Pagina 1 din 7

Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 06:47
de magda05
IN loc sa vin cu vesti frumoase......vin cu cele mai negre vesti din viata mea...bebelusii mei sunt si ei acum in lumea ingerilor...de ce??????nu stiu nici eu nici medicul......dar oare mai vreau sa stiu???......imi vine sa strang pe cineva de gat....numai mai am somn...nu mai am lacrimi ...nu mai suport pe nimeni in jurul meu si mi se pare ca nimeni nu ma intelege....cel mai frumos an din viata mea se pare ca e de fapt cel mai negru.....toate visele mi s-au spulberat....licenta nu am reusit sa o dau din cauza unui lesin si n-am ajuns la ex...dar am zis ca nu e nimic atat timp cat bebelusii sunt bine.....si dupa o luna s-a intamplat nenorocirea....bebelusii mei (o sa le zic Oliver si Olivera-cu toate ca nu ne hotarasem si pentru numele fetei) au ales sa mearga intr-o lume mai buna....
Totul a decurs bine...toate analizele....toate testele....am mancat tot ce e mai bun si mai sanatos...ce nu am facut bine????eu sunt defecta????IN loc ca 20 iulie sa fie o zi de sarbatoare noi am trait cea mai neagra zi a vietii noastre....am avortat acasa primul bebe...am ajuns de urgenta la spital si au incercat sa il salveze macar pe al doilea pentru ca colul se inchisese...m-am chinuit 24 de ore ca pana la urma deznodamantul sa fie acelasi...baietelul meu nu vroia sa lupte....de ce?cu ce inu a mers??-am gresit eu oare?de ce imi umbreste Dumnzeu fericirea?....Doctorii au ramas uimiti....totul e atipic....nu au existat cauze...nu au existat semne....nu contractii nu nimic.....si avortul de ce s-a produs???poate raspunsurile vor veni la urmatoarele analize si consulturi pe care le voi face...Cu toate ca am un doctor foarte bun...am inceput sa ma indoiesc si de el....de ce nu a vazut nimic??.....am fost la control la 18 sapt....totul era perfect...pana la 21 ce s-a intamplat?ce nu a mers?....si acum ca tot a trecut ...la durerea fizica ma refer ...eu ce fac?in august aveam nunta....toata lumea imi zice lasa mama ca esti tanara si faci altii,si eu am trecut prin asta trebuie sa mergi mai departe.....numai suport asemenea incurajari.......toti imi zic sa fac nunta ca doar am dat o gramada de bani...ei se gandesc doar la bani...nimeni oare nu intelege ce simt eu???s-au daca numai plang inseamna ca ma simt bine???simt sa innebunesc...cred ca nici numai sunt coerenta....Parca sotul meu nu sufera la fel de mult....sau nu vrea sa arate???poate mai bine ar plange si el ca asa as vedea ca sufera....nu stiu ce sa mai zic ce sa mai cred...pana si el m-a intrebat esti sigura ca vrei sa amanam nunta???......cred ca am innebunit.......la mine si la bebelusii mei nu se gandeste nimeni......numai cosmaruri am....pe primul l-am vazut.....la al doilea i-am auzit inima batand cu putere....atat de rau doare......... eu cea mai puternica din lume sunt la pamant...poate de aia nici nu ma crede nimeni ca mi-e sfasiat sufletul.....imi vine sa incerc acum imediat sa raman gravida poate se mai duce suferinta....numai ca nu prea suport sa ma atinga sotul...simt ca nu il mai vreau nici pe el....oricum trebuie sa mai astept sa vedem ce e in neregula cu mine....ma opresc pentru ca nu cred ca o sa termin curand......sper sa devin mai lucida in curand....

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 09:00
de Mirela Mimi
Magda ,

Din pacate ai ajuns sa fii si tu mamica de ingears , chiar 2 ai acolo sus si ei o sa te vegheze si vor avea grija de tine , de voi !
Imi pare foarte rau si tu stii la fel de bine ca si mine ca in aceste momente cuvintele sunt de prisos , orice as spune n-are valoarea care ar trebuii ......capata asa o nuanta de compasiune si atat ...eu asa ma simteam ......insa sa stii ca aceste cuvinte spuse din sufletul nostru de mamaici de ingeri si din partea apropiatilor tai iti vor face bine , un altfel de bine , vei constientiza ca nu esti singurica in aceasta mare durere si vei capata cumva puterea necesara sa inaintezi in viata !
In ceea ce-i priveste pe apropiatii tai ....sunt si eu la fel de satula ca tine de acele clisee ...esti tanara etc , faci altul ......sper ca tu sa ai oameni mai de valoare in preajma.
Referitor la sotul tau ....si la reactiile lui ....acelasi lucru ma deranja si pe mine , mi se parea ca nu sufera la fel de mult ca mine , ca nu se manifesta si nu plange ...asta ma durea ca nu plange ....poate daca o facea simteam si eu si vedeam ca-l doare si-i pasa .....nu ca nu i-ar fi pasat insa atunci eu asa gandeam ...ca sunt singura care sufera si traverseaza cea mai neagra perioada a vietii !
Timpul acum trece ffff greu ....cand suntem in durere si suferinta , insa cu ajutorul Lui Dumnezeu vei vedea ca toate se vor aseaza usor usor ......ai sa inveti sa traiesti asa cu durerea asta sfasietoare care va face parte din viata ta mereu ......
Ai ingerasi acolo la Doamne Doamne ....se spune ca si noi suntem alese ...nu toate mamicile isi sacrifica fara voia lor ce-i drept copii pt a ajunge in Gradina Raiului ...simte-te si tu la fel ca mine , la fel ca noi poate ....speciale !
Va fi bine ....trebuie sa fie si bine ......!
Nu stiu daca te-a ajutat cu ceva ce ti-am scris ...insa am facut-o cu sufletul ......
Incearca sa te remeontezi , stiu este foarte usor de zis ......insa cineva trebuia sa ti-o zica .....intra in sedinta cu tine , aceepta situatia crunta cu care te confrunti si incearca s-o iei de la capat ...in ordinea dorita si a prioritatilor tale !
Te imbratisez ......si-ti doresc din tot sufletul meu multa putere , speranta si nu in ultimul rand credinta in Bunul Dumnezeu !

te pup , cu drag !

Ingearasilor tai le doresc zbor lin si somn dulce ...... *-:) *-:) *-:) *-:) *-:) *-:) *-:) *-:) *-:)

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 09:30
de caresse
Draga Magda,
nici nu stiu ce sa-ti scriu , ca sa te pot alina ... aici suntem ca intr-o familie... am trecut toate prin aceeasi suferinta ... si aici este locul unde ne intalnim,ne ajutam, ne intelegem, ne stergem lacrimile una alteia si ne incurajam reciproc ... aici ne intalnim cu ingerasii nostri ...
Mirela ti-a scris niste sfaturi foarte bune .

Durerea nu va trece niciodata, dar ei, Oliver si surioara lui vor fi mereu copiii tai, doar ca au plecat prea devreme la ingeri !
Din nefericire, cei care nu au trecut printr-o asemenea suferinta , nu au cum sa ne inteleaga ... nu stiu cum sa reactioneze la durerea noastra ... uneori ne vor rani, dar nu o fac cu intentie ....
Vei fi suparata,vei fi furioasa, vei fi speriata ...
Plangi ori de cate ori simti ...
Tipa, daca durerea e prea mare ...
Vom fi aici ,langa tine , chiar daca doar virtual, pentru a te sprijini !
>:D< >:D< >:D< >:D<

Mii de (*) (*) (*) (*) pentru voi, O:-) O:-) frumosi !

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 09:57
de Micki
Magda >:D<

N-am cuvinte, sincer !......Stiu ca iti este f greu.....durerea e mare ...... :(( ......dupa cum spune si Caresse........suntem o familie si iti suntem alaturi........

Din proprie expereinta iti spun ca ne vegheaza ingerasii nostri, trebuie doar sa-i simti.....

Pt ingersii tai ,
@};- @};-
[-o< [-o<
(*) (*)

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 13:46
de magda05
Doamneeeee cat de rau doareeee....nu cred ca exista suferinta mai mare pe lume... :(( :(( :(( nu stiu de unde mai am atatea lacrimi...... va multumesc din suflet >:D< >:D<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 14:47
de marusika
Magda, te imbratisez strans, lumina vesnica si zbor lin ingerasilor tai! =((

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 15:24
de feli_mami-de_inger
Draga mami de ingerasi, te imbratisez si sunt cu tot sufletul alaturi de tine...cuvintele mele ar fi preasarace sa exprime ceea ce simt in raport cu dubla ta pierdere...lacrimile vor curge,timpul va trece..insa nimic nu va sterge durerea!
Drum lin printre stele,ingerasi!

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 24 Iul 2013, ora 18:54
de Loredana M
:(( :(( :((
Offff asa este cand cei din jur s-au obisnuit cu noi ca suntem ok si trecem peste incercari nu prea mai dau importanta suferintei noastre ...
Nici nu stiu ce as putea sa iti spun ..ma doare suferinta .....
Amana nunta e o reactie normala ... numai de nunta nu iti arde acum ...da-ti timp tie si suferintei tale ...
Te inteleg credema ... ma gandesc ca poate la anul voi fi eu in locul tau si totul va fi bine dar va interveni ceva ca la tine ...
offfff plang si ma doare neputinta mea ..te imbratisez cu drag >:D< >:D<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 05:47
de marwana
Magda te imbratise si iti trimit toate gandurile mele bune. Imi imaginez ce este acum in sufletul tau si cat de tare doare.
Regret pierderea puiutilor tai Oliver si Olivera, regret ca treci prin aceasta experienta grea.

Nu stiu daca ai apucat sa citesti si articolele de pe site, as vrea sa ti le recomand, stiu ca iti vor face bine, vei intelege mai usor starile si sentimentele pe care le ai acum, te vor ajuta sa intelegi si de ce cei din jur au reactia pe care o au.

- pentru tine draga mea - http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
- pentru partenerul tau care sigur sufera la fel de mult ca tine, dar trebuie sa poarte masca pe care ti-o arata pentru ca ...societatea noastra ne-a invatat barbatii ca trebuie sa fie puternici, sa nu isi arate suferinta si lacrimile pentru ca ar da dovada de slabiciune - http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
- pentru parintii vostri care sigur sufera de 2 ori, o data vad suferinta din sufletul vostru si apoi si -au pierdut si ei nepoteii, ei au nevoie sa invete cum sa va fie alaturi, le poti printa sau trimite pe mail aceste articole http://www.organizatiaemma.ro/node/526

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 05:54
de marwana
Pentru voi amandoi, ca experienta aceasta sa va uneasca, sa va intelegeti unul pe altul - http://www.organizatiaemma.ro/suport/cuplu

Iar celor apropiati voua, rude, prieteni, colegi le poti trimite un mail cu articolele de aici http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati , vor intelege cat de mare este durerea ta, cum sa o respecte, cum sa iti fie alaturi si cum sa onoreze memoria ingerasilor tai.

Ai nevoie de timp Magda, pentru tine, pentru a-ti plange copii, travaliul de doliu este greu, cu multe suisuri si coborasuri dar noi vom fi alaturi de tine.

Cat despre nunta, nu stiu ce sa iti spun, discuta cu familia ta, cu partenerul tau, explica-le ce simti, spune-le exact de ce anume ai nevoie si poate impreuna veti lua cea mai buna decizie. Inima ta iti va spune cum este mai bine sa faci.

Sunt alaturi de tine cu tot sufletul.
Zbor lin drag ingeras, zbor lin Oliver @};-
Zbor lin draga ingerasa, zbor lin Olivera @};-

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 10:17
de Micki
Sunt alaturi de tine >:D<

Zbor lin Oliver si Olivera O:-)

@};- @};-
(*) (*)
[-o< [-o<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 10:47
de Angela
Alaturi de tine cu tot sufletul >:D< !
Stim cu toate aici ca dorul si durerea asta n-au un leac anume...fiecare isi poarta acest dor intr-un mod unic...si durerea la fel...de aceea noi ne sprijinim reciproc in marea familie EMMA si speram sa gasesti si tu alaturi de noi un strop de alinare.... :x =((
Zbor lin printre stelute ingerasilor tai iubiti Oliver si Olivera... O:-) [-o< (*) @};- ....!
Poate ca stii deja ca si in Timisoara avem intalniri ale parintilor de ingeri...poate vei gasi puterea sa te alaturi grupului nostru unde poti vorbi despre dorul tau fara a fi privit "altfel" si poate ca asa, impreuna, vei zari calea spre mai departe...Sunt sigura ca si cei dragi tie iti sunt aproape,dar da-le timp...crede ca si lor le e greu...un alt fel de greu...dar pe toti va uneste acelasi dor!
Te >:D< si iti doresc sa gasesti puterea de a accepta ceea ce nu putem schimba, curajul de a schimba ceea ce ne sta in putinta si intelepciunea de a face diferenta intre ele! [-o<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 20:32
de ametzita
draga mea magda, >:D< >:D< >:D<
cat de mult ma regasesc in cuvintele dureroase pe care le-ai scris...imi pare nespus de rau ca te afli printre noi, de-as putea face ceva sa-ti redau puisorii inapoi as face-o cu toata inima, dar din pacate...sunt neputiincioasa in fata puterii lui Dumnezeu....te strang tare in brate oderindu-ti umarul meu sa-ti primeasca lacrimile amare...referitor la sot...aceleasi trairi...simteam k nu-i pasa, niciodata nu-si manifesta durerea....apoi l-am prins in baie plangand....soacra mea mi-a spus ca s-a inchis in alta zi in camera si ca a plans si a urlat....atunci mi-am dat seama ca incearca sa isi ascunda durerea fata de mine...sa nu ne prabusim amandoi.....acum a trecut o perioada destul de lunga si cand discutam despre sofia noastra i se umezesc ochii si ma strange in brate....stiu k il doare si pe el, si imi pare rau ca l-am condamnat in sufletul meu....
iti doresc liniste sufleteasca, sigur ingerasii tai iti vor alina dorul in vis, si te vor ajuta sa iei o decizie corecta in ceea ce priveste nunta....eu cred ca, daca inca iti mai iubesti sotul, ar trebui sa incerci sa iti alegi un moment al tau, sa iti deschizi sufletul impreuna cu el si sa decideti impreuna ce e mai bine pentru voi....oricum, unireain fata lui Dumnezeu, consider ca va va ajuta ca si cuplu sa impartiti durerea si sa v-o alinati....stiu ca este prea devreme sa iti mai arda de asa ceva...dar sa chibzuiti...si cel mai important sa incerci sa nu-l indepartee tine...tine-l aproape....chiar de nu plange...sufera si el ca si tine...doatr ca sunt mai orgoliosi barbatii....te sarut dulce, iti sterg lacrimile amare si te rog sa incerci sa faci ce simti tu, cauta in adancul sufletului tau indoliat si vezi cum ti-ar fi mai bine ...si tine-L si pe Dumnezeu aproape.... >:D< >:D< >:D<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 26 Iul 2013, ora 22:53
de magda05
Va multumesc din suflet tuturor....si cred ca singurul ajutor in adevaratul sens al cuvantului sunteti voi....mie imi este foarte greu pentru ca toata lumea ma stie o luptatoare,o persoana care totdeauna merge inainte oricat de greu ar fi...dar acum numai e asa....acum numai pot......am zile cand sunt mai ok dar ...dupa cateva ore de "mai bine"....cad iarasi ....si stiu ca imi fac rau mie gandindu-ma si adormind cu ei in gand...dar imaginea fetitei si sunetul bataii inimioarei baietelului nu ma lasa sa dorm....azi m-am uitat peste ecografii si iarasi am inceput sa plang.....simt ca ma doare fiecare cm din corp....am momente cand mi se pare ca nimeni nu ma mai intelege....si ma invinovatesc pe mine ...poate eu am fost cea "defecta"si de aia s-a intamplat.....simt ca o iau razna.....cred ca numai sunt coerenta si lucida....dar stiu ca macar voi aici ma intelegeti cel mai bine.Referitor la sot...stiu ca si el sufera...stiu ca si pe el il doare....azi i-am si zis ca lui nu ii pasa?pe el nu il doare?.....si atunci mi-a zis ca si el a plans cat am stat eu in spital si astazi a plans alaturi de mine....atunci parca m-am simtit mai bine.....Cu nunta m-am hotarat ieri si am zis ca nu o facem pentru ca vreau ca acea zi sa fie una frumoasa de care sa ma pot bucura si sa fiu fericita ca sunt mireasa....el ma intelege ....restul din juril meu sunt cei care zic ca e mai bine sa facem nunta....mama ca vrea sa ma vada fericita si ca poate numai apuca sa ma vada mireasa socrii si ei la fel si faptul ca am cheltuit bani si ca am invitat oamenii si chestii de genul asta....eu am zis ca o facem anunl viitor sau sa mai treaca ceva timp,ca intr-o luna eu nu imi revin suficient ...si oricum suntem cununati civil....restul putem face dupa ce mi se mai vindeca ranile....va multumesc inca o data si va imbratisez....

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 27 Iul 2013, ora 13:44
de ametzita
>:D< >:D< >:D< draga mea........ingerasii tai ti-au dat cuget, ma bucur din suflet ca ai descoperit ca si sotul tau sufera si iti este alaturi trup si suflet...." ceilalti" nu inteleg, pentru ei...ingerasii tai n-au fost decat o burtica umflata...atat...dar pentru tine ...a reprezentat mai mult decat tot ce este frumos in lumea asta imensa....din clipa in care au aparut cele doua liniute ....din acel moment ei au fost parte din tine...din acel moment inima ta a inceput sa bata pentru trei....visele, planurile...viitorul iti aparea altfel din acea clipa, deja erati o familie, deja ii iubeai mai mult decat orice....deja nu mai ai cum sa dai inapoi si sa nu te doara....sa nu iti pese...in 5 luni de zile ati avut timp sa va cunoasteti, sa le vorbesti, sa stii ce mancare le place, ce frcte adora, ce muzica vor sa asculte....le cunosteai nazbatiile....offf...cat de greu este..imi curg lacrimile fierbinti si nu le pot opri....nu te mai invinovati....nu esti vinovata...nimeni nu este vinovat....nu putem planui asta....acum...eu am ajuns in stadiul in care i-am multumit lui Dumnezeu ca mi-a dat macar acele 7 luni de sarcna in care am trecut prin toate etapele si am cunoscut toate sentimentele pe care nu mi le-as fi inchipuit...e dureros ca sofia nu a rezistat pana la capat....e dureros ...dar...:-?? suntem neputiinciosi....am ramas cu o durere in suflet, cu un mare dor si cu multe lacrimi...
te imbratisez..Dumneze sa aiba grija de ingerasii tai si ei sa va vegheze pe voi...

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 28 Iul 2013, ora 04:05
de magda05
Au trecut 7 zile...... :(( :(( :(( :(( .....nu pot sa revin pe linia de plutire......nu gasesc acea putere....macar o farama sa ma pot ridica.....a trecut o saptamana plina de lacrimi,de suspine,de regrete,de reprosuri....si fara nici un raspuns.....doar cu o durere imensa imensa in suflet....care nu ma lasa sa dorm,sa mananc..... care m-a tintuit in loc.....chiar daca am momente cand zic ca gata trebuie sa pot sa merg mai departe...macar pentru noi doi,eu si sotul meu.....imi dau seama ca nu pot.....sau poate nu vreau...ii vad in continuu si ii aud inimioara baietelului meu....pentru ca el a mai trait cat sa ii aud bataile inimii lui firave...adorm cu ei in gand...daca asta se numeste somn.....poate asa simt ca sunt alaturi de ei inca.....ingerasii mei....sufletelele mele....imi doresc sa imi dea un semn ca sunt bine acolo langa Doamne Doamne si ca eu pot merge mai departe.......cand va trece durerea asta care imi arde sufletul??simt ca ma pierd pe mine....simt ca ne pierdem pe noi.....

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 29 Iul 2013, ora 08:02
de caresse
Magda, cunosc atat de bine tot ceea ce simti si mi-as dori atat de mult sa tepot alina ... nu stiu cum , dar ma gandesc la tine si iti trimit o calda >:D<
Toate cele care scriem pe forum , toate am trecut prin aceleasi stari , am simtit aceeasi suferinta .....
durerea ne sufoca in fiecare zi , dar invatam sa traim cu ea ...
>:D< >:D< >:D< >:D<
[-o< [-o< [-o< [-o<

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 29 Iul 2013, ora 08:43
de roxanacaz
Imi pare atat de rau pt pierderea voastra... nu am cuvinte niciodata cand aud ca inca un ingeras, acum 2, au plecar spre Ceruri... Acum stiu ca sufletul ti-e o rana deschisa si aproape nimic si nimeni nu il poate face sa fie mai bine; va fi mai usor intr-o zi; incet incet, cu ajutorul celor ce te iubesc, daca le dai voie, cu ajutorul nostru si chiar cu ajutorul puilor tai ! Alaturi de tine !

Re: Ingerasii mei....sper ca ne vegheaza de sus:*

MesajScris: 29 Iul 2013, ora 09:51
de magda05
Durerea parca e mai grea cu fiecare zi ce trece si imi dau seama ca numai am nimic.....nimic nu imi poate alina durerea....am cazut intr-un abis fara iesire....si parca nici nu vreau sa ies din el....simt ca asa sunt mai aproape de ei.....incep sa simt nu stiu ce fata de sotul meu.....nu e ura dar nici dragoste nu e.....el de ce poate zambi?el de ce se poate uita la un film?el de ce aduce discutia despre altceva tot timpul? de ce imi zice ca trebuie sa trec peste asta?ca este untest?de ce nu vorbeste despre ei?atat de mult si-a dorit sa il cheme pe baietel Oliver si acum parca nici nu isi aminteste numele lui?de ce????stiu ca sunt rea dar parca ma linisteste sa vad durere in ochii si in sufletul tuturor......ieri s-a implinit o saptamana si el nu a zis nimic....m-a gasit plangand acasa si mi-a zis gata iubi...trebuie sa treci si peste asta.....cred ca o sa innebunesc....nu am dormit de o saptamana...decat cred cate o ora pe noapte si aia cand cred ca numai rezista organismul....ma doare stomacul de mor....cu toate ca mai mananc cate ceva....eu cea mai luptatoare ,eu cea care alinam durerea tuturor si incercam sa ii fac pe toti sa treaca peste obstacolele vieti.....tocmai eu nu reusesc sa ma fac pe mine sa revin la realitate....mi se pare ca traiesc in alta lume....nu vreau sa il pierd si pe sotul meu....doar pe el il mai am ce ma leaga de ingerasii mei....dar simt ca parca as vrea sa il invinovatesc si pe el ....sau sa sufere si el la fel de mult.....m-ar linisti oare sa il vad ca plange???..............nu mai stiu ce vreau, ce sunt,ce simt......am momemnte de luciditate cand zic ca trebuie sa imi revin si sa merg mai departe....dar dupa aceea ma prabusesc din nou...mai ales noaptea.....e greu greu.....aseara am fost singura acasa...si parca imi era si teama sa stau in casa.....imaginea fetitei si sunetul inimioarei lui ma urmaresc si nu imi dau pace....asta e ce mi-a ramas de la ei ...plus ecografiile pe care le-am vazut cred ca de o mie de ori....poate de aia nu vreau sa mi le scot din cap............numai rezist....simt ca ma sfasii de durere....vreau un copil cat mai repede....maine daca s-ar putea......imi doresc un copil cu atata ardoare cum nu mi-am dorit niciodata.......Doamneeeee cred ca innebunesc......daca credeti ca numai sunt rationala spuneti-mi.....daca credeti ca trebuie sa imi spuneti ceva dur care sa ma doara si sa ma trezeasca la realitate faceti-o chiar daca ma voi supara.....imi va trece apoi.....imi cer mii de scuze ca scriu atat aici.....dar asa parca ma mai descarc.....scriu cand nu ma vede nimeni ....sa nu ma mai certe sotul si pentru asta.....poate imi fac rau singura....dar simt ca orice rau mi-as face ...scriind....uitandu-ma la pozele ecografiilor sau gandindu-ma la imaginile cu beblusa mea si la sunetul inimioarei.....simt ca ii am langa mine chiar si asa fara sa ii pot atinge.......imi doresc sa fi avut puterea sa ii iau in brate si sa ii tin strans la piept dar nu am facut-o de frica,de durere,pentru ca nu mi-a zis nimeni ca pot asta...si acum regret enorm.... :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :(( :((