s-a zis ca NU mi-am dorit copilul ca nu suport durerile...ca urlu ca in padure la expulzie, etc. Sistemul romanesc de tot gunoiul.
Aici nu cred ca au auzit de morfina... stiu ca unei prietene ce a pierdut sarcina in Italia tot morfina i-au administrat..si pierdea o sarcina de 6 saptamani...

Sper ca pana la urma sa fie bine pentru noi toate. Cunosc mamici de ingerasi care dupa mai multi ani zic ca se gandesc la ingerasul lor ca la o amintire frumoasa, si multumesc Domnului pentru momentee petrecute langa acestia. Sunt impacate sufleteste. Sigur ca toate o sa avem momente de durere dar e important sa le depasim, ingerasilor nostri le e foarte bine in ceruri, iar noi am ramas aici pe pamant vii si sanatoase ca sa traim mai departe. Sper sa ajungem si noi la o stare sufleteasca de pace.

Nici nu iti inchipui ce mult ma doare sa aud ca ai trecut prin asa ceva.Asistentele alea erau niște nesimitite care nu isi merita meseria si nu merita sa lucreze cu oameni.Sper din toata inima ca alte mame sa nu treacă prin asa ceva.Am mai auzit si eu de la alte mame ca durerea se mai atenueaza cu timpul dar ca nu poți uita niciodată.Te cu drag si sper ca in câțiva ani sa vb iar si durerea sa fie putin mai mică.Te pup

Roxana,imi pare ff f rau ca simti durerea asta nemasurata.Sunt langa tine
Drum lin ingeras,Maja!